20 Feb 2014

Semne bune

15 Comments Semn SPRE carte

Așa cum mi-am propus când am publicat Mecanismul de desfășurare al proiectului Semn SPRE carte, vin cu articolul care va deschide cea de-a doua săptămână de promovare a acestei campanii. Care a împlinit deja o lună. Ce s-a întâmplat de la ultima mea postare pe această temă? Numărul cărților donate a ajuns la 225 din care 160 au ajuns deja sau sunt pe drum spre viitorii beneficiari. Asta dacă nu punem la socoteală cele 4 cutii cu cărți trimise de Diana. Încă nu am reușit să le sortez pe toate și să le găsesc proprietari. Multe dintre ele nu sunt potrivite grupului țintă și deci vor ajunge la o bibliotecă. Sper să am în curând un răspuns concret în această privința. Pe pagina dedicată acestei acțiuni v-am ținut la curent în legătură cu toate volumele primite și ați aflat și de unde au venit. Nu voi insista asupra acestui aspect (în plus, există după cum știți și un document cu situația la zi). Vreau însă să vă povestesc care au fost acțiunile concrete ale mesagerilor cuvântului scris.

Read more

23 Ian 2014

Primele semne

25 Comments Semn SPRE carte

După cum cei mai mulți dintre voi știți, în 14 ianuarie am dat startul campaniei Semn SPRE carte. Nu a trecut foarte mult timp de atunci, dar cele nouă zile care s-au scurs merită un prim bilanț. Acesta arată cam așa:  am adunat 62 de cărți din care 42 au plecat și au ajuns (sau vor ajunge în zilele viitoare) în mâinile unor copii. Și am purtat foarte multe discuții. Cu oameni cunoscuți, cititori sau bloggeri și ei și, surprinzător și îmbucurător, cu oameni pe care i-am cunoscut doar acum și numai datorită acestui proiect. Nu o să vă povestesc în amănunt toate aceste conversații pentru că veți afla despre ele în momentul materializării lor. Voi puncta doar câteva idei:

- Cei pe al căror sprijin am mizat, bloggerii care mă cunosc și care au interacționat cu mine în diferite împrejurări, au răspuns cu entuziasm ideii Semnului SPRE carte.

- S-au alăturat acestei idei oameni noi, cu sau fără blog, mulți despre care nu auzisem niciodată.

- Am avut bucuria să constat că au spus “prezent” oameni foarte tineri. O bloggeriță, elevă încă, a răspândit vestea în liceul în care învață și acei copii sunt puși pe fapte mari. Veți afla zilele acestea povestea chiar de pe blogul ei. Am mai fost contactată și de o altă elevă de liceu. Și ea își propune același lucru.

Read more

14 Ian 2014

Semn SPRE carte – START

21 Comments Semn SPRE carte

semn fataEste momentul ca Semnul SPRE carte să pornească la drum. Mecanismul de desfășurare al proiectului a fost publicat, iar eu am făcut tot ce mi-a stat în puteri ca să începem cu dreptul. Așa că mă voi folosi de teorie doar pentru a o aplica în practică. Și eventual ca să lămurim eventualele neclarități. Este prima oară când scriu așa ceva, știu nu este o scuză, și am realizat că este foarte greu să pui într-o singură pagină 1000 de gânduri.

Read more

04 Ian 2014

Blog, blogging și un vis

98 Comments Semn SPRE carte

IntercambiomasivodelibrosPe foarte multe bloguri cititorii sunt întrebați care este, din punctul lor de vedere, cuvântul anului 2014. Undeva am răspuns sănătate, altundeva încredere, astăzi, aici, voi spune implicare.

Nu sunt inconsecventă, dar nu pot rezuma dorințele pentru anul 2014 la un singur cuvânt. Nu am uitat că am declarat, aici pe blog, că nu am o listă de dorințe frumos scrisă pe o foaie (fie ea și virtuală) de hârtie. Dar după o destul de lungă și necesară vacanță, se cuvine să încep să ies din amorțire. Și să creionez, unul câte unul, planuri. Acest articol îi este dedicat unui astfel de plan, întâiul din acest an. Dar mai înainte de a vă povesti despre el, este nevoie de puțină istorie.

Read more

06 Apr 2013

Mereu îndrăgostită

243 Comments Concurs, Lectură, Nostalgii, Personal

hearts-teacupV-ați  întrebat vreodată dacă în viața voastră există o constantă? Un “ceva” statornic, oricând la îndemână, gata să fie alături de voi la orice oră din zi și din noapte,  de un altruism fără margini și cu un șarm aparte? Permiți-mi să cântăresc, mai întâi eu, jumătatea de veac prin care am trecut și să vă spun concluziile mele. Iubirile vin și se duc, obiectele se strică, prietenii ne înșeală uneori așteptările, hobby-urile se schimbă, copiii pleacă de lângă noi, părinții se sting, amintirile mai mor. O să îmi spuneți că nu mai rămâne nimic despre care să spun că mi-a fost aproape, în fiecare clipă,  întreaga viață, iar eu o să vă contrazic. Exceptând primii șase ani din viață (veți înțelege imediat de ce îi exclud), am avut mereu acel “ceva” lângă mine: cartea. Acesta este motivul pentru care am spus prezent atunci când Libris.ro (cărți online) m-a provocat să vă spun de ce citesc și să găsesc zece motive pentru care oamenii ar trebui să citească.

Cel mai simplu ar fi să fac o listă în care să scriu, cu liniuță, motivele. Dar mie nu-mi prea plac listele (nici măcar cele pe care le fac când trebuie să merg la cumpărături și pe care   fie nu le respect, fie le uit acasă). Așa că o să vă povestesc despre dragostea mea pentru cuvântul scris și despre puterea lui asupra mea.

Îmi propusesem să încep cu prima carte pe care am citit-o. Am constatat cu regret că nu-mi mai amintesc care o fi fost aceea. Am crezut, apoi, că o să pot scrie despre cartea care mi-a schimbat viața. Nu exista așa ceva. O mulțime de cărți au influențat devenirea mea ca om.  Așa că n-o să îmi mai propun nimic. Doar o să povestesc…

Iubesc cărțile dintotdeauna. Am scris și altă dată pe blog că am copilărit printre cărți. Părinții mei, oameni săraci și cu puțină școală, din puținul lor, au reușit mereu să rupă bani pentru o carte. Și cel mai important lucru, m-au învățat că numai cărțile mă vor ajuta să ajung ceva în viață. În vremurile acelea, copiii și părinții nu își permiteau să poarte orice fel de discuții. Prejudecățile impuneau un soi de cenzură. Am fost norocoasă că am avut cărți. În ele am găsit răspunsuri la întrebările mele.

Am învățat despre prietenie din Cireșarii și din Singur pe lume. Dacă la școală patriotism însemna să intonez împreună cu ceilalți copii Trei culori cunosc pe lume, Cuore mi-a dezvăluit ce înseamnă adevăratul patriotism, curaj și spirit de sacrificiu. Despre dragoste tot din cărți am învățat. Eram in clasa a V-a (și foarte îndrăgostită de un coleg de clasă) când am citit La Medeleni. Am lăcrimat alături de sensibila Monica, asemeni lui Dănuț, am început să aștern gânduri de pe hârtie, iar verva Olguței a fost adeseori molipsitoare. Cred că fiecare carte pe care am citit-o mi-a dezvăluit crâmpeie de viață.

O să închei “darea de seamă” despre lecturile copilăriei, căci risc să mă întind prea mult. Voi adăuga doar că numai citind am reușit să evadez din lumea mică și fără prea multe bucurii în care m-am născut.

Adolescența a însemnat alte căutări. Cea mai mare revelație pe care am avut-o a fost Mircea Eliade, scriitor despre care profesorii de română nu aveau voie nici măcar să pomenească. Din fericire, cel care mi-a fost dascăl a avut curajul să o facă și,  mai mult,  să-mi împrumute cărți. Descopeream o altă lume, una nebănuită. De unde venim și încotro ne îndreptăm? -  era întrebarea specifică vârstei. Filozofia marxistă de la orele de curs nu reușise să mă lămurească. Nici Eliade nu avea să facă prea multă lumină, căci unele din operele lui s-au dovedit mult prea grele pentru mine cea de atunci.  Dar m-a făcut să doresc să cunosc mai mult, să gândesc mai profund și să caut alternative la lucrurile care mi se păreau evidente. O altă revelație avea să fie “Cel mai iubit dintre pământeni” a lui Marin Preda. Cartea care a dispărut repede din librării (căci nu era o lectură plăcută mai marilor vremii) m-a făcut să înțeleg în ce lume trăiesc, ce înseamnă opresiunea și totalitarismul, ce se ascunde în spatele lozincilor sforăitoare.

1989 a adus ceea ce pentru un timp am numit “raiul cărților”. Dacă în epoca abia apusă le cumpărai doar pe sub mână, acum le puteai găsi peste tot, în librării sau în piață, la tarabă, la prețuri pe care și le putea permite oricine. Amestecate, bestselleruri siropoase lângă scriitori celebri, povestioare prost scrise și fără sens alături de literatura de sertar a unor mari scriitori. Nu mi-e rușine să recunosc că am încercat de toate. Așa i-am descoperit pe Marquez și Llosa, pe Tennessee Williams sau pe Cioran. Citind am învățat să apreciez valoarea și să întorc spatele scrierilor dubioase, dar aducătoare de bani.

Mi-e greu să-mi înghesui viața în câteva rânduri și să o raportez doar la câteva cărți. Cu toate astea, voi mai scrie doar despre un alt gen de lectură care m-a ajutat întotdeauna. Cea de specialitate, alta decât cea cuprinsă între coperțile manualelor de la școală.

Am o meserie care îmi place, nu pentru că am învățat-o la școala (căci nu existau școli de așa ceva când am studiat eu), ci pentru că nu mi-a fost frică de carte și m-am străduit să învăț lucruri noi. Lucru pe care îl fac tot timpul, pentru că lumea se mișcă rapid, iar eu vreau să țin pasul cu ea.

Sper că am reușit să vă explic de ce verbul a citi este constanta din viața mea și de ce mă declar o veșnic îndrăgostită când vine vorba de cărți. Iar dacă ați reușit să găsiți și 10 motive pentru care oamenii ar trebui să citească, declar misiunea mea îndeplinită.

Pentru că am nevoie de comentariile voastre o să lansez și eu o provocare. Scrieți-mi, dacă doriți, un nume de carte într-un comentariu. Nu contează dacă e ultima citită, ultima cumpărată sau doar prima carte care vă vine în minte. Nu are importanță dacă ați cumpărat-o de la librăria din centru, de la o librărie online sau doar ați împrumutat-o.

Eu o să vă mulțumesc fiecăruia dintre voi, nu doar prin cuvinte. Am desenat o bibliotecă (o vedeți în partea dreaptă, așteptând cuminte) în care o să așez fiecare carte de la voi.  Am început cu cea pe care o citesc eu acum și pentru că era stingheră, am trișat puțin. Am pus-o alături și pe cea pe care Anca și-a dorit-o acolo.

Mă ajutați să umplu rafturile și să mai adaug și altele noi?

(Concursul se desfășoară în perioada 02-22 aprilie 2013)

Sursă foto.