Pentru că sunt într-o mică vacanță și pentru că astrele nu s-au aliniat suficient de bine încât să pot pleca de acasă, m-am gândit că aș putea alunga monotonia, primind musafiri. Aici pe blog. Așadar, am pregătit cafeaua și cum această licoare are cel mai bun gust atunci când este descântată, vă invit să o savurăm în timp ce stăm la o mică șuetă.
Fără să-mi fi propus neapărat asta, acesta este cel de-al treilea articol în care fac un fel de evaluare a prezenței mele pe internet. Și ultimul, cel puțin pentru o următoare bună bucată de timp. Căci dacă toată ziua stau și analizez, nu o să mai am timp să scriu.
Astăzi vă propun să vorbim despre advertoriale. De ce? Pentru că am avut, cumva, senzația că, în lumea în care mă învârt eu, s-au publicat mai multe decât de obicei și pentru că, și asta nu mai este doar o senzație, mă lovesc de ele ori de câte ori intru pe Facebook. Distribuite de autorii lor sau redistribuite de prietenii acestora. N-aș vrea să credeți că judec pe cineva sau că arăt cu degetul. Am și eu păcatele mele (pe care aș putea să le numesc generic SuperBlog, căci altfel nu am scris decât trei astfel de articole într-un an). Ce vreau de fapt? Să încercăm să răspundem la câteva întrebări și să tragem niște concluzii. S-ar putea să ne fie folositoare.
1. Își riscă un blogger credibilitatea atunci când scrie advertoriale?
2. Există o frecvență de apariție a acestui gen de articole care să nu fie supărătoare pentru cititori?
3. Discernământ sau creativitate? Ce ar trebui să primeze? Alegerea cu grijă a lucrurilor despre care scriem sau capacitatea de a da oricărui subiect o notă personală?
4. Avem un preț al prestației noastre? L-am negociat sau pur și simplu ni l-au fixat alții?
5. Este blogul secundar o soluție atunci când vrem să scriem și advertoriale?
Iar pentru cititorii fără blog, o singură întrebare. Cum reacționați în fața unui articol care face reclamă unui serviciu sau produs? Prezintă interes pentru voi? Ați apela cu încredere la produsele sau serviciile prezentate de bloggerul pe care îl citiți?
Întrebări ar fi multe. Dar nu aș vrea să ne risipim în prea multe direcții. În plus, cred că fiecare dintre noi are un fel de politică proprie în ceea ce privește advertorialele. Și o idee deja de multă vreme formată. Și poate era mai simplu dacă puneam mai puține întrebări. Considerați advertorialele un păcat? Și câte fețe poate avea moneda pe care o vom încasa în schimbul lor?
adevertoriale, creativitate
[…] pisicafeaua este fierbinte şi vă […]
In ceea ce ma priveste advertorialele sunt … un subiect. Un motiv. Am scris multe dar pastrandu-mi stilul de unde si rezultatul : nu prea prinde. Sponsorul vrea chestii clare si la obiect, maturat in sensul firului, etc, etc; Am intalnit si (putini) sponsori compatibili cu tipul de mesaj (modalitatea) preferat, senzatia. Din pacate sunt f putin astfel de sponsori. Cat despre partea materiala … Imi aduc aminte de o proba la SB la care premiile erau .. un C rom si o stampila personalizata. AM zambit stramb si am incetat sa imi mai pun intrebari. Deci … drum lung in sensul asta. Pe de alta parte in astfel e concursuri imaginea sponsorului este pusa la “grea” incercare. Am cateva exemple in cap dar nu le citez. Totul e cu dus intors. Despre autenticitatea articolelor…. Cand se scrie la cerere intr_un concurs ca SB e greu de crezut ca exista o predilectie pentru toate produsele; Mi_as dori un SB literatura/eseu/poezie, dar din pacate …
Eu sunt de părere că literatura și advertorialul nu merg. Sau nu în cele mai multe cazuri. Ca să luăm ca referință tot SB, că de acolo avem multe exemple, s-au scris zeci de povești și mii de metafore. Mă întreb dacă beneficiarii (adică sponsorii) au fost conștienți că nimeni nu va sta să citească articole lungi, întortochiate și cu linkurile făcute să fie cât mai puțin vizibile. Crezi că un bărbat se va lăsa impresionat și va cumpăra o mașină pentru că în articolul meu ea dă frumos din gene? Mă îndoiesc. Eu zic că de multe ori creativitatea este prost înțeleasă.Cât despre răsplată… cu maximum de puncte la o probă am câștigat o cremă care costă 7,65 lei.
Chestia cu creativitatea este “buba” in astfel de concursuri. Se numesc pompos creative cand de fapt sunt creativitatea este de multe ori ingredientul lipsa la apreciere. Probabil ca ai dreptate o fi incompatibila metafora si adevertorialul. In Romania vreau sa zic. Am intalnit insa si unii sposori (putini) un pic iesiti din masa, e un semn bun, zic. Cred ca pentru moment advertorialele sunt singurul mod de a te face cunoscut. Din pacate. Inca o data.
Am uitat un punct importat : blog principal sau secundar ? SECUNDAR si dedicat.
Voi încerca să răspund şi eu. Evident cu o părere proprie şi personală, că tot îmi plac construcţiile astea lincvistice!
1. Își riscă un blogger credibilitatea atunci când scrie advertoriale?:
- sincer nu văd de ce, cu condiţia să-şi păstreze stilul, obiectivitatea şi neapărat să scrie în deplină cunoştiinţă de cauză! Oare o televiziune îşi riscă credibilitatea când difuzează reclame?
2. Există o frecvență de apariție a acestui gen de articole care să nu fie supărătoare pentru cititori?
-unele studii spun că da, există! din punctul meu de vedere, nu mă deranjează să le citesc dacă-s scrise cu talent sau dacă îmi sunt folositoare.
3. Discernământ sau creativitate? Ce ar trebui să primeze? Alegerea cu grijă a lucrurilor despre care scriem sau capacitatea de a da oricărui subiect o notă personală?
-din ce am observat, creativitatea nu prea are şanse de câştig. o fi din cauza sponsorilor, din cauza bloggerilor, încă nu m-am dumirit. cert este că sponsorii adoră un pr mare, cât mai mare!
4. Avem un preț al prestației noastre? L-am negociat sau pur și simplu ni l-au fixat alții?
-sincer cred că preţul este o opţiune personală. din păcate poate fi câteodată dictată şi de conjuctură.
5. Este blogul secundar o soluție atunci când vrem să scriem și advertoriale?
-sincer nu cred! răspunsul este la 3 şi 4!
Am văzut deja trei greşeli!
Scuze!
Se pare ca astrele chiar sunt alinitate prost saptamana asta pentru ca e a doua discutie pe acesta tema la care asist (particip).
Daca stii cum sa scrii un advertorial astfel incat sa nu iti deranjeze cititorii eu zic ca este un plus si nu un minus.
Pentru mine cel putin a scrie un advertorial se pare ca e ceva benefic. Imi pune mintea la treaba si ma face sa incerc sa scriu cat mai bine, in asa fel incat sa fiu si eu multumita dar si cititorul. Nu zic ca reusesc tot timpul dar imi dau silinta
Pe de alta parte, a sustine un site personal implica si niste costuri care trebuie finantate de undeva si asta ar trebui sa inteleaga cei ce intra si citesc acel site.
In fine sunt multe de discutat
De ce sunt aliniate prost astrele? Este o discuție care nu trebuie evitată și care, am considerat eu, trebuie abordată deschis. Fără să vreau am asistat la cârcoteli și insinuări și nu mi se pare corect. De aceea cred că subiectele fierbinți trebuie discutate. Fără patimă și cu scopul clar de a învăța unii de la alții. Nu incriminez advertorialul, Există costuri ale blogului și nevoi ale fiecăruia și aici nu cred că trebuie să judecăm pe nimeni. Mă întrebam doar dacă abordăm corect această problemă și dacă beneficiile noastre sunt reale. Și mă întrebam și dacă beneficiile celor care comandă astfel de materiale sunt pe măsura așteptărilor lor. Exclud cazul în care se dorește doar un link pe un blog și mă refer la partea de promovare. A unui produs sau serviciu. Ca cititor mă descurajează poveștile lungi și fanteziste, oricât ar fi de creative. Sunt tentată să le trec cu vederea și în niciun caz nu accesez linkul. Mă atrag mai degrabă articolele mai scurte care fie sunt documentate cum scrie la carte, fie povestesc o experiență personală și reală. Și îmi atrag atenția și cele scrise cu umor. Ca blogger mă întreb dacă eu abordez corect problema. Și SB mi-a demonstrat că nu. Am scris povești mult prea lungi și de multe ori fără să cunosc cu adevărat un produs. Acolo așa a fost conjunctura, temele erau impuse. De aceea nici nu va mai exista o participare a mea.
1. Lipsa de credibilitate nu este adusă de faptul că scrii astfel de articole, ci de felul cum le scrii. Și mai ales de onestitatea cu care o faci.
2, Nu cred că orice temă este ușor de abordat, indiferent cât talent ai avea. Să presupunem că eu aș fi cea mai înzestrată ființă de pe pământ (în ceea ce privește talentul), dar un articol despre iaurt sau bere ar fi un dezastru. Pentru că nu îmi plac și pentru că nu aș putea ascunde asta destul de bine. În plus, ar însemna că induc în eroare cititorii și asta cu bună știință.
3. Cred că înțelegem greșit conceptul de creativitate.
4, Ne vindem de multe ori mult prea ieftin. Și asta este valabil în general, nu doar pe blog.
5. Și mie mi s-a părut aiurea ideea blogului secundar. Am constatat între timp că ar putea fi o soluție bună. Sper să apară pe aici și cel care pote confirma asta.
sper să nu mă întind foarte mult. cu ce am de spus.
1. mă enervează, aşa cum spuneam şi pe facebook advertorialele nesemnalizate corect. nu este de-ajuns să pui articolele într-o categorie dedicată (vizibilă sau nu şi de cele mai multe ori e cu nu) gen concursuri / advertoriale şi mi se pare că este un soi de păcăleală a cititorului această omisiune. o lipsă de respect pe care mi-am propus să o sancţionez prin renunţarea la citirea blogurilor care fac asta. pentru că dacă vrei să te ajut, să te susţin (nu este o referire la tine ci doar o exprimare generală), nu e un capăt de ţară să adaugi în titlul postării semnul acela care să mă facă să pricep ce e de priceput. de pildă: citesc advertorialele lui lotus, le comentez, dar ştiu de la bun început ce citesc.
2. cred că promisiunea noastră de a susţine membrii clubului în ceea ce se numeşte superblog a fost onorată, eu una chiar m-am silit să vă citesc pe toţi şi să las comentarii mai mult sau mai puţin pertinente, măcar sincere chiar dacă sinceritatea deranjează . ba mai mult, discuţiile din grupul nostru au ajutat într-o oarecare măsură, dar se pare că reluăm iar aceeaşi discuţie: creativitatea în advertorial nu are absolut nimic de-a face cu creativitatea literară. metafore suave raportate la o maşină sau o imprimantă să zicem nu numai că zgârie retina, dar nu ştiu în ce măsură aduc valoare produsului promovat. pentru că advertorialul sau participarea la un concurs au ca scop declarat promovarea, atât. sponsorul asta urmăreşte, asta plăteşte de fapt. îmbinarea literaturii cu calităţile unui produs pentru stârnirea curiozităţii şi a dorinţei de a cumpăra sunt posibile, nu zic nu, dar nu sunt la îndemâna oricui. cei care pot sunt şi foarte bine plătiţi pentru asta.
3. credibilitatea unui blogger poate fi pierdută sau câştigată prin tot ceea ce scrie el, advertoriale sau nu. dar a promova un produs în care nu crezi este ca un taifun. în timp se văd efectele lui.
4. şi repet din nou: atunci când au apărut probele toyota la superblog eu am lăsat în comentarii sloganul companiei. câţi dintre noi îl ştiu? când scrii un advertorial se presupune că te informezi, te documentezi asupra a ceea ce ai de scris, inclusiv asupra sponsorului.
5. o să mai scriu advertoriale? dacă preţul se justifică, da. altfel, prefer să scriu pe gratis (a se vedea orkestra, că tot a apărut recent povestea). într-un fel toate poveştile mele despre parfumuri asta sunt: reclame gratis.
şi… gata, că pun de-o postare dacă nu mă opresc la timp.
doar atât mai adaug: nu am absolut nimic cu cei care scriu advertoriale ori participă la concursuri mai des decât o fac eu, dimpotrivă, dacă am un motiv bun de a susţine aşa ceva, o fac.
Psi, respect orice opinie, mai ales ca vine de la tine.
Nu ştiu cum se semnalizează corect un advertorial sau un concurs! Sper să mă ajuţi în sensul ăsta!
Trebuie să plec acum dar revin!
radu, eu folosesc în titlul postării, la final, litera de semnalare c între paranteze pentru că merge atât pentru concursuri cât şi pentru advertoriale (commercial). unii folosesc a de la advertorial şi c de la comercial şi îl plasează la începutul postării. şi, desigur, categorie specială pentru astfel de articole, vizibilă înainte de a pune cititorul să parcurgă textul.
Sincer nu am ştiut! Voi încerca să fiu atent!
Aş rămâne recunoscător pentru un astfel de link, preferabil de pe blogspot. Vreau să învăţ!!!
Mi-ai dat de gândit cu semnalizarea articolelor. Eu le pun în categoria Publicitar, care apare imediat sub titlu, dar s-ar putea să ai dreptate și să nu fie suficient. Cât despre susținere, abia după încheierea concursului am realizat ce efort a presupus asta pentru cei care au făcut-o. Am avut mulți susținători și le mulțumesc încă o dată tuturor. Au făcut un efort pe care eu nu știu dacă sunt dispusă să îl fac în orice condiții.Pe mine SB m-a învățat foarte multe lucruri. Inclusiv faptul că trebuie să te documentezi când scrii ceva.
Și da literatura nu este întotdeauna un bun mijloc de promovare. Oricât de bine ar scrie cel care promovează un produs. Poveștile nu vând orice serviciu sau obiect. Mai ales când, din dorința de a fi original, inventezi unele mult prea ieșite din comun. La SB și lucrul ăsta m-a mirat. A părut, uneori, că sponsorii asta au așteptat. Dar am reușit să câștig o probă (cea cu plăcile video) cu o poveste foarte personală și cu argumente care nu au fost chiar de partea achiziționării lor. Poate că și în domeniul acesta tonul face muzica.
nu este, sonia, nu-i de-ajuns.
nu am eu experienţă prea mare în blogging, în monetizare nici atât, dar…
Hai sa incerc si eu sa spun cateva cuvinte, pentru ca scriu advertoriale:
Scriind advertoriale iti risti credibilitatea numai daca spui prostii, daca minti cu nerusinare, daca pretinzi ca cel mai bun lucru care ti s-a intamplat este oferta X de pe site-ul Y, care ( doar intamplator) te plateste sa scrii. Exista un anume stil de advertoriale in care folosesti linkurile si ancorele oblogatorii intr-un cu totul alt context, mai exact scrii ceea ce vrei tu sa spui si da, pui si niste linkuri pe undeva. Asemenea articole nu vad de ce ar deranja cititorul, indiferent cat de dese ar fi si nu inteleg de ce ar trebui neaparat sa fie semnalizate ca atare. Cei care vor sa te sustina ( in sensul ca un comentariu inseamna interactiune pe blog si interactiunea place lui google) te sustin pentru ceea ce esti ca om/ blogger. Care este diferenta intre situaita in care eu scriu despre un calculator pe care mi l-am cumparat si imi place si un advertorial in care povestesc despre un calculator care imi place, desi nu mi l-am cumparat? Ar trebui sa fie amandoua semnalizate? Sau numai cel pe bani?
Cred ca a scrie pe bani este o optiune, a fiecaruia dintre noi, asa cum a cobori pretul la unul minuscul, gen 2 euro pentru un advertorial, este la fel, o optiune. Proasta, adevarat, dar sa nu uitam ca sunt bloggeri care isi cumpara o paine cu astia 2 euro…
Eu sunt pro bloguri secundare, dar stiu din experienta cat de greu este sa pui pe piciaore si sa intretii o retea de 5-6 ( daca nu mai multe) bloguri. Cred ca un blogger bun ajunge sa scrie pe blogul principal, pe bani buni. Abia astept sa ajung unul din asta!
Așa cum am spus și în articol, nu arăt cu degetul spre nimeni. Poate doar spre mine și prestația mea din SB. Nu mi s-a potrivit ce am făcut acolo și tu știi asta. Ți-am spus-o și face to face. Poate că ar fi trebuit să mă exprim mai clar. Este posibil să scriu cu aceeași determinare și creativitate despre instalatori și vibratoare și să rămân credibilă? Pot avea atât de multe experiențe de povestit despre orice temă care mi se propune? Când încetez să scriu cu onestitate? Căci lipsa onestității aduce după ea o imagine proastă. Altfel, dacă sunt mulțumită de un lucru, este posibil să scriu pur și simplu, fără bani, doar pentru a împărtăși celorlalți o experiență.
Cât despre scrisul pe bani mulți… există, dar nu este suficient să fii bun. Cred că și conjunctura are un cuvânt greu de spus. Vorbesc și aici din experiență.
Altfel, sunt printre cei care afirmă că dacă nu ar avea ce mânca s-ar duce și la sapă. Probabil că aș lua în calcul și opțiunea de a-mi face câteva bloguri pentru advertoriale. Nu ar fi prima opțiune, dar când le-aș epuiza pe toate celelalte, nu aș sta prea mult pe gânduri.
Stiu ca nu arati cu degetul pe nimeni. Nici nu mi-am imaginat, asa cum te cunosc. Cat despre SuperBlog, mie mi-a placut, mi s-a potrivit. Si nu o spun penrtu ca l-am castigat, am spus-o si anul trecut, cand m-am clasat pe un minunat loc 83.
Cat despre credibilitate si experiente, eu ma refeream la inceputul comentariului meu la faptul ca poti sa integrezi in articolul tau , scris pe ORICE TEMA ai chef, linkurile si ancorele obligatorii, in mod similar duzinei de cuvinte din clubul psi. Daca vrei un exemplu, poti scrie un advertorial despre vibratoare, cu subiectul “ce curva este viata” , nu trebuie sa povestesti neaparat cum inlocuiesti tu bateriile aparatului cu pricina si ce frumos se misca
Personal, chiar am un articol pe tema asta….dar astepta sa il public cand o sa mi se si plateasca un advertorial pe tema asta, ca sa imbin placutul cu utilul.
Vezi? Tocmai pentru că suntem atât de diferiți am pornit această discuție. Aflând mai multe puncte de vedere și argumente vom fi tentați să judecăm mai puțin. Și poate, pe alocuri, să ne reconsiderăm atitudinile.
Hohoho trebuie sa vin sa citesc asa ceva, sigur vine si Alin!
Altfel, da, sunt cu totul de acord cu Dana, poti scrie ce vrei si apoi integra linkurile si ancorele in text precum cuvintele de la duzina. La fel cum poti scrie pe o tema data in exact acelasi mod cum scrii pentru Psiluneala. De ce nu?! Adica daca poate fi si misto, de ce sa te chinui. Ce-i drept, putini pot scrie advertoriale ca Dana. Daca tot superblogul ar fi fost cu articolele ca ale ei, zau daca ma plangeam!
Dana, sunt în cea mai mare parte de acord cu ce ai spus!
Radu, mi-ar plkacea, de dragul cafelei si a discutiei prietenesti sa aflu si cu ce NU esti de acord. Nu detin adevarul absolut nici eu, desi de multe ori ma cred desteapta…mai mult sau mai putin justificat. De exemplu, m-am gandit ( ulterior) ca semnalizarea articolelor advertorial cu o categorie separata, desi nu sunt de acord neaparat ca e importanta poate ca ar trebui sa o fac daca cititorii mei isi doresc asta.
Si tocmai am facut asta, creind categoria “promo” la mine pe blog.
Cata vreme nu laud un produs prost sau despre care nu stiu nimic nu cred ca imi pierd credibilitatea. In fond ce credibilitate mi-as pierde? Am un blog pe care scriu despre ce imi trece prin cap, care a trecut prin multe schimbari, pentru ca pe mine m-au preocupat lucruri diferite in timp, daca ma si plateste cineva pentru treaba asta care ar fi problema? Scriu un blog nu o evanghelie.
Asta cu semnalizarea in titlu nu mi-a trecut prin cap, foloseam numai etichete, bine la cate advertoriale am scris la viata mea e neconcludent, dar am sperante mari pe viitor
Ca frecventa ar trebui sa fie undeva o proportie de 1 advertorial la 9 articole normale, dar depinde si cate postari scrii intr-o zi
La discernamant stiu ca sunt lucruri pe care nu le voi promova niciodata pentru nimic in lume, dar sincer ma tenteaza ideea sa scriu despre chestii pe care nu le stiu initial, sa invat din documentare, sa vad daca o pot face si pe asta.
Pretul? As fi incantata sa scriu pentru minim 100 de euro dar frate am un blog cu PR2 pe care intra maxim 30 de oameni pe zi si nici nu ma omor sa il cresc, ca deh e un proiect secundar pentru mine.
Blog secundar? Asta ar fi mai interesant pentru cititor, daca ma citeste cineva pentru retete sau pentru tutoriale, cred ca pe el l-ar interesa mai degraba sa gaseasca la un loc ce vrea sa citeasca decat sa alerge prin literaturile mele.
Tot in ideea asta daca scriu despre un credit sau o renovare a casei pe care am facut-o si mi-a placut ceva ce am folosit cred ca un link afiliat nu l-ar intrista pe cititor ci din contra.
Despre concursuri si SB ma abtin, am participat tura trecuta si am decis sa ma las de sportul asta, un advertorial de 2 euro e mai cinstit pentru blogger decat un concurs cu poate un premiu
Discuția cu PR-ul a fost și pe grupul de bloggerițe. Nu prea mă pricep, dar am înțeles că nu mai este un indicator atât de important. Numărul de vizitatori contează, cu siguranță. Cine ar investi bani dacă nu ar avea un public țintă suficient de numeros?
Cât despre semnalizare, nici eu nu scriu prea des așa ceva, dar de acum voi pune atenționarea și în titlu. Are dreptate psi. Așa este corect. Chiar dacă nu ascunzi nicio clipă că articolul este publicitar.
Cum sa pui semnalizare in titlu? Eu nu pricep, sincer…adica dupa titlul articolului sa scrii, concret. de exemplu : ” Moneda de schimb- publicitate?”
Dana, unii pun (P) în titlu. Vezi că am lăsat mai jos un link spre un advertorial marcat astfel (caută ancora „profi”).
Dacă însă vei folosi marcaje atât de evidente, unii advertizeri din ăștia cu joburi de 4 euro te vor respinge. So, ca să mă citez de pe Facebook:
„Camelia (Sima): Marcajul e marcaj. Nu cred că putem vorbi de grade de comparație. Sau e marcat, sau nu e. Din punctul meu de vedere, poate fi și o etichetă, atâta timp cât undeva în pagina Despre Blog se specifică că uite, eu scriu advertoriale și aia-i eticheta cu care le marchez, cititorul va avea posibilitatea (dacă dorește) să filtreze advertorialele de restul articolelor. Sau invers. Sau să vadă care e și care nu e. Altfel, tu zici că trebuie pus un P, altcineva că trebuie scris cu litere de foc șamd. Nu cred că sunt obligat să mă conformez părerii cititorilor despre cam cum ar trebui să arate blogul meu, mai ales că câte capete, atâtea păreri. Blogul are o pagină Despre, cine e interesat poate s-o citească, să vadă care-i faza cu blogul, despre ce scriu pe el. Problema e că deseori nu există nici un fel de marcaj. Nada. Iar dacă-l întrebi pe autor, îți răspunde senin că el nu consideră că e important să le marcheze. Și dialogul se poartă nu pe ceva blog special făcut pentru adverturi, care se vede din elicopter că-i pentru aia, ci pe blogul lui principal, intim, să-i zic așa de suflet.”
Mai am şi eu o întrebare, după care mă retrag.
Autorii din România sau de aiurea, cum au reuşit să fie publicaţi???
Mă mulţumesc şi cu câteva răspunsuri oneste!
Despre ce autori vorbim?
De poezie, beletristică, literatură, genuri literale
Nu prea înțeleg eu ce legătură are advertorialul cu publicarea de cărți, dar singura cale pentru asta este contractul cu o editură. Și aici sunt mai multe discuții. Există edituri mari care sunt dispuse să investească într-un autor și să publice lucrări pe cheltuiala lor (pentru că ele consideră că omul are potențial și cartea se va vinde) și edituri mici care te sprijină cu publicarea, dar costurile trebuie să le suporți tu ca autor. Sau să găsești pe cineva dispus să facă asta pentru tine. O instituție, o firmă sau un grup de firme. Sper că te-a ajutat răspunsul meu.
@radu, nu înțeleg la ce vrei link? și de ce preferabil pe blogspot? eu ţi-am spus cum procedez eu şi cum am învăţat de la alţii, mai mari ca mine. tu faci cum vrei tu.
@ dana, pentru că întrebai cum semalizezi articolele, eu personal consider că acelea monetizate trebuiesc semnalate, cele scrise pur şi simplu ca o părere, gratis, nu. și în acest context mai consider că este de bun simţ ca atunci când citeşti un blog, dacă vezi semnul de advertorial şi ştii că poţi ajuta, să o faci. un click pe un link, un comentariu…. nu este o regulă, dar mi se pare de bun simţ. ca şi aceea cu semnalizarea; tu spui că nu ar trebui, eu am învăţat că ba da, este o formă de respect faţă de cititor. cum însă advertorialele mele sunt puţine pe blog, este posibil ca eu să greşesc, iar tu să ai dreptate, cu argumentele care te recomandă.
şi cum mai spuneam, iar aici îl contrazic pe radu, credibilitatea se construieşte greu şi se pierde repede. şi nu ţine de advertoriale ci de felul de a fi prin lumea aceasta. poţi să nu scrii absolut nicio reclamă, la nimic, dar dacă furi articole de la alţii -dau un exemplu- credibilitatea fuge cu viteza luminii când se află. şi exemplele ar fi multe…
Uite ca m-am mai ganbndit la asta, psi…In fond scriem pentru noi, dar si ( mai ales) pentru cititori, asa ca…e posibil sa ma insel si pentru ei sa conteze…asa ca am semnalicat si la mine pe blog ( aveeam o categorie, dar mai uitam de ea)
ceea ce spui tu e interesant, dar cred ca esti prea buna, sincer. Nu consider ca un comentariu la un advertorial tine tousi de bun simt, ci de generozitate, de sprijinul care vine din inima fata de aproapele tau….si stiu ca tu esti printre cei care stiu sa sustina atunci cand este nevoie, am apreciat mereu asta la tine…(si nu nu mai asta, fireste).
Văd pe-aici tot felul de referiri la SuperBlog, care e, aş zice, un caz particular al advertorialelor
Şi cred că trebuie tratat ca atare, nu amestecat cu restul. E un concurs şi are regimul lui special, nu trebuie folosit ca exemplificare la capitolul plăţi, de exemplu. Organnizatorii concursurilor nu sunt angajatori şi n-au obligaţia de a plăti concurenţii.
Şi acum să-ncerc nişte răspunsuri la întrebări.
1. Eu una mi-am meşterit primul blog ca să fac reclamă poveştilor şi traducerilor mele. Şi mai fac asta şi acum. Aşa că nu cred c-aş pierde ceva scriind advertoriale – cu condiţia să nu pară prea trase de păr.
2. Cred că depinde de gusturile cititorilor şi de calitatea advertorialelor.
3. Advertorial înseamnă reclamă scrisă în stilul publicaţiei (blogului) pe care apare şi ţinând cont de gusturile cititorilor fideli. Cel puţin asta e definiţia pe care am găsit-o eu şi care cred că spune tot ce e de spus.
4. Nu mi-am pus problema, nu m-a angajat niciodată nimeni ca să scriu advertoriale şi nici eu n-am căutat angajatori.
5. Pornind de la definiţia dată la punctul 3 – nu e. Şi, oricum, ca să aibă efect, reclama trebuie făcută pe un blog cunoscut, cu mulţi cititori.
Vero, m-am referit la SB pentru că în acest concurs am scris 28 de advertoriele (altfel am scris doar pentru două firme, și cine îmi citește blogul, știe). Deci întrebările mele, în ceea ce privește relația mea cu acest tip de articole, de acolo vin. Și nu sunt legate de partea materială. Am știut de fiecare dată care sunt recompensele și dacă am scris înseamnă că le-am acceptat ca atare. Ideea era alta. Am scris despre multe produse și nu toate au fost pe gustul meu. Sau cunoscute mie. De aceea m-am întrebat cât este de onest să scrii despre astfel de lucruri, dacă îți aduce beneficii ție, dar și dacă este convenabil pentru sponsori. În plus există și experiența mea de cititor de astfel de articole pe diferite bloguri. Unele mă lasă rece și le ignor imediat ce îmi dau seama despre ce este vorba. Altele însă chiar mi-au plăcut și m-au făcut să mă gândesc că stilul lor de abordare ar putea fi cel corect. Dar până la urmă… de gustibus.
Într-un mod egoist, încerc să văd cum stau eu fața de acest subiect destul de sensibil. Și să trag niște concluzii. Însă nu pot decât să mă bucur dacă discuția asta va aduce clarificări și pentru alte persoane.
radu, nu cred că înţleg ce vrei să afli de fapt cu întrebarea legată de autori? pe eminescu, de pildă, l-a publicat maiorescu după ce l-a închis la nebuni. adrian păunescu a fost publicat, de pildă, pentru că ştia să insereze odele necesare… iar andre malraux, ca să îţi dau un exemplu de afară, s-a publicat pe banii lui. iar kafka a lăsat manuscrisele sale unui prieten prin testament, cu rugăminea ca acestea să fie arse!
Întrebarea mea era simplă! Ce au trebuit să facă aceşti oameni până când unul din textele lor au fost publicate.
Fireşte, exceptând cazuri ca ale contelui Tolstoi!
Nu sunt neapărat proadvertoriale, deşi nu mă deranjează o provocare interesantă.
Nu am avut nici multe succesuri, ce-i drept, provocarea a contat înainte de toate.
Este o leapşă la Rudolph care deschide căi nebănuite.
Radu, îţi răspund eu, cu întârziere, din proprie experienţă:
Textele trebuie trimise la o revistă de profil (SF – în cazul meu). Pe vremea când am debutat eu, apăreau numai pe hârtie, acum sunt şi reviste online. Asta e tot ce trebuie să facă persoana respectivă, în afară de a se strădui să scrie cât mai bine.
da, vero, absolut corect: este o diferenţă pe care ar trebui să o facem între un concurs de advertoriale şi advertorialele monetizate, în sine. sunt cu totul de acord.
În seara asta postez ceva pentru Allview, pe bani. Voi ţine cont de sfatul Psipsinei.
Mai ales că sunt zgârcit rău la advertoriale, adică bag aşa din an în paşte… 
Aştept susţinerea voastra!
Probabil că zgârcenia ta vine din anumite considerente de ordin teoretic și practic. Greșesc?
Nu sunt nici de ordin teoretic, nici practic… nici măcar tactic. Mai degrabă ţine de copilul din mine…
Iar motivația asta a ta este una foarte, foarte bună.
Consider advertorialele o provocare.
Nu e putin lucru sa scrii despre un anumit produs sau site cu creativitate, credibilitate pastrandu-ti stilul si simtul umorului.
Un advertorial poate fi instructiv deoarece uneori aduci informatii despreceva mai putin cunoscut.
Nu cred ca iti decredibilizeaza blogul.
Initial asa am crezut si eu, apoi am ajuns si am scris cateva astfel de articole si am reusit sa imi platesc hotingul blogului .
Cei pentru care am scris s-au dovedit flexibili si m-au lasat sa ma manifest cum doresc.
Cat priveste pretul acestora, eu l-am negociat in asa fel incat sa merite minima documentare si insporatia.
Parerea mea este ca daca nu sunt in exces , , constituie un lucru bun.
Eddie, poate că fără să vrei ai tras o concluzie a acestor discuții.
În online ca și în viața de dincolo de monitor. Ai cele mai mari șanse de reușită atunci când rămâi tu însuți și când nu te lași pradă exceselor.
Multumesc Sonia
radu, dacă nu ai multe succesuri, atunci poate că ar fi un bun moment să îţi pui întrebări şi să pui întrebări celor ce au succes. de pildă: dana cu care ne mândrim.
şi chiar nu văd relevanţa întrebării tale preivind scriitorii, în vreme ce discutăm despre advertoriale. chiar nu o văd….
dana, să ştii că contează, chiar pentru mulţi deşi puţini vor recunoaşte. întâmplarea face că am văzut în ultima vreme tot mai multe discuţii pe marginea acestei semnalizări. cât despre sprijinul meu, îţi spun sincer că mă gândesc dacă nu mi-ar fi mai bine pe coada mea, în colţul meu.
Psi, nu vreau să fiu cârcotaş, dar chiar eviţi să răspunzi la o întrebare foarte simplă!
Cum a ajuns de exemplu Eminescu sau Creangă scriitori de succes? Sau alţii???
Apropo, fac ulcer de câte ori aud de Kafka!
Din păcate nu m-a preocupat succesul meu şi bănuiesc că sunt căţiva în club care să poată spune cu mâna pe inimă că am contribuit şi eu un pic la succesul lor.
Pe Dana am votat-o de multe ori, chiar dacă nu a văzut, pentru că mi-a plăcut cum a scris un anumit articol, de exemplu!
Radu, discuția asta are un alt subiect. Iar Eminescu și Creangă, într-o discuție despre advertoriale, nu-și au locul. Și nici Kafka.
Iti multumesc, Radu.
radu, am să-ţi răspund din nou şi îmi cer scuze soniei că repet ce am scris deja, dar tu nu ai citit: eminescu, de-a lungul vieţii sale a fost publicat prin îngjirirea lui titu maiorescu, acelaşi titu maiorescu ce l-a închis în casa de sănătate a doctorului şuţu. în realitate eminescu nu a fost atât de poet pe timpul vieţii cât e place nouă să credem ori ni s-a spus, cât ziarist, un ziarist căruia i s-a închis gura.
cât despre creangă, el a fost danscăl şi povestitor. nu ştiu cât succes îi poate fi atribuit şi nu am cunoştinţă despre modul în care a fost publicat de fapt.
cum vezi nu evit să răspund la o întrebare, o făcusem de altfel şi mai sus… chiar dacă nu-i văd rostul. nu în acest context.
sonia, încă o dată, te rog să mă scuzi. promit că este ultima oară când răspund acestei întrebări.
Am tot citit pe aici de dimineață…Am ezitat dacă să scriu sau nu…
1. Am scris un singur advertorial. Nu m-am gândit la el ca o chestiune specială, pentru că am folosit experiența mea și l-am scris ca orice altă postare de pe blog, în stilul meu caracteristic. MI-a luat cam …20 de minute, așa cum se întâmplă de fiecare dată când sunt inspirată. De aceea, nu mi-a trecut prin cap că aș putea înșela publicul în vreun fel. L-am pus într-o categorie specială și atât. Nici nu mi-am bătut capul prea mult cu asta, decât acum, când am văzut discuțiile (de fapt, a mai fost o discuție pe blogul Hipertensivului, când mi-am pus întrebări prima dată).
2. Pe mine mă plictisesc de moarte advertorialele, dacă sunt seci, impersonale și par mincinoase. Pot să fie mincinoase (în sensul că omul n-o fi testat produsul), dar să nu se simtă asta. M-au atras mereu cele spontane și amuzante. E drept, că dacă sunt anunțată că e advertorial, interesul pentru text scade vertiginos, mai ales dacă nu cunosc persoana din spatele textului suficient de bine cât să știu că mă va surprinde cu siguranță. Așadar, nu m-aș considera înșelată dacă la final descopăr un link.
3. Creativitatea, din punctul meu de vedere, nu înseamnă numai metafore. Spun despre un text că este creativ dacă autorul reușește să transpună în el lumea aia a lui, indiferent dacă e reală sau nu. Este creativ cel care se joacă frumos cu minunatele cuvinte, le dă sensuri noi, le modelează după cum are chef și obține, ca rezultat, un text care să placă multora dintre cititorii lui, care să nu se termine după punct.
4. Aș scrie advertoriale, dacă prețul e bun și dacă pot să o fac în felul meu propriu. Înseamnă că mă vând? Hm…Trebuie să mă gândesc la asta…Pentru că până acum am văzut-o ca un fel de job part-time. Orice job e…plătit, nu? Dacă pictez și vând un tablou? înseamnă că mă vând?
M-am cam lungit…
Un advertorial este o marfă. Asta e clar. Și o vindem pe ea, nu pe noi. Că ne poate aduce deservicii asta este la fel de clar. Când marfa e proastă, cumpărătorii se simt înșelați. Ca să nu mai vorbim despre împrejurarea în care una le spunem că avem de vânzare și alta le dăm.
Ăsta o să fie testul blogerilor. Cu toții arătăm cu degetul înspre presa coruptă. Noi suntem ok, pentru că nouă nu ne-a oferit încă nimeni bani. E ușor să fii fată cuminte cât timp nu te-a curtat nici un Columbeanu.
Dar să revenim la prezent. Problema la noi, imho, e la blogerii mari. Ăștia mici, săracii, n-au renume, n-au trafic, scriu și ei un text pe care se chinuie să-l facă cât mai atractiv, uneori le iese, alteori nu, pun un link (sau mai multe) pe un cuvânt cheie cerut de advertizer și își iau bănuții. Practic, au vândut un link lui Google și cam atât. Unii dintre ei sunt de-a dreptul inocenți. Problema e când A-listerii scriu un articol despre produsul cutare și nu semnalizează. Sigur, unii dintre ei.
Și acum pe puncte:
1. Conținutul unui articol este de două tipuri: text și linkuri. Poți să le vinzi pe ambele. În general, blogerii mici vând linkuri în timp ce blogerii mari vând text. Sau am putea spune că un blog are doi cititori: omul și mașina. În timp ce nu cred că a păcăli mașina e chiar un capăt de lume, consider că ar fi frumos să nu-ți păcălești cititorii. Soluții sunt, și una elegantă ar fi adăugarea următorului mesaj în pagina Despre Blog: Dragi cititori, eu nu sunt milionar. Iar atunci când o porțiune de text sau de link este sponsorizată, inserez în articolul respectiv o poză cu Sandra Bullock naked. Sau eticheta cutare. Ca să știți și voi.
2. În teorie, dacă tu vinzi un link iar textul în sine este la fel de bun ca textele tale naturale, atunci n-ar fi o problemă cu frecvența. În practică, mai ales dacă ești mic, vei scrie cam despre tot ce prinzi. Și când ai de scris 8 articole pe zi, și 7 dintre ele despre „scule și unelte click aici”, chiar dacă tu în continuare vei vinde doar linkuri (că n-ai încă traficul care să-ți permită să vinzi opinii), textele tale, chiar oneste, s-ar putea să nu mai fie la fel de atractive pentru cititori.
3. Discernământul și creativitatea sunt subiecte diferite. Primul are de-a face cu principiile la care te raportezi, al doilea cu calitatea scrierii. Răspunsul corect este să-ți marchezi advertorialele. Oare dacă actorul X apare într-un spot publicitar, într-o pauză publicitată de la TV, și se linge pe buze după ce consumă iaurt cu chimicale, încalcă niște principii etice și morale? Păi nu, că ne e clar tuturor că-i reclamă. De ce ne e clar? Păi pentru că există acel P de la publicitate.
4. Cei mari negociază, cei mici la fel. Atâta doar că cei mici cer 10 euro în loc de 5, dar scriu și pe 3.
5. Te poate ajuta să-ți menții blogul principal fără reclame? E adevărat că poți să le marchezi, dar calitatea articolelor va avea mai mult sau mai puțin de suferit. Într-o lume imperfectă, cred că e soluția cea mai bună.
Bună temă de gândire. Păcat că este cam rarisimă.
Așteptam părerea ta.
Și nu numai eu. De ce? Pentru că ideea acestui articol mi-a venit citind un advertorial de-al tău. Cel cu șoriceii. 
Mi-a plăcut și l-am considerat un exemplu bun. Și m-am întrebat de ce oare ne amăgim, unii dintre noi, că scriind povești stufoase, facem treabă bună. Și de ce credem că putem ascunde intenția de a face publicitate unui produs.
Eu, una, am avut de învățat din această discuție. Poate și alții.
Uite unul profi, de la case mai mari.
Simona Tache iarăși le scrie bine.
Sonia, Psi, închei şi eu.
Păcat că spusele mele au fost interpretate astfel!
Tot ce am vrut să spun, a fost, că până la consacrare mulţi din cei mari au scris pentru presa vremii, adică tot un fel de “advertoriale”.
De asemenea mulţi actori cu nume mari au făcut întâi reclame unde au fost remarcaţi!
Şi ce este reclama decât un “advertorial”?
Psi când am cerut un link am făcut-o pentru a afla cum pot să-mi marchez advertorialele, vreau doar să învăţ!
Radu, chiar nu am înțeles. Poate pentru că ai dus comparația prea departe și în cazul nostru nici nu cred că este valabilă? Din ce spui tu reiese că ne putem ridica blogurile scriind reclame. Eu cred că este un pic invers. Întâi îți crești blogul scriind conținut de calitate și apoi, dacă dorești (căci sunt și oameni care nu doresc asta), îți poți permite să publici advertoriale. Crezi că poți aduna mulți vizitatori scriind reclamă după reclamă? Dacă citești comentariile vei afla că nu. Și că oamenii le consideră plictisitoare.
E părerea mea. Evident, există și alt fel de abordări. Cineva zicea că pe blogul propriu fiecare scrie ce dorește și cum dorește.
Cât despre exemple de semnalizare… nu cred că ai nevoie de link. E suficient să intrii la cei care au astfel de articole și să vezi cum procedează ei. Apoi vei alege modalitatea care consideri tu că este cea mai corectă.
Chiar ieri am primit o propunere de advertorial. Si oferte au existat aproape dintotdeauna, spun asta pentru ca sunt unii care considera ca suntem invidiosi, noi cei care nu le dam curs, pe cei care o fac cu mare entuziasm. Gen, cand vulpea nu ajunge la struguri zice ca sunt prea acri. Da, sunt multe vulpi printre romani, dar nu e cazul meu.
Nu citesc de obicei advertorialele de pe bloguri. Ma plictisesc teribil, nu imi pierd timpul meu pretios cu asa ceva. Pur si simplu nu ma intereseaza. Imi aduc aminte cu tristete ca prin 2011 am publicat un articol despre cosmeticele mele favorite. Am scris nume de firme, am pus poze fara link-uri, evident, dar un comentator drag, fara blog, m-a acuzat ca am dat-o pe advertoriale. De atunci nu a mai scris niciodata pe blogul meu… Si nici nu a mai intrat.
Dar daca as avea un cerc de prieteni, asa cum ai tu, da, as sustine cu comentarii la advertoriale prietenii virtuali din respectivul club. Mi se pare de bun simt. Pentru prieteni faci orice, nu?
Și eu sunt de acord să ne susținem prietenii. Și o voi face întotdeauna când voi putea face asta. Nu și atunci când nu cred în ceea ce scriu ei.
Există și aspectul acesta cu vulpea care nu ajunge la struguri, dar cred că o analiză corectă și lipsită de astfel de considerații este cu mult mai folositoare. Asta am încercat. Dacă a și reușit… nu știu.
Interesanta abordarea, insa nu stiu cat de practica va fi…
Fiecare a luat de aici ceea ce a crezut de cuviință. Mie mi-a fost de folos această discuție. Poate și altora.
Am citit…
Am băgat la cap….
Mulțumesc pentru idee și pentru sfaturi.
@ Lotus – plecăciune!
Eu aici sunt complet pe dinafara si nu as avea nici un drept sa comentez.Dar o fac, cu riscul sa supar specialistii in domeniu.Oameni buni, prea despicati firul in 24.Ce este advertorialul?O tema data spre rezolvare .Care rezolvare implica documentare si creativitate.Iar rezultatul poate produce sau nu efecte.Din pozitia mea de cititor chiar nu ma deranjeaza daca un artiol promoveaza un produs sau un serviciu si nici nu am pretentia sa fie semnalizat.De ce, ca sa nu-l mai citesc?
Apoi, si daca faceti reclama prin articolele voastre si chiar daca o faceti pe bani, ce e rau sau rusinos in asta?Ce atata scrupulozitate?Nu este o crima!Nu este nici o credibilitate riscata prin scrierea de advertoriale si nici nu cred ca se impune o frecventa.Cred ca trebuie sa primeze creativitatea.Adi-Sonia, crede-ma ca poti sa scrii chiar si despre iaurt, chiar daca urasti iaurtul.Daca mie nu-mi place laptele nu inseamna ca ii neg eu proprietatile sau beneficiile.Bun , eu sunt de parere ca laptele e bun doar pentru vitei dar, ce, toata lumea trebuie sa fie de acord cu mine?
Nu este o crimă, ai dreptate, dar ca în orice domeniu și aici poți face lucrurile bine sau rău. De fapt asta era problema. Cum să faci să devii plictisitor, să fii onest și să-ți păstrezi stilul personal.
Si eu care chiar plecasem de la savurarea cafelei din titlu…Miami, ce grozava trebuie sa fie…..Cred ca demult de tot, cam acum 100 de ani , undeva in Poiana Brasov ni s-au servit cafele cu inimioare desenate cu caimac….
(a) Nu ma deranjeaza advertorialele, ca nu-s obligat sa le citesc, in schimb pot intelege nevoia unora de a scoate bani din blog.
Este exact ca la TV, unde calitatea filmelor cumparate de televiziuni este data de calitatea sponsorizarii si anume ce sponsori (produse) cumpara spatiul publicitar si mai ales ce public tintesc astea. Un film (sau emisiune) cumparat cu banii unor companii care fac reclama la dero si pasta de dinti se va adresa publicului tina cumparator de dero (gospodine din patura sociala de muncitori saraci), un film luat cu reclame la whiskey, Apple si va fi un thriller sau serial HBO fiindca vizeaza ramura ceva mai bogata si potential cumparatoare de astfel de produse. Pe exact modelul asta trebuie sa gandeasca si un scriitor de advertoriale. Daca-mi vii cu rahaturi gen “crema antiimbatranire” de 9 lei e clar ca vizezi pensionarele/munctioarele sarace si ma pierzi pe mine ca cititor. Daca-mi scrii de produsele tehnologiei mirobolante romanesti, atunci poate ma atragi, dar asta daca nu mananci rahat. In plus, oricat de bun ar fi filmul, de cate ori il vrei intrerupt de o reclama, fie ea si la whsikey sau Apple (ca sa nu vorbesc de ce ele de detergent care te fac sa vrei sa spargi ecranul… :D).
(b) Ma deranjeaza cand advertorialele sunt in exces cu acelasi subiect pe toate blogurile (gen oroarea SuperBlog).
(c) Majoritatea editorialelor sunt extrem de prost scrise fiindca am observat ca-s mutli care pot scrie “citibil” despre viata lor, dar nu pot scrie decent pe o tema data.
(d) Ma enerveaza recomandarile comerciale de produse pe care autorul nu le-a atins sau testat. Sau au facut-o si mint. Gen, nou virus pe blogosfera, produsele mandrei tehnologii romanesti (ca sa nu amintesc numele companiei). Astea-s scot mereu de la mine un comentariu. Si nu de bine. Mai ales ca genul asta de promovari pot fi facute si cat de cat integru still “buy Romanian” sau “ia-l la tata ca e ieftin”. Dar nu rahaturi gen “e cel mai tare din parcare” ca nimeni nu crede si e ca si cum ai incerca sa ma prostesti in fata. Si da, in cazul ala individul pierde in credibilitate. Evident. Exact ca in viata reala cand mananci rahat.
(e) S-a vazut la superblog cine poate scrie advertoriale si cine nu. Problema e ca multi care “nu” fie n-au integrat inca informatia, fie nu vor sa o accepte, fie nu pot sa o accepte. Eu citesc cu placere articolele Danei fiindca m-am prins din timp ca-s ca duzinele. Articolul e despre ce vrea, linkul e al platitorului. Dar, din nou, ea poate. Multi nu. Iar aia care nu, care scriu mai bine despre ce li se intampla nu despre ce vand, aia pierd cititorii cu advertorialele. Fiindca-s oribile si scrise precum o compunere de copilas de scoala.
(f) semnalizarea advertorialelor mi-e indiferenta. De regula articolele astea nu-s atat de lungi sau atat de bine scrise (bine ar fi!) incat sa nu-ti dai seama din doua fraze ca e publicitate. Si atunci cat ai pierdut? 10-20 de secunde? Mare branza! Eu zic ca o decizie la latitudinea prestatorului, dar asta trebuie sa fie constient ca daca nu-si semnalizeaza “pauza publicitara” e posibil sa-si supere cititorii care tin la asta si sa-i piarda. La fel cum, invers, trebuie sa fie constienti ca prin adaugarea “semnului” SIGUR pierd cititori care nu vor citi nimic semnalizat cu [c], [p], etc. Cred ca de aceea multi nu vor sa semnalizeze, fiindca cu siguranta vor pierde mai multi cititori (pentru articolele alea) daca le vor semnaliza decat vor pierde nesemnalizandu-le (si anume aia care pun bot ca nu-s marcate).
(g) In ce priveste frecventa, pai eu as zice ca prestatorii de astfel de servicii sa se intrebe de exact cate pauze publicitare isi doresc ei sa le fie intrerupt un film?
Vladen, în mare parte sunt de acord cu tot ce ai spus tu. De discutat doar la capitolul semnalizare. Eu zic că este necesară. Nu știu dacă printr-o literă pusă în fața titlului, dar printr-o categorie specială pentru astfel de articole ar putea fi o soluție.
Există oameni care scriu fain și reclame. Cum am scris și în răspunsul pentru un alt comentator, de la un astfel de articol a pornit ideea scrierii acestuia. Citisem o grămadă de bălării publicitare și mi-a picat sub ochio postare care m-a amuzat teribil. Și care m-a făcut să accesez linkurile inserate în text.
Până la urmă advertorialul este o muncă plătită de către cineva. Atunci înseamnă că ar trebui bine făcută. Încercând să nu-ți păcălești nici cititorii și nici pe cei de la care încasezi bani.
Am învățat câte ceva de aici şi voiam să-i mulțumesc şi lui Vladen pentru comentariu
Mi-a fost teamă că dacă încep să scriu aşa ceva, transform blogul într-o chestiune comercială. Habar nu am avut despre ce înseamnă advertorial până acum.
Şi pentru că eu învăț mai bine când e.. .analiză pe text, v-aş ruga să disecăm unicul meu articol de acest gen, părți bune şi părți slabe, la modul cel mai serios vorbind. Dar întâi am să cer permisiunea gazdei să las linkul aici.
Cred că ar fi un exercițiu bun (şi poate îl aplicăm şi la duzină, măcar din când în când…)
Dagatha, normal că sunt de acord.
Linkul articolului este
http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2014/01/21/a-gati-sau-a-te-eschiva-onorabil/
Vă invit să analizăm prestația distinsei doamne.
Mulțumesc, Sonia
Distinsă???Doamnă??? Eşti sigură că vorbim despre acelaşi personaj?
De dimineaţă tot citesc despre marcarea advertorialelor, dar sincer nu am înţeles nimic.
Vă rog rog, poate să-mi explice cineva cu răbdare, aşa mai pentru proşti, concret, una sau mai multe metode prin care se poate face asta?
Pai scrii titlul advertorialului si la finalul lui deschizi paranteza patrata scrii P sau C sau A sau ce vrei tu si apoi inchizi paranteza patrata. In prealabil scrii un widget pe sidebar in care explici simbolul, gen scrii acolo [P/C/A/ce vrei tu] semnaleaza ADVERTORIAL. Si gata.
Radu, regula este că nu este nicio regulă scrisă în acest caz. Cum s-a mai scris pe aici (și pe alte bloguri care au dezbătut subiectul) poți pune o literă la sfarșitul titlului (P=publicitate, C=comercial etc.), poti avea o categorie specială pentru acest gen de articole, poți adăuga o notă în care să menționezi că articolul este un advertorial. Și poate că mai sunt și alte metode, este foarte posibil.