Minus un grad și o zi aproape însorită. Așa a fost ziua mea de astăzi. Doar ici-colo câte un petec de nea din care se ițește însă iarba. Verde. În tot acest timp, într-un alt capăt de țară, un strat gros de zăpadă s-a așternut cu generozitate și ajutat de viscol a ajuns până la streșinile caselor. Și este frig de îngheață și pietrele. Copii n-au mers la școală, unii șoferi au stat captivi în nămeți ore în șir, există localități în care oamenii au fost salvați doar de șenilă. Clasica roată nu a făcut față, iar plugurile s-au împotmolit și ele. Iarnă grea, vor spune toți cei care trăiesc această realitate. Primăvară timpurie spun eu. Și realizez, încă o dată, cât adevăr se ascunde într-o vorbă (care nu-mi aparține, doar am împrumutat-o) pe care o spun adesea. Depinde din ce sistem de referință privești lucrurile.
Ceea ce ați citit mai sus este doar o simplă introducere. Menită să introducă în scenă sintagma sistem de referință. Căci despre așa ceva vă propun să povestim, fără să încerc să vă expun o lecție de fizică și să vă vorbesc despre ansambluri rigide de puncte din spațiu față de care se raportează poziția unor corpuri în mișcare. Sistemele de referință care mă interesează, de această dată, sunt cele care ne poziționează într-un fel sau altul față de anumite evenimente. Trecute sau contemporane.
Te-ai întrebat vreodată care este geneza sistemului de referință în care trăiești tu? Și de ce reacțiile tale în anumite împrejurări sunt diferite de ale altora? De ce acționezi când alții stau cu mâinile în sân sau, dimpotrivă, de ce rămâi stană de piatră în timp ce toată lumea din jurul tău se agită? Te-ai gândit că, uneori, tu reușești acolo unde alții nu au sorț de izbândă? Sau că se întâmplă, câteodată, ca un boț de om să fie mai înțelept decât tine, om matur cu podoaba capilară sură? Mi-e clar că nu suntem croiți după același tipar. Dar cine a mânuit foarfeca, astfel încât să ne comportăm într-un fel sau altul?
Mă gândesc în primul rând că, acest sistem din care acționăm, este rezultatul bunului simț dobândit în perioada celor șapte ani de acasă, a educație primite în adolescență și a contactului cu realitatea atunci când deja ne-am căpătat independența. Merită adăugată și conjunctura geografică și istorică. Poate și hazardul, câteodată. Datorită acestor lucruri (și probabil că nu le-am enumerat pe toate), nimeni nu vede lumea așa cum este ea, ci doar așa cum a învățat să o perceapă.
Ne spunem adesea că vrem o schimbare, ni se pare că nu suntem chiar pe drumul pe care îl merităm și că a sui către piscuri cât mai înalte ne stă în putere. Ne dorim noi începuturi, noi oportunități, noi provocări. Încercăm să părăsim sistemul de referință atât de familiar și să migrăm către unul nou. Poate că ne dorim uneori ca cel vechi să fie ras de pe fața pământului. Oare avem vreo șansă? Putem schimba obișnuințe adânc înrădăcinate și perspective care ne creează aproape gesturi reflexe?
Am pus, mai sus, o mulțime de întrebări. Când de fapt cel mai mult mă interesează răspunsul la una singură. Citeam, undeva, că suntem media primilor 6 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timpul. M-am gândit care sunt aceștia în cazul meu și care este influența fiecăruia în parte asupra gândurilor, trăirilor și acțiunilor mele. Încă nu am ajuns la o concluzie. Nu știu dacă sunt media lor.
În ceea ce te privește, la tine crezi că funcționează această oglindă?
Acest articol participă la duzina de cuvinte a clubului psi.
bun simț, dorință, educație, perspectivă, sisteme de referință
[…] Au mai scris Psi , Vladen, oglinda lui erised, ComiCultural, Dan, Sonia, bloodie, dan […]
Nu avem cum sa fim media primilor 6 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timpul, poate pe aia nici nu ii suportam, in cel mai bun caz media primilor 6 pe care ii iubim, desi asta ar veni grav in contradictie cu principiul “contrariile se atrag”
Am încercat s[ ]mi amintesc unde am citit asta. Ca să mai culeg și alte idei de acolo. Din păcate nu știu. Și nici mie nu prea îmi dă la socoteală media aia.
Daca ma gandesc bine, ar putea fi adevarat.Macar in parte.Primii 6 oameni ar fi, din punctul meu de vedere:parintii, o pereche de bunici , educatoarea si invatatorul(invatatoarea).Poate si al 7 -lea- primul diriginte(sau diriginta).De fapt in cazul meu as putea taia invatatorul in favoarea primei diriginte.Eu chiar cred ca aceste 6 persoane mi-au determinat formarea omului ce am devenit si mi-au conturat caracterul.
Depinde dacă ne referim la 6 persoane din prezentul imediat sau 6 din ansamblul relațiilor noastre umane. Nu știu. Promit să cercetez.
Interesante gânduri! Este clar cã acţionãm în viaţã conform celor trãite şi învãţate în primii ani (nu ştiu exact care şi câţi) de viaţã. Pãrinţii (chiar dacã sunt departe de mine îi port mereu în inima mea şi în gândurile mele), profesorii mei, chiar şi vecinii cu care am interacţionat la un moment dat, toţi mai mult sau mai puţin mi-au influenţat parcursul ulterior în viaţã. Şi da, acţionãm diferit pentru cã suntem atât de diferiţi şi de aceea în situaţii similare unii gãsesc drumul corect, au soluţii şi nu aşteaptã sã li se spunã ce sã facã.
Fiecare individ este pânã la un moment dat “prizonier” în modelul familial în care trãieşte. Maturizarea “lãrgeşte” ulterior arealul din care ne inspirãm pentru acţiunile noastre dar nu va şterge definitiv din memoria comportamentalã informaţiile primite în primii ani de viaţã.
Prizonier. Acesta este cuvântul care mi-a scăpat. Și poate acel migrăm putea fi înlocuit cu evadăm. Prea multe lanțuri ne țin ancorați în obișnuitul vieții de zi cu zi.
Un sistem de referinţă dinamic cu elemente statice. Calculele sînt complexe. Din fericire oglinda e departe iar lenea îmi spune să scot limba şi să zic pas. Sistemul meu de referinţă are o singură axă: timpul. Aşa că, noapte bună şi weekend plăcut!
Nu cerceta aceste legi… Bine zici. Weekend fain și ție.
Eu cred că ne ajustăm sistemul de referință de-a lungul întregii vieți pentru că fără adaptare nu ar exista progres. E drept că îl formăm în copilărie și că rolul esențial îl au părinții.
Ai dreptate. și pe lângă schimbările pe care le facem noi, mai vine și câte un uragan sau cutremur care face o rearanjare a decorului.
Eu cred că aș putea să schimb ceva în sistemul ăsta… dacă aș fi singură și nu aș depinde de alții care nu au avut șansa să aibă în jur șase oameni cu bun simț. Cred că mai corect ar fi fost silogismul că suntem media primilor 6 cu care ne-am petrecut cel mai mult timp. Acum nu găsesc în jurul meu, în real life, sase oameni al căror produs vreau să fiu. Poate de aceea stau atât de mult, aici lângă voi.
Întâlnirile din real life mai țin și de întâmplare sau conjunctură. Îmi petrec foarte mult timp la job și sunt fericită că în jurul meu sunt oameni deosebiți. Am fost norocoasă. Dar nu a fost la fel în toate locurile în care am lucrat.
Nu oamenii ne influenţează sistemul de referinţă, ci evenimentele din viaţa noastră. Îţi dau un exemplu: tânăr şi neliniştit, a cărui singură grijă e aceea de a găsi persoana cu care să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi, se trezeşte peste noapte în mijlocul unei furtuni produse de un diagnostic necruţător. Se luptă, se zbate, uneori îi vine să renunţe, dar ceva îl aduce din nou la mal şi la final, când apele se retrag şi din lupta dintre el şi cea în negru îmbrăcată, iese el învingător, toate sistemele de valori sunt altele. I-a mai rămas ceva din el…cel vechi?…Da, bunul simţ, cu care, după părerea mea te naşti, nu ţi-l dă nimeni, dar asta e o altă părere de-a mea diferită de a celorlalţi
Și evenimentele, ai dreptate. Dar nu ai observat niciodată că petrecând mult timp în preajma unui om începi să-i semeni? Să îi împrumuți gesturile, expresiile și poate și câte ceva din modul de a gândi?
dacă ar fi să mă gândesc temeinic la sistemul propriu de referinţă, trebuie să recunosc că mult din ceea ce sunt, din felul în care simt, reacţionez, gândesc s-a format în primii ani. de altfel este demonstrat că ceea ce se formează la începuturile noastre (nu neapărat în primii şapte ani ci mai mult de fapt, până spre adolescenţă) ne defineşte şi mai târziu ca adulţi. şi că de cele mai multe ori reacţiile noastre primare, bune sau mai puţin bune, au aceste izvoare la care se adaugă, dacă avem norocul să întâlnim oamenii potriviţi, alte şi alte elemente. pentru că omul este supus transformărilor, nu doar fizice, pe întreg parcursul vieţii.
tema ta este atât de generoasă încât mă opresc aici, până nu pun de o postare- comentariu.
Cred și eu că deprinderile din prima parte a vieții sunt cele definitorii. Și că o dată înrădăcinate sunt greu de înlăturat. Cu toate astea, sunt și lucruri care se schimbă. Și am să-ți dau un singur exemple. Anturajul. De câte ori el nu influențează, într-un fel sau altul parcursul cuiva?
întotdeauna! de aceea şi spuneam că omul se transformă mereu. aşa că acel pe totdeauna şi pe nouă vieţi nu este de fapt aplicabil pe termen lung.
Eu aș avea vreo 2-300 de modele comportamentale printre cei pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, măcar amical. Modele inspiraționale, nu de copiat.
Nu mă încântă, însă, să fiu o medie. Îmi explorez unicitatea. Pe ea vreau să mi-o dezvolt. Oricât de egocentric, de asocial ar părea.
Ăsta ar fi cel mai corect mod de a gândi. Din păcate nu întotdeauna putem să fim exact ceea ce credem că trebuie și dorim. Te-ai gândit vreodată că sistemul geopolitic sau limitările materiale, ca să dau numai două exemple, pot influența destul de serios parcursul unui om?
Suntem influențați volens-nolens, bineînțeles. Suntem produse sociale. Influențați material, mental, cognitiv. Subiect vast.
Sonia, am citit şi recitit toată postarea şi mi-ai creat furtuni în creier ,dar niciun răspuns sigur. Unul îl am, dar tu te fereşti să-l tot auzi, aşa că prefer să ţi-l spun la cafea. Cu toate astea, eu nu pot fi media a ceva sau a cuiva, pentru că dovada vie stă în schimbarea ce vine peste mine ca tăvălugul, făcându-mă uneori de nerecunoscut. Mi se pare amplu subiectul şi mă bucur să te găsesc atât de activă trimiţându-ne întrebări pe care, în mod obişnuit, nu ni le-am pune.
Nici eu nu am răspunsurile. Și cred că nu le are nimeni. Căci nu există certitudinea că aflați într-un alt sistem am reacționa la fel. Și poate schimbare nu înseamnă să schimbi neapărat sistemul. Poate este suficient să schimbi unghiul din care privești.
[…] mai scris la duzină: Vladen, Scorpio, oglinda lui erised , ComiCultural, Dan, bloodie, dan, Sonia, roxana, Vero, maya, Ioana Soglu, Adriana, Vienela, Drugwash, Some Words, Raluca M., adicherish, […]
Nu cred că putem fi media primilor 6 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timpul.
Ce re faci de exempu dacă stai 8 ore la servici, 3 ore cu baieţii la o bere şi restul din tmp acasă. Ai 3 colegi, 3 amici si sunteţi 3 in familie. Cum faci media?
Tocmai de aceea am lansat și eu întrebarea. Pentru că nu mi-e clar cum ar putea funcționa teoria celor 6. Eu îmi petrec o grămadă de timp la birou. Suntem 4. Iar acasă doar 2.
Pe mine mă influențează surioara mea, care este foarte muncitoare, responsabilă sobră și totuși foarte modestă, și viitorii noștri nași, un cuplu minunat de creștini, în adevăratul sens al cuvântului.
Ce fain, eu scriam la tine, tu scrai aici. E bine să avem modele care să ne inspire. Și să le păstrăm alături de noi.