Vorbea Anca, în ultimul ei vlog, despre nostalgie şi am realizat că are dreptate şi că, adeseori, mi-a fost dat să citesc pe internet articole care aduceau în prim plan perioada anilor ʼ90. Surprinzător pentru mine este să aud din gura unor oameni foarte tineri expresia “pe vremea mea”, am crezut-o a fi un obicei doar a celor care deja au vârstă.
Am încercat să-mi amintesc şi eu, în detaliu, acei ani, şi am constatat că, în afară de anii mei foarte tineri, de entuziasmul care m-a stăpânit imediat după Revoluţie şi de toate visurile pe care le-am făurit atunci, nu prea regret nimic. Dincolo de guma Turbo, de desenele animate de la televizor, de puhoiul de copii care se jucau în faţa blocului şi de toată acea libertate câştigată trebuie să recunosc că perioada aceea a fost una a marilor frustrări. Este adevărat, intrasem într-o epocă nouă, cartelele pentru pâine, carne şi ouă dispăruseră şi nu ne mai ducea nimeni cu forţa la defilare în ziua de 23 august (să fluture steaguri şi să îi mulţumească din inimă partidului), cum la fel de real este faptul că democraţia proaspăt instalată, chiar dacă nu s-a dovedit a fi un sistem perfect, era singura cale pe care mi-o doream să o urmez, dar…
Read More