Trebuie să recunosc că deplasările mele zilnice se ghidează după principiul punct ochit, punct lovit şi asta pentru că, rareori, timpul îmi este prieten şi mai mereu mă grăbesc. Aşadar intru în magazine doar dacă am de cumpărat ceva, mă aşez pe o bancă numai când aştept pe cineva sau savurez o cafea, pe o terasă, atunci când locul cu pricina îmi este gazdă pentru o discuţie pe care am stabilit să o port acolo. Există totuşi şi momente în care bântui aiurea. Nu multe, dar există. Şi ce credeţi că fac atunci? Mă treyesc zgâidu-mă la toate afișele de pe stâlpi, panourile publicitare, reclamele în orice formă ar fi ele și vitrinele întâlnite în cale. Nimic neobișnuit, ați putea spune, doar că, înainte de a evalua produsele sau serviciile prezentate, eu studiez mesajul și felul în care este transmis el: fonturi, formate, culori. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, și când pun mâna pe o carte, mai întâi recit în gând aspectele tehnice (hârtie volumică, înfoliat mat, timbru sec, big, supracopertă, poleire sau mai știu eu ce alte chestii, după caz). O fi asta ceea ce adesea numim defect profesional? Se prea poate, altfel nu ar avea nicio logică faptul că merg pe stradă zâmbind alcătuirilor frumoase sau dând din capp, dezaprobator, celor care nu au nicio noimă și par mai degrabă o aglomerare de forme și idei fără formă și fond.
Să nu credeți că mă simt atinsă de aripa perfecțiunii. Omul cât trăiește învață și întotdeauna consider că mai am multe de învățat. Asta ca să nu mai spun că am momente în care mă îndrăgostesc de anumite fonturi și culori și doar cu greu pot să scap din mrejele lor. Dar chestia asta, cea despre defecte profesionale, m-a făcut să zâmbesc și să mă întreb dacă omenii pe care mi-i scoate viața în cale au și ei problema asta. Oare medicul care poartă cu mine o discuție banală îmi evaluează rapid starea de sănătate, musafirul care lucrează într-o bucătărie îmi cântărește din ochi sarea din bucate și profesoara de română îmi studiază topica frazei și virgulele din intonație? Câți dintre oameni lasă profesia la ușa locului unde muncesc și pentru câți ea este prezentă, mai mult decât ar dori să recunoască, în mai toate împrejurările pe care le trăiesc?
Și ca să nu pară că am scris doar de dragul de a scrie și de a lansa întrebări ale căror răspunsuri nu ar fi de folos nimănui, haideți să trecem în revistă și căteva reguli simple care să ne ajute să redactăm mesaje care să ajungă la sufletul celor cărora le sunt adresate (fie că este vorba de o invitație, un anunț, un afiș sau o simplă imagine de postat pe Facebook). Știu, creativitatea nu trebuie să fie îngrădită de niciun canon, dar puțină tehnică, vă asigur, nu strică.
Deci…
- Nu apăsați Caps Lok atunci când folosiți un font care redă un scris de mână pentru că prea multe litere mari întortochiate (una după alta) vor face textul greu de citit.
- Însoțiți textul de o imagine. Se spune că feedback-ul pe care îl veți primi va fi cu cel puțin 33% mai mare. Asta nu înseamnă că mai multe imagini aduc un rezultat și mai bun!
- Dacă țineți neapărat ca fundalul să fie o imagine luați în calcul că detaliile ei ar putea face mesajul greu de citit. Așadar estompați fundalul sau plasați textul pe benzi monocrome (eventual cu o ușoară transparență care lasă să se ghicească și ce este dedesubt).
- Folosiți un singur font (hai două)! Jucați-vă mai degrabă cu bold sau italic, dar mai ales cu dimensiubea lui.
- Două culori pentru text sunt suficiente. Orice lucru folosit în exces poate deveni dăunător.
- Fonturi decorative? Da, dar cu măsură! Folosirea lor în exces este tentația orărui începător, dar când lucrurile devin foarte stufoase sunt și foarte greu de înțeles.
- Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate? Da, este răspunsul corect în această conjunctură! 
Dar numai atunci când cunoștințele teoretice îți permit să îți asumi această “aroganţă” care ar putea duce, de ce nu, la rezultate spectaculoase.
În speranţa că am fost de folos cuiva, revin la prima parte a articolului. Voi aveți defecte profesionale? Există lucruri pe care le analizaţi din instinct chiar şi atunci când nu ar trebui să vă capteze atenţia?
8 thoughts on “Puţin defectă?”