Plouă. Nicio noutate, probabil, pentru voi. Nici pe mine nu m-a luat prin surprindere, citisem ieri prognoza meteo. Doar jumătatea mea a fost Toma Necredinciosul și, înșelat de soarele timid de la primele ore ale dimineții, s-a apucat de spălat geamurile. A și terminat operațiunea cu pricina și acum plouă încetișor peste ferestrele noastre, bine măcar că ploaia le-a găsit curate.
Astăzi ne-am îndeletnicit cu ceea ce numim “curățenie mare” sau, mă rog, am început-o. Constatam că, deși acum ar trebui să ne fie mult mai ușor, nu mai suntem în stare să întoarcem casa într-o singură zi. Ce folos că nu mai avem covoare groase de scuturat, vitrine cu cristaluri de curățat sau macrameuri de apretat și călcat și, ce dacă, avem o grămadă de ustensile și detergenți care fac munca mai ușoară, anii parcă au dublat suprafața apartamentului în care locuim.
Nu curățenia generală este subiectul acestui articol, gata, mi-am luat până luni și eu pauză, am constat însă răscolind prin dulapuri și debara, câte lucruri, prețioase cândva, au devenit nefolositoare, desuete chiar. Așa că am amenajat într-un colț de dulap un loc special pentru relicve (pe care nici nu le folosesc, nici nu îmi vine să le arunc): mașina de tocat carne, cea de măcinat zahăr și cea pentru piper, ibricele de cafea, piulița în care altădată pisam usturoi. Nu au fost singurele lucruri de care nu m-am mai atins de multă vreme. Ici-colo am mai găsit câte ceva: batiste de pânză, un geamantan, chibrituri, o mătură rotativă și încă nu am terminat de inspectat tot.
Cât de repede cad în uitare și devin desuete unele lucruri… Mai devreme, încercând să-mi fac o ideea despre ce prăjituri ar trebui să fac pentru Paște, am realizat că nu mai am nici caiet de rețete. Preferatele membrilor din familia mea le știu pe dinafara, iar pentru altele am accesat de fiecare dată internetul. Pe care internet l-am bântuit deja în lung și-n lat după ce într-un mic consiliu de familie s-a decretat că pe lângă doboș-ul obligatoriu (bine c-am scăpat de salamul de biscuiți) ar trebui să construiesc neapărat un cheesecake și biscuiți cu unt pentru ceai, iar pe mine, cu toată dieta căreia îi fac față încă cu brio, m-a apucat o poftă teribilă de paleuri.
Așă că, domnișoarelor și doamnelor (și de ce nu domnilor, căci uneori sunteți și voi pricepuți la bucătărit, nu numai la mâncat) ați experimentat vreuna dintre rețetele dulciurilor pomenite mai sus, obținând rezultate remarcabile? Și dacă da, puteți să mă consiliați și pe mine? Menționez că cheesecake și biscuiți cu unt pentru ceai nu am făcut niciodată, iar ultima încercare de realizat paleuri s-a dovedit un dezastru (deși acum foarte mulți ani eram specialistă).
Vă mulțumesc anticipat și promit să revin cu o postare în care să vă arat ce și cum mi-a ieșit. 
19 thoughts on “Gospodină cu state vechi solicit ajutor”