Sunt pe aici, în fiecare zi în faţa montorului, cu o conexiune la internet care merge excelent, dar ancorată în offline mai mult decât am fost vreodată în ultimii ani.
Sunt pe aici, numărând zâmbete, cadre, zile şi ore până la termene limită, ignorând numărul de unici, de like-uri sau de comentarii nedorite care ajung (tot mai multe) în spam.
Sunt pe aici şi zilnic trec pe lângă mine lucruri despre care, dacă timpul mi-ar permite, aş putea să scriu pe blog. Cele mai multe dezamăgitoare pentru că mi se pare că traversăm o perioadă în care cuvântul s-a transformat într-o armă letală care ucide uneori dintr-o singură lovitură, alteori puţin câte puţin, singurele lucruri care nu se pot cumpăra cu bani: adevărul, speranţa şi încrederea.
Oricât aş fi de afundată în treburile mele şi oricât de puţin timp aş avea pentru a reflecta la ceea ce se ântâmplă în jurul meu, chiar şi fără să vreau, ajung la mine, pe diferite canale, ştirile din fiecare zi. Un premier, al nostru, afirma acum ceva vreme că nu ştie dacă “mai e vreun copil, chiar şi în clasa întâi, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă un telefon legat la internet”. Serios? Despre copii care nu au nici măcar o felie de pâine cu gem pe masă, la micul dejun, o fi auzit? Dar despre aceia a căror părinți fac eforturi disperate să le cumpere un caiet și să-i trimită la școală? Nu sunt o nostalgică și întotdeauna mi-a plăcut tot ceea ce este nou, dar în situația în care ne aflăm, să sugerezi că soluția este să înlocuiești abecedarul cu tableta, nu mi se pare o utopie ci o deșănțată încercare de a ascunde gunoiul sub preș și de a preyenta realitatea altfel decât este ea de fapt.
Dacă tot am adus vorba despre copii, o să vă mai spun un lucru. O colegă de la birou mi-a arătat ceea ce vedeți mai jos:
Cerința care trebuia rezolvată a depășit puterea de înțelegere a unui puști (foarte deștept, credeți-mă) de clasa a VI-a. A depășit-o și pe a mea. Nu contest că Blaga este un mare filosof și scriitor, dar parcă să legi sinuciderea și decepțiile de patima lecturii într-o lecție adresată unui copil de 12 ani, este prea mult. Am uitat eu sau la vârsta asta preocupările de ordin filosofic sunt rare spre deloc?
Altfel, sunt pe aici, dezamăgită de tot ce aud într-o campanie electorală care seamănă mai degrabă cu un război, aproape incapabilă să înțeleg cum un om de rând ar putea să separe minciuna de adevăr și cum jurnalismul a ajuns din mijloc de informare doar avanpostul celei mai josnice manipulări.
Sunt pe aici, o vreme încă ancorată în offline, încercând să mă bucur de un weekend liber și de o zi cu soare blând și cald. Ceea ce vă doresc și vouă.
Desteptaciunea nu e similara cu maturitatea emotionala sau cu sensibilitatea.
E corect ce spui, dar câtă maturitate emoţională are un copil de clasa a VI-a şi cât pricepe el din acel text în care este adusă în discuţie (și) sinuciderea? Cu siguranță problemele lui existențiale sunt altele decât cele ale lui Faust, dar sunt probleme și sunt ale lui… Uneori o scânteie poate aprinde un foc nimicitor. Mai ales când acea maturitate lipsește.
Am recitit textul propus si poate ai dreptate, nu am copil de clasa a Vi-a. Insa asa cum in Blaga fragmentul a aprins focul lecturii, de ce am fi pesimisti in legatura cu altii?
Insa stiu ca Suferintele tanarului Werther este considerata vinovata de cresterea numarului de sinucideri in randul tinerilor, desi cred ca nu s-a numarat niciun editor printre victime :))
Si mai cred ca odata existent samburul, tot pe acolo ajungi, insa da, cat mai tarziu, asa e…
Mai e puţin şi se va împlini o lună de la începutul anului şcolar. O lună în care, de-a dreptul strigător la cer, copiii din clasele I şi a II-a au făcut orele fără manuale. Cred că până şi într-o ţară bananieră ministrul şi-ar fi dat demisia. La noi, nu ! La noi e posibil orice. Manuale digitale ? No shit. Ştiu cazuri concrete, şi nu puţine, în care în mediul rural, testele iniţiale s-au dat pe hârtii cumpărate de către profesori şi xerocopiate de aceeaşi profesori, pe banii lor. Asta în condiţiile în care au nişte salarii de casiere de supermarket. Sunt sute, poate mii de şcoli care n-au mai văzut un top de hârtie “de la buget” de ani de zile. În schimb li se cer profesorilor analize SWOT cu rezultatele la testele iniţiale. Şi portofolii cu sute de rahaturi în ele. Gata. Mă opresc aici că dacă mă stârnesc, ajung să nu-mi mai controlez decenţa exprimării.
Știi Dan, uneori mi se pare că se aplică chestia aia cu ce-i lipsește chelului. Nu suntem în stare să avem manuale pentru copii și ne scuzăm că am vrut să le dăm lecții pentru tabletă. Ca să ce? Trist!
Ce te mai mira de ce gasesti prin manuale? N-ai vazut noul Abecedar, ala cu “Ana are o lama…Acum Ana are o rana mare.”? S-a demodat ca Ana sa tot aiba mere, generatia emo cere ceva nou…
Bucura-te de culorile toamnei si nu te intrista de tot ce vezi la televizor, o sa treaca in curand si campania asta electorala, o sa ne pricopsim cu un presedinte nou care o sa ne duca direct in paradis. Dupa ce ne eutanasiaza, desigur…
A circulat chestia cu lama și Ana prin tot internetul. Generația emo este meritul nostru, Sau mă rog, a celor care tot experimentează pe bieții copii tot felul de trăsnăi. Cât despre eutanasiere, nu o să le fie prea greu. O să rămânem, probabil, și mai puțini decât suntem. Cheltuieli minime deci.
Conducatorii nostri traiesc intr-un turn de fildes dintotdeauna. Chestia cu calculatorul am auzit-o si eu. Nu e vorba doar de copii neaparat saraci, este vorba si despre copiii de la tara unde nu exista cablu de internet si nu au calculator in casa. De ce ar avea? Calculatorul te leaga de lume dar nu este ceva indispensabil vietii. Cat despre lectiile din manuale, sa-ti dau exemplu de cerinta de clasa a III-a: “Explicati de ce reprezinta cartea un model de comunicare!”. La clasa a treia ai pretentia ca un copil sa stie notiunea “model de comunicare”? De-abia am gasit eu cuvintele pentru un raspuns acceptabil!
Conducătorii noștri (pe care noi i-am ales, să nu uităm) se îmbată cu apă rece. Și nu știu cum naiba se face că îi îmbată și pe unii dintre noi.
Nu exista lucru mai trist decat uciderea frumosului, a copilariei si-a copiilor. Mie imi pare o conspiratie.Undeva cineva se joaca periculos cu gandul si mintea noastra (a romanilor mai ales).
Eu nu cred în teoria conspirației, Cred însă în incompetența unora. Și în lipsa lor de bun simț.
şi eu sunt… prin offline mai mult şi printr-o poveste ce capătă amploare. departe de politică, de bârfe şi răutăţi… mi-e bine.
ş-am trecut să te salut.
Succes în tot ceea ce faci. Te salut și eu.
de fapt… stau.
asta e tot ce fac…
Da, declarațiile lui Ponta sunt în stare să te lase mască. Înțeleg că trebuie să-și justifice cumva contractele privilegiate cu anumite edituri (evident, pură sepculație), dar chiar așa de rupt de realitate să fie? Îți dai seama în ce țară trăiesc ei: nu au nici un contact cu viața reală din lojele lor de sticlă unde trăiesc.
Spor la treburi!
Tocmai de aia când mă gândesc că va fi viitorul președinte îmi vine să îmi smulg părul din cap. Nu cred că e rupt de realitate. Cred doar că minciuna este modul lui de comunicare firesc.
multe sunt lucrurile strambe din lumea asta. pe unele le putem schimba prin umila noastra contributie. la altele punem umarul sa le schimbam, atat cat putem din patratica noastra. poate si scrisul pe blog sa fie un soi de hei rup in a schimba ceva. poate…
despre campanie si candidati stiu tot atat de multe cat stiam si acum patru ani. poate e gresit, poate ar trebui sa stim mai multe, sa votam in cunostinta de cauza, sa ne dorim mai mult sa fim parte activa la viata politica, nu doar la cea sociala.
iti doresc sa ai o toamna frumoasa, plina de culoare si mai ales plina de satisfactii aduse de munca ta, draga Sonia!