Sisteme și oglinzi

Minus un grad și o zi aproape însorită. Așa a fost ziua mea de astăzi. Doar ici-colo câte un petec de nea din care se ițește însă iarba. Verde. În tot acest timp, într-un alt capăt de țară, un strat gros de zăpadă s-a așternut cu generozitate și ajutat de viscol a ajuns până la streșinile caselor. Și este frig de îngheață și pietrele. Copii n-au mers la școală, unii șoferi au stat captivi în nămeți ore în șir, există localități în care oamenii au fost salvați doar de șenilă. Clasica roată nu a făcut față, iar plugurile s-au împotmolit și ele. Iarnă grea, vor spune toți cei care trăiesc această realitate. Primăvară timpurie spun eu. Și realizez, încă o dată, cât adevăr se ascunde într-o vorbă (care nu-mi aparține, doar am împrumutat-o) pe care o spun adesea. Depinde din ce sistem de referință privești lucrurile.

Ceea ce ați citit mai sus este doar o simplă introducere. Menită să introducă în scenă sintagma sistem de referință. Căci despre așa ceva vă propun să povestim, fără să încerc să vă expun o lecție de fizică și să vă vorbesc despre ansambluri rigide de puncte din spațiu față de care se raportează poziția unor corpuri în mișcare.  Sistemele de referință care mă interesează, de această dată, sunt cele care ne poziționează într-un fel sau altul față de anumite evenimente. Trecute sau contemporane.

Te-ai întrebat vreodată care este geneza sistemului de referință în care trăiești tu? Și de ce reacțiile tale în anumite împrejurări sunt diferite de ale altora? De ce acționezi când alții stau cu mâinile în sân sau, dimpotrivă, de ce rămâi stană de piatră în timp ce toată lumea din jurul tău se agită? Te-ai gândit că, uneori, tu reușești acolo unde alții nu au sorț de izbândă? Sau că se întâmplă, câteodată, ca un boț de om să fie mai înțelept decât tine, om matur cu podoaba capilară sură? Mi-e clar că nu suntem croiți după același tipar. Dar cine a mânuit foarfeca, astfel încât să ne comportăm într-un fel sau altul?

Mă gândesc în primul rând că, acest sistem din care acționăm, este rezultatul bunului simț dobândit în perioada celor șapte ani de acasă, a educație primite în adolescență și a contactului cu realitatea atunci când deja ne-am căpătat independența. Merită adăugată și conjunctura geografică și istorică. Poate și hazardul, câteodată. Datorită acestor lucruri (și probabil că nu le-am enumerat pe toate), nimeni nu vede lumea așa cum este ea, ci doar așa cum a învățat să o perceapă.

Ne spunem adesea că vrem o schimbare, ni se pare că nu suntem chiar pe drumul pe care îl merităm și că a sui către piscuri cât mai înalte ne stă în putere. Ne dorim noi începuturi, noi oportunități, noi provocări. Încercăm să părăsim sistemul de referință atât de familiar și să migrăm către unul nou. Poate că ne dorim uneori ca cel vechi să fie ras de pe fața pământului. Oare avem vreo șansă? Putem schimba obișnuințe adânc înrădăcinate și perspective care ne creează aproape gesturi reflexe?

Am pus, mai sus, o mulțime de întrebări. Când de fapt cel mai mult mă interesează răspunsul la una singură. Citeam, undeva, că suntem media primilor 6 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timpul. M-am gândit care sunt aceștia în cazul meu și care este influența fiecăruia în parte asupra gândurilor, trăirilor și acțiunilor mele. Încă nu am ajuns la o concluzie. Nu știu dacă sunt media lor.

În ceea ce te privește, la tine crezi că funcționează această oglindă?

Acest articol participă la duzina de cuvinte a clubului psi.