2013 a devenit deja amintire, sărbătorile au trecut, viața o să reintre din nou pe făgașul ei firesc. Vom uita urările, vom face daruri doar din când în când, poate și cu zâmbetele vom fi mai zgârciți. Prima zi a lui 2014 se dovedește a fi o zi tăcută pe bloguri, doar pe ici pe colo câte un articol de câteva rânduri, iar eu o percep ca fiind o stare de necesară acalmie. Între exuberanța zilelor de sărbătoare și realitatea, nu întotdeauna confortabilă, care ne va izbi cu toată forța ei de mâine (sau mă rog, de luni, căci unii mai avem vacanță până atunci).
Nu am de gând să fac analize sau considerații despre trecerea timpului și despre evenimentele pe care le-am trăit sau pe care le așteptăm să se întâmple, pentru că nu este momentul. Mai degrabă zilei de astăzi i s-ar potrivi o ciorbă acră, câteva ore de somn sau încă o petrecere. Care, pe principiul cui pe cui se scoate, să facă uitată oboseala de ieri și să o înlocuiască cu una nouă. Și totuși scriu. Este un fel de experiment și o invitație la o nouă joacă.
Am creat un document la care fiecare are acces și în care poate să scrie oricine își dorește acest lucru. Și vă provoc să scriem împreună povestea lui 2013. O poveste alcătuită din gânduri scurte. Primul care vă trece prin minte când citiți acest articol. Reguli nu există. Poate doar una. Deși suntem (sper) mai mulți autori ai poveștii, vom scrie cu toții la persoana I, continuând gândurile celui care a scris înaintea noastră. Lăsați deci la final o propoziție neterminată pe care va trebui să o completeze cel care scrie după voi (una care să îl îndemne sa ne dezvălui cea mai mare realizare a lui din anul care a trecut, cea mai faină carte pe care a citit-o sau… vă mai gândiți voi ce). Și o rugăminte. Poate ar fi bine să scriem fiecare cu altă culoare, astfel mozaicul gândurilor noastre va fi mai evident.
Sunt curioasă ce o să iasă, dacă va avea cineva chef să se prindă în joacă și dacă ați înțeles exact ce doresc (căci am impresia că, fără vreo legătură cu licori bahice, nu sunt astăzi chiar cea mai coerentă persoană). Deci vă poftesc la joaca pe care deja am început-o eu. Se mai încumetă cineva? Povestea se scrie deja. Frumos. Mai ales că nu știm cine gândurile cui le continuă. Îndrăzniți deci.
Povestea anului 2013 se află s-a aflat aici și promit că o să o readuc pe blog, spre amintire, în ultima zi a anului care tocmai a început.
La mulți ani!
Notă. Puteți scrie orice. Puteți insera imagini. Nu uitați însă, după ce ați terminat de editat, să apăsați, la final, butonul Share (deși, studiind mai cu atenție, cred că nu trebuie, totul salvându-se automat).
Am văzut în link-ul acela un cuvînt interzis la mine acasă. Aşadar am să tac. Dar lumea e mare.
Interzis? Ce-oi fi zis?
Nu ştii că guglă are interdicţie la mine? Ăştia sînt mai rău decît M$, în paranoia mea (şi a altora).
Am uitat.
Iertabil – mie mi se întîmplă permanent, uitarea asta…
Am să încerc să spun aici ce e mai important din anul ce-a trecut, pentru mine: faptul că am cunoscut cîteva suflete noi online, faptul că m-am convins de promisiunile unor cunoştinţe vechi (nu mă hazardez a-i mai numi ‘prieteni’) şi faptul că am înţeles cum funţionează sistemul economico-socio-politic terestru.
Și totuși? Sau a fost doar o părere?
Oops, busted!
Am intrat căutînd un posibil răspuns pentru Loredana care nu avea acces şi mi se pare maxim de haios să-i văd pe fiecare cum se bîlbîie, şterg, rescriu, iar şterg, iar rescriu… Avem tendinţa spre perfecţiune scrisă în ADN dar prea des ne batem joc de ea acceptîndu-l pe de-acum românescul “lasă bă că merge şi-aşa”…
Gata, o palmă după ceafă coniacului, să tacă.
Ba, eu mă bucur că ai dat pe acolo. Chiar dacă nu știu de fiecare dată cine scrie (nu toată lumea este logată) la unele persoane mi-a fost ușor să ghicesc cine se află în spatele textului. Și joaca a devenit și mai interesantă. Și la tine a fost simplu. Câte persoane cunoști care să scrie cu î din i si să fie fani declarați ai diacriticelor? Eu, numai UNA.
Uite aşa mă semnez eu fără să dau cu băţu’! Sau am dat…?
Nu prea. Sunt eu foarte perspicace. Sau nu?
Hahahaha!!! Mai bine s-o lăsăm nedefinită, pentru spectatori.
nu’ ș ce am făcut acolo…
Ai făcut fain. Mulțumesc!
M-am încurcat printre atâtea vietăți anonime…
și io am făcut, dar n-am găsit pe share nicicum, sunt chiar așa blondă?
Uite aici
nici eu nu am gasit acel share, cred ca e doar pt cel care a pornit documentul. dar s-a salvat
nici eu nu am apăsat share, dar zicea acolo că se salvează automat draftul la intervale regulate.
Tu ai folosit, cumva, funcția de comentariu. Nu știu prea bine cum funcționează documentele acestea, am folosit doar, de câteva ori, câte un Excel. Important este că a funcționat și povestea se scrie în continuare. Mărturisesc că este foarte fain să o urmăresc. Mai ales când se întâmplă să intru pe document exact când scrie cineva.
da. păi și eu eram acolo când se continua dar nu știu care dinozaur anonim era autorul
Nici eu nu vad share , da-l voi accesa din file!
Poate ai în limba română? Uită-te în poza de mai sus. Locul unde este butonul este același. L-am indicat cu săgeți.
Nu-mi permite accesul nici in romana nici in alta limba
Cred ca am reusit….trebuie sa fiu logata in google…
Ciudat. Văd că alții au putut să scrie. Am făcut setări să poată modifica oricine dorește.
A trebuit sa ma loghez pe google cu accountul meu ca sa pot da share.
Incredibila ideea. Am intrat pe doc si efectiv am fost martora la scrierea unui paragraf. Priceless! Am incercat sa intru si eu sa continui dar nu am reusit
Oare de ce? Accesul este public. Ți-am trimis invitație, poate așa merge!
Merge, merge. Saru’mana
Foarte frumoasa ideea, Sonia! N-am gasit nici eu share-ul, dar am scris ce-am scris si vad ca s-a salvat. Sper sa fie cat mai lunga povestea asta a lui 2013
Mulțumesc mult. Joaca asta ne-a scos din amorțire. Și va fi interesant în 31 decembrie 2014 să recitim gândurile zilei de azi.
Foarte tare Eu am incercat sa scriu fara diacritice :))) Spor!
E distractiv. Să vedem unde ajungem.
Te pui cu Poliţia Diacriticelor?
Imi place mult ideea si am convingerea ca ne putem juca asa la infinit fara sa ne plictisim. Voi veni si in zilele urmatoare…
Nu am crezut că se va prinde în joc atâta lume. Cel mai fain va fi să revedem povestea la sfârșitul anului.
Gata eu am scris deja, dar poate mai am ceva de spus despre 2013. Imi place ideea tare mult!
Mulțumesc mult. Povestea o scrie cine și când dorește. Deci ești binevenită ori de câte ori poftești.
Asa va fi!
Cred ca eu sunt chiar foarte blonda. AM incercat in fel si chip, dupa ce am citit instructiuni si comentarii.Io nu pot. Poate nu e locul meu acolo. Dar ideea e interesanta, bravo! Mi-e drag de tine. Si poate anual asta imi faci si mie hatarul? Scuze, mie nu mi-e indemana cu diacriticele. Cand scriu de mana, da, le folosesc dar aici e mai greu. Sa fie lene? sau ignoranta? Nu stiu daca Politia asta a diacriticelor (era sa le spun diacritici) aplica si amenzi, dar nici aia nu ar folosi, mai am una de-ailalta neachitata la primarie si nici n-o s-o achit, uite-asa, de-aia!
Pana la urma s-a rezolvat și nici nu a fost atât de greu.
foarte frumoasa ideea ta! rezultatul va fi unul deosebit, sunt sigura:)!
Mulțumesc. Așa cum am mai spus nu am crezut că se vor aduna atâtea rânduri și gânduri. Va fi frumos să ne amintim despre joaca asta, după un timp.
Doamne, ce idee buna!!! Am scris si eu si am citit si ma declar incantata. Bucuroasa sa particip, norocoasa sa gasesc ocazia de a adauga povestea mea. Ma intreb cat de larg va fi zambetul meu cand voi citi la final povestea. Se poate mai larg ca acum?
Eu cred că se poate. Încă mă mai mir câte rânduri a adunat joaca asta. Și poate mai adună… Peste un an vom trage concluziile.
Super smechera ideea…am scris si eu cu rosu…sper ca s-a salvat ca la ce net infect am de cateva zile cu viteze de dial up:)) oricum mega smechera ideea ta:D
Mulțumesc. S-a salvat. Automat. Mi-a luat ceva timp să pricep asta.
…sper să fi scris şi eu ceva, habar nu am dacă s-a inregistrat. Faină idee…
S-a înregistrat. Am văzut când scriai și am știut că ești tu. Nici nu era greu. Mulțumesc!
…păi…de ce să fi scris despre alte momente cand cel special era cel despre care am scris. Mihai a zis că idee e de exceptie…
Îți mulțumesc. Și lui Mihai de asemenea. M-a prins și pe mine joaca mai mult decât mi-am imaginat.
Aiaiaiai! Ce fain e, chiar și așa, în diagonală, cât am apucat să citesc. Mă întorc pe la căsuța mea și scriu, după o lectură așa cum se cuvine.
Ți-am zis La mulți ani? La mulți ani, Sonia!
La mulți ani și ție. Documentul va mai rămâne o vreme. Apoi îl pun la păstrare până în ultima zi din an. Atunci să vezi impresii.
foarte tare ideea. superba chiar. ai niste initiative Sonia… de-a dreptul fantastice. am participat cu bucurie. cum zicea si Vienela… trebuie sa ne abtinem ca da dependenta :). cred ca imediat dupa mine a intrat Pinky… ce fain e… de-a dreptul superb. imi vine sa te pup pentru asa ceva :).
Mă bucur că ți-a plăcut. Nu te-am ghicit. Și da, acum încă scrie cineva. M-am gândit că din când în când este bine să las și loc de joacă. Să mai uităm de toate lucrurile serioase și să ne deconectăm. Cu toate astea jocul este plin de miez. Și de gânduri profunde și din adâncul sufletului.
Da, eu scriam….
Nici pe tine nu te-am ghicit.
abia am scris. cu albastru. penultima in momentul asta. habar n am cum se salveaza ca inca nu indraznesc sa inchid.
Se salvează automat. Mi-a luat timp până am aflat. Dar ca să stai liniștită salvez eu acum.
Hai ca am scrissi eu ceva… Sunt curios sa vad cum se continua povestea mea, povestea tuturor. Oricum, m-a surprins placut ca mozaicul a prins repede proportii.
Mulțumesc mult. Nici măcar eu nu m-am așteptat să ia o asemenea amploare. Și cred că, încă, povestea va continua.
scris şi mâţul! la mulţi ani, sonia! bine te-am regăsit în acest alt an…
La mulți ani psi. Să ne citim cu bine și ne bucurăm de un an bun și plin de bucurie și de realizări.
simt eu că vom făptui lucruri frumoase împreună şi mă bucură tare mult aceasta.
[…] Khaled Hosseini (Anca a trecut-o printre punctele cheie ale anului 2013 și a amintit-o și în povestea pe care o scriu de câteva zile, împreună, cititorii mei), iar eu vă promiteam că am să scriu […]
Io tăt n-am înţeles, dar e clar că asta nu mai miră pe nimeni. Adică de fiecare dată când e schimbată culoarea e semn că a apărut un nou “scriitor” ? Şi că dacă vreau să scriu ceva trebuie să urmăresc firul logic al poveştii şi să continui pe aceeaşi linie ?
Culoarea o schimbi tu, ca să știm că scrie altceva. Și nu, nu trebuie să urmărești firul poveștii. Doar să te legi de ultima propoziție, cea neterminată, cum vrei tu.
Ufff… Da’ nu-i bine aşa, măăăăi … O să iasă un story lung cât o zi de post şi tare-aş vrea să-l văd şi eu pe ăla care o să-l citească de la un capăt la altul. Mai bine trasai tu nişte linii de urmat, un fir al poveştii, poate o rescriere a uneia vechi, ştiu eu… ceva care să îndemne mai mult spre joacă şi relaxare. Ce propui tu este interesant dar, mă ierţi că sunt aşa direct, nu îi dau prea multe zile. Îi lipseşte un “nu’ş ce”.
Ba e bine (normal, că o idee de a mea nu poate fi decât una buna). Scopul nu a fost de a scrie o poveste, ci de a aduna gânduri la acest început de an. Documentul mai rămâne public până duminică, când o să îl pun la păstrare. Îl voi scoate de acolo pe 31 decembrie 2014, de-om fi sănătoși. Și, câți vor mai fi pe aici dintre cei care au scris acum, vor avea posibilitatea să vadă ce au scris la începutul anului. Și poate vom afla și identitatea scriitorilor. Unii și-au declarat-o, pe unii i-am ghicit, dar există mulți încă anonimi. Așa că dacă dorești să participi la acest experiment, poftim și scrie.
Sunteti formidabili. O oaza de frumos si normalitate intr-o lume ne-buna, nebuna. Va doresc sa cresteti si sa dobanditi efectul bulgarelui de zapada. Descoperindu-va, multi s-au regasit pe ei insisi, asa ca, vant din pupa, inspiratie si …frumos!
Mulțumesc. Te invit să scrii și tu, dacă dorești.
Am scris. Mie-mi place modul in care se trece condeiul de la unul la altul. Cred ca voi lectura zilnic aceasta poveste, mai ales ca, acolo, in deplina libertate, protejata de anonimat, mi-am propus niste lucruri. Dar eu vad totul si ca pe o spirala energetica(Nu va ganditi la “alte spirale”, nu e cazul), menita sa dea forta si incredere.
Poate că așa, la adăpostul anonimatului, oamenii spun mult mai ușor primul gând care le vine în minte. Deși, cum spuneam și unui altui cititor, mulți și-au dezvăluit identitatea, iar pe alții i-am ghicit ușor. Să zicem că a fost un exercițiu colectiv de sinceritate.
Gata, am scris si eu. Interesanta idee. Sunt curioasa ce va iesi. Sper ca vei publica un articol cu rezultatul.
Voi publica la finalul anului. Asta a fost din start ideea. Mulțumesc pentru gândul cel pozitiv.
Nu mai e surpriza, asa ca ai de la mine o leapsa, pe langa nominalizarea de ieri.
Mi-ar placea sa citesc raspunsul la tine pe blog, printr-un articol, sau macar printr-un comentariu la leapsa.
Spor lepsuitor!
[…] mi-am invitat cititorii la joacă. Am împodobit împreună un brad neconvențional și am scris povestea anului care tocmai se încheia. Cu ceva vreme înainte, participând la un concurs, am desenat o […]
[…] fost de câteva ori loc de joacă. Poate că vă mai amintiți biblioteca, bradul de Crăciun, sau povestea anului 2013. Și m-am gândit că prea am luat în serios totul ]n ultima vreme și că poate ar fi timpul […]