Sisteme și oglinzi

Minus un grad și o zi aproape însorită. Așa a fost ziua mea de astăzi. Doar ici-colo câte un petec de nea din care se ițește însă iarba. Verde. În tot acest timp, într-un alt capăt de țară, un strat gros de zăpadă s-a așternut cu generozitate și ajutat de viscol a ajuns până la streșinile caselor. Și este frig de îngheață și pietrele. Copii n-au mers la școală, unii șoferi au stat captivi în nămeți ore în șir, există localități în care oamenii au fost salvați doar de șenilă. Clasica roată nu a făcut față, iar plugurile s-au împotmolit și ele. Iarnă grea, vor spune toți cei care trăiesc această realitate. Primăvară timpurie spun eu. Și realizez, încă o dată, cât adevăr se ascunde într-o vorbă (care nu-mi aparține, doar am împrumutat-o) pe care o spun adesea. Depinde din ce sistem de referință privești lucrurile.

Ceea ce ați citit mai sus este doar o simplă introducere. Menită să introducă în scenă sintagma sistem de referință. Căci despre așa ceva vă propun să povestim, fără să încerc să vă expun o lecție de fizică și să vă vorbesc despre ansambluri rigide de puncte din spațiu față de care se raportează poziția unor corpuri în mișcare.  Sistemele de referință care mă interesează, de această dată, sunt cele care ne poziționează într-un fel sau altul față de anumite evenimente. Trecute sau contemporane.

Te-ai întrebat vreodată care este geneza sistemului de referință în care trăiești tu? Și de ce reacțiile tale în anumite împrejurări sunt diferite de ale altora? De ce acționezi când alții stau cu mâinile în sân sau, dimpotrivă, de ce rămâi stană de piatră în timp ce toată lumea din jurul tău se agită? Te-ai gândit că, uneori, tu reușești acolo unde alții nu au sorț de izbândă? Sau că se întâmplă, câteodată, ca un boț de om să fie mai înțelept decât tine, om matur cu podoaba capilară sură? Mi-e clar că nu suntem croiți după același tipar. Dar cine a mânuit foarfeca, astfel încât să ne comportăm într-un fel sau altul?

Mă gândesc în primul rând că, acest sistem din care acționăm, este rezultatul bunului simț dobândit în perioada celor șapte ani de acasă, a educație primite în adolescență și a contactului cu realitatea atunci când deja ne-am căpătat independența. Merită adăugată și conjunctura geografică și istorică. Poate și hazardul, câteodată. Datorită acestor lucruri (și probabil că nu le-am enumerat pe toate), nimeni nu vede lumea așa cum este ea, ci doar așa cum a învățat să o perceapă.

Ne spunem adesea că vrem o schimbare, ni se pare că nu suntem chiar pe drumul pe care îl merităm și că a sui către piscuri cât mai înalte ne stă în putere. Ne dorim noi începuturi, noi oportunități, noi provocări. Încercăm să părăsim sistemul de referință atât de familiar și să migrăm către unul nou. Poate că ne dorim uneori ca cel vechi să fie ras de pe fața pământului. Oare avem vreo șansă? Putem schimba obișnuințe adânc înrădăcinate și perspective care ne creează aproape gesturi reflexe?

Am pus, mai sus, o mulțime de întrebări. Când de fapt cel mai mult mă interesează răspunsul la una singură. Citeam, undeva, că suntem media primilor 6 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timpul. M-am gândit care sunt aceștia în cazul meu și care este influența fiecăruia în parte asupra gândurilor, trăirilor și acțiunilor mele. Încă nu am ajuns la o concluzie. Nu știu dacă sunt media lor.

mirror

În ceea ce te privește, la tine crezi că funcționează această oglindă?

Acest articol participă la duzina de cuvinte a clubului psi.

28 thoughts on “Sisteme și oglinzi

  1. Pingback: Duzina de cuvinte- Abrambura | Cățărătorii

  2. Nu avem cum sa fim media primilor 6 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timpul, poate pe aia nici nu ii suportam, in cel mai bun caz media primilor 6 pe care ii iubim, desi asta ar veni grav in contradictie cu principiul “contrariile se atrag”

    • Sonia

      Am încercat s[ ]mi amintesc unde am citit asta. Ca să mai culeg și alte idei de acolo. Din păcate nu știu. Și nici mie nu prea îmi dă la socoteală media aia.

  3. TATIANA

    Daca ma gandesc bine, ar putea fi adevarat.Macar in parte.Primii 6 oameni ar fi, din punctul meu de vedere:parintii, o pereche de bunici , educatoarea si invatatorul(invatatoarea).Poate si al 7 -lea- primul diriginte(sau diriginta).De fapt in cazul meu as putea taia invatatorul in favoarea primei diriginte.Eu chiar cred ca aceste 6 persoane mi-au determinat formarea omului ce am devenit si mi-au conturat caracterul.

    • Sonia

      Depinde dacă ne referim la 6 persoane din prezentul imediat sau 6 din ansamblul relațiilor noastre umane. Nu știu. Promit să cercetez.

  4. Interesante gânduri! Este clar cã acţionãm în viaţã conform celor trãite şi învãţate în primii ani (nu ştiu exact care şi câţi) de viaţã. Pãrinţii (chiar dacã sunt departe de mine îi port mereu în inima mea şi în gândurile mele), profesorii mei, chiar şi vecinii cu care am interacţionat la un moment dat, toţi mai mult sau mai puţin mi-au influenţat parcursul ulterior în viaţã. Şi da, acţionãm diferit pentru cã suntem atât de diferiţi şi de aceea în situaţii similare unii gãsesc drumul corect, au soluţii şi nu aşteaptã sã li se spunã ce sã facã.
    Fiecare individ este pânã la un moment dat “prizonier” în modelul familial în care trãieşte. Maturizarea “lãrgeşte” ulterior arealul din care ne inspirãm pentru acţiunile noastre dar nu va şterge definitiv din memoria comportamentalã informaţiile primite în primii ani de viaţã.

    • Sonia

      Prizonier. Acesta este cuvântul care mi-a scăpat. Și poate acel migrăm putea fi înlocuit cu evadăm. Prea multe lanțuri ne țin ancorați în obișnuitul vieții de zi cu zi.

  5. Un sistem de referinţă dinamic cu elemente statice. Calculele sînt complexe. Din fericire oglinda e departe iar lenea îmi spune să scot limba şi să zic pas. Sistemul meu de referinţă are o singură axă: timpul. Aşa că, noapte bună şi weekend plăcut! :)

  6. Eu cred că ne ajustăm sistemul de referință de-a lungul întregii vieți pentru că fără adaptare nu ar exista progres. E drept că îl formăm în copilărie și că rolul esențial îl au părinții.

    • Sonia

      Ai dreptate. și pe lângă schimbările pe care le facem noi, mai vine și câte un uragan sau cutremur care face o rearanjare a decorului.

  7. Eu cred că aș putea să schimb ceva în sistemul ăsta… dacă aș fi singură și nu aș depinde de alții care nu au avut șansa să aibă în jur șase oameni cu bun simț. Cred că mai corect ar fi fost silogismul că suntem media primilor 6 cu care ne-am petrecut cel mai mult timp. Acum nu găsesc în jurul meu, în real life, sase oameni al căror produs vreau să fiu. Poate de aceea stau atât de mult, aici lângă voi.

    • Sonia

      Întâlnirile din real life mai țin și de întâmplare sau conjunctură. Îmi petrec foarte mult timp la job și sunt fericită că în jurul meu sunt oameni deosebiți. Am fost norocoasă. Dar nu a fost la fel în toate locurile în care am lucrat.

  8. Dana

    Nu oamenii ne influenţează sistemul de referinţă, ci evenimentele din viaţa noastră. Îţi dau un exemplu: tânăr şi neliniştit, a cărui singură grijă e aceea de a găsi persoana cu care să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi, se trezeşte peste noapte în mijlocul unei furtuni produse de un diagnostic necruţător. Se luptă, se zbate, uneori îi vine să renunţe, dar ceva îl aduce din nou la mal şi la final, când apele se retrag şi din lupta dintre el şi cea în negru îmbrăcată, iese el învingător, toate sistemele de valori sunt altele. I-a mai rămas ceva din el…cel vechi?…Da, bunul simţ, cu care, după părerea mea te naşti, nu ţi-l dă nimeni, dar asta e o altă părere de-a mea diferită de a celorlalţi

    • Sonia

      Și evenimentele, ai dreptate. Dar nu ai observat niciodată că petrecând mult timp în preajma unui om începi să-i semeni? Să îi împrumuți gesturile, expresiile și poate și câte ceva din modul de a gândi?

  9. psi

    dacă ar fi să mă gândesc temeinic la sistemul propriu de referinţă, trebuie să recunosc că mult din ceea ce sunt, din felul în care simt, reacţionez, gândesc s-a format în primii ani. de altfel este demonstrat că ceea ce se formează la începuturile noastre (nu neapărat în primii şapte ani ci mai mult de fapt, până spre adolescenţă) ne defineşte şi mai târziu ca adulţi. şi că de cele mai multe ori reacţiile noastre primare, bune sau mai puţin bune, au aceste izvoare la care se adaugă, dacă avem norocul să întâlnim oamenii potriviţi, alte şi alte elemente. pentru că omul este supus transformărilor, nu doar fizice, pe întreg parcursul vieţii.
    tema ta este atât de generoasă încât mă opresc aici, până nu pun de o postare- comentariu.

    • Sonia

      Cred și eu că deprinderile din prima parte a vieții sunt cele definitorii. Și că o dată înrădăcinate sunt greu de înlăturat. Cu toate astea, sunt și lucruri care se schimbă. Și am să-ți dau un singur exemple. Anturajul. De câte ori el nu influențează, într-un fel sau altul parcursul cuiva?

      • psi

        întotdeauna! :) de aceea şi spuneam că omul se transformă mereu. aşa că acel pe totdeauna şi pe nouă vieţi nu este de fapt aplicabil pe termen lung.

  10. ComiCultural

    Eu aș avea vreo 2-300 de modele comportamentale printre cei pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, măcar amical. Modele inspiraționale, nu de copiat.
    Nu mă încântă, însă, să fiu o medie. Îmi explorez unicitatea. Pe ea vreau să mi-o dezvolt. Oricât de egocentric, de asocial ar părea.

    • Sonia

      Ăsta ar fi cel mai corect mod de a gândi. Din păcate nu întotdeauna putem să fim exact ceea ce credem că trebuie și dorim. Te-ai gândit vreodată că sistemul geopolitic sau limitările materiale, ca să dau numai două exemple, pot influența destul de serios parcursul unui om?

      • ComiCultural

        Suntem influențați volens-nolens, bineînțeles. Suntem produse sociale. Influențați material, mental, cognitiv. Subiect vast.

  11. Adriana

    Sonia, am citit şi recitit toată postarea şi mi-ai creat furtuni în creier ,dar niciun răspuns sigur. Unul îl am, dar tu te fereşti să-l tot auzi, aşa că prefer să ţi-l spun la cafea. Cu toate astea, eu nu pot fi media a ceva sau a cuiva, pentru că dovada vie stă în schimbarea ce vine peste mine ca tăvălugul, făcându-mă uneori de nerecunoscut. Mi se pare amplu subiectul şi mă bucur să te găsesc atât de activă trimiţându-ne întrebări pe care, în mod obişnuit, nu ni le-am pune.

    • Sonia

      Nici eu nu am răspunsurile. Și cred că nu le are nimeni. Căci nu există certitudinea că aflați într-un alt sistem am reacționa la fel. Și poate schimbare nu înseamnă să schimbi neapărat sistemul. Poate este suficient să schimbi unghiul din care privești.

  12. Pingback: Duzina de cuvinte: DEC@LOG.OPT | My virtual Outback

  13. Nu cred că putem fi media primilor 6 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timpul.
    Ce re faci de exempu dacă stai 8 ore la servici, 3 ore cu baieţii la o bere şi restul din tmp acasă. Ai 3 colegi, 3 amici si sunteţi 3 in familie. Cum faci media?

    • Sonia

      Tocmai de aceea am lansat și eu întrebarea. Pentru că nu mi-e clar cum ar putea funcționa teoria celor 6. Eu îmi petrec o grămadă de timp la birou. Suntem 4. Iar acasă doar 2. :)

  14. Ioana Șoglu

    Pe mine mă influențează surioara mea, care este foarte muncitoare, responsabilă sobră și totuși foarte modestă, și viitorii noștri nași, un cuplu minunat de creștini, în adevăratul sens al cuvântului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>