Astăzi am pornit la adunat gânduri. Mi-am luat cu mine cel mai mare coș pe care l-am găsit, m-am îmbrăcat bine și mi-am pus încălțări comode, ca să fac față unui drum lung. Le culeg unul câte unul și le așez cu grijă lângă ale mele, încercând să le pătrund înțelesul. Apoi, când mi se pare că am făcut destul de bine acest lucru, încerc să le rostogolesc pe artera principală, până în inima mea.
Grea misiune. Acest amalgam de gânduri s-a instalat confortabil în mintea mea și s-a așezat la șuetă. Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri, aberații pe teme diverse, file din poveste, nimic nu rămâne netrecut în revistă sau nedezbătut. O lume întreagă în cuvinte. Sau o zeamă de cuvinte, având în vedere că uneori rumoarea este atât de mare încât nu se mai înțelege gând cu gând. Deși ar părea că au plecat toate în căutarea adevărului interior, rezultatul acestui zbucium este extrem de subiectiv și incredibil de personal. Lucru firesc, zic. Iar discuția este în toi și pare că nu poate fi întreruptă.
Mai fac o încercare. “Chiar dacă toți, eu nu“, îmi spune un gând care s-a așezat confortabil pe un pervaz. Cred că este al unei pisici. S-a înconjurat de cărți și le răsfoiește tacticos. Un jurnal de carte, un jurnal de fraieră, niște almanahe… parcă văd și câteva ziare. Par a fi de la presa în blugi. Îi recomand, pentru lectură, filiala 3 a unei biblioteci, dar nu mă bagă în seama. Toarce și citește despre nimicuri și alte fantezii, în timp ce un gând nou aproape că îmi strigă “Iubesc viața!”. Îi explic că nu mergem într-o călătorie periculoasă, că drumul spre cordul meu, ușor hipertensiv din cauza agitației, este sigur și bine semaforizat, că nu pornim spre abisuri și că sexul slab face față, întotdeauna, oricărei provocări. Ba mai mult, îi dau detalii și despre cum să te ferești de invizibil și cum să eviți toate obstacolele chiar dacă umbli cu capul în nori.
Aproape am izbutit. Mai trebuie să îi pregătesc de drum doar pe cei care s-au așezat în în jurul mesei. Unul dintre gândurile așezate acolo tricotează. Pe față real, pe dos ireal. Din cuvinte împletite pe andrele îi iese un curcubeu, apoi alt curcubeu. Normalitatea anormală l-a hărăzit făuritor de curcubeie. Se oprește doar din când în când pentru a contempla o petala călătoare. Este fascinat de frumoasa ei nebunie.
De data asta am reușit. Cei din jurul mesei sunt gata de plecare. Dar nu și cei de la marginea căsniciei. Ei sunt cățărătorii și nu prea sunt obișnuiți cu mersul la vale. Mă ajută însă ucenicul vrăjitor. “Ridicați receptorul!” le strigă el gândurilor când, peste tot vacarmul, se aude un țârâit. După o clipă de derută, realizează că nu este soneria telefonului, ci doar semnalul sonor care anunță lumina verde a semaforului. Și în clipa aceea pornesc toate, natural și fără nicio teamă, spre punctul terminus. Inima mea. Agale, ca şi cum ar merge de nicăieri… către niciunde, oprindu-se din când în când la umbra unui copac cu vise pentru a schimba o vorbă cu dama de caro despre dragoste, mai ales despre cea oarbă. Călatori prin ţara mea. “Eu mă gândeam, tu te gândeai?” flutură o întrebarea pe buzele tuturor. Răspund, simplu, da. Şi îşi continuă zborul spre echilibru.
Am rostogolit gânduri, iar înțelesul acestui gest rotund este un mare MULȚUMESC. Tuturor celor care, într-un fel sau altul, îmi sunt alături în lumea virtuală. Fără să fi reușit să îi cuprind pe toți în cele câteva rânduri, acest articol le este dedicat tuturor.
Alte înțelesuri rostogolite găsiți aici.
Am pierdut câteva gânduri, azinoapte, târziu, pe drum. Plec să le adun. 
Voi face update de câte ori le voi găsi.
Buna dimineata. fata buna! Uite cum ai reusit tu sa aduni oameni multi intr-un articol, la fel cum ai reusit sa aduni aceeasi multime sau chiar mai mare in jurul sufletului tau generos! E de mirare? Eu ma mir cum de nu ai insirat pagini intregi, pentru ca sunt sigura ca exista atatia oameni care te iubesc si te apreciaza incat numele lor ar umple pagini intregi.
Ne-am rostogolit haotic prin blogosfera pana cand am reusit sa ne intalnim, sa formam un tot, asa cum bulgarele de zapada se rostogoleste prins de avalansa si pana la poale devine urias, pentru ca ia cu el tot ceea ce i se potriveste. Tare mult mi-a placut felul in care ne-ai adunat aici, Sonia! Si vreau sa iti multumesc pentru tot ceea ce aduci in blogosfera din gandurile si din inima ta mare!
Foarte frumos ti-ai rostogolit gandurile printre blogurile prietene.
Un blogroll intreg de recomandari s-a rostogolit in articolul de astazi. Frumos!
Heeeiiiii…ce super fain ai combinat toate astea!
Sunt impresionata , recunosc si putin invidioasa ca eu nu am atata rabdare cata ai tu si nici idei asa grozave ca tine! 
M-ai facut sa zambesc de dimineata! Bine ca e Luni!
E clar. Ma hotarasem deja sa reincep rubrica Blog & Roll, iar articolul tau este un motiv in plus. Spor rostogolitor
Ce frumos ne-ai rostogolit Sonia, semn că roata răstoarnă alte roţi şi chiar şi care. Ne-ai pus în mişcare pe toţi, ne-ai adunat laolaltă şi, crede-mă, am făcut ochii cât cepele când am văzut ce frumos ne-ai aşezat pe toţi într-o poveste.
Grea misiune, într-adevăr! Încununată de succes, din fericire. Mulţumim frumos pentru locul de parcare… cordial!
[…] înţelesuri şi: dor de femeie, Scorpio, Ioana Soglu, Vienela, Gânduri lunatice, ComiCultural, Sonia, zbor spre echilibru, Maya, […]
…şi uite asa mi-ai imbogatit si mie căutările. Mă voi rostogoli spre a-i cunoaste…pe cei despre care…inca nu stiu nimic. Impresionant articol. Mi-a plăcut enorm, chiar dacă o spun asa, simplu, fără inflorituri.
[…] mai scris : Dor, Scorpio, Ioana Soglu, Vienela, Gânduri mirosind a lună, Comicultural, Sonia, Zbor spre echilibru, Maya, Adicherish și File din […]
Hei, si eu multumesc. Foarte interesanta ideea ta. Inovatoare si plina de multumiri, bravo!
ce de intelesuri rostogolite ai adunat tu aici… si ce frumos ai facut-o…
cand ma voi hotara in sfarsit sa imi fac un blogroll ( l am inceput dar mi e asa de leneeee ) aici voi veni sa culeg oamenii si scrierile lor.
un gest de Craciunita adevarata
Mai , mai, mai…ce ranjet mare mi s-a latit pe fata! Ce frumos ne-ai rostogolit tu pe noi, dand intelesuri….
În sfârșit regăsesc o aceeași viziune pe care am dat-o și eu acestei teme : rostogolirea înțelesurilor nu e decât o joacă a oamenilor mari. Iar jucării ne sunt cuvintele.
mulţumirile tale ţi se întorc, cel puţin de la mine. pentru că ai muncit serios să ne alături pe toţi cei care îţi trecem pragul şi pentru că, poate ştiut, m-ai aşezat lângă copilul cel mai drag mie din acest virtual. cândva o să vă povestesc şi de ce…
deocamdată atât: recunosc capricornul din tine. da, da… rostogolim înţelesuri şi recunoaşteri.
Jos palaria! Mi se pare unul dintre cele mai interesante articole de promovare a blogurilor. Totul se imbina si combina atat de bine. Se vede ca ti-ai exersat muschii mentali la superblog.
Îți tricotez, doar pe față, un gând bun și-un zâmbet!
Ești tare! Tare faină!
Vă mulțumesc, din nou, tuturor!
Te super iubim, draga mea!
Și eu pe tine.