Portrete robot

5 Comments 2 iunie 2015 Sonia

Aţi auzit, cu siguranţă, că o imagine ar face cât o mie de cuvinte. Din punctul meu de vedere expresia spune un adevăr: o fotografie poate imortaliza atitudini pe care ochiul liber le poate rata, o schiţă poate explica mai bine un fenomen decât o întreagă pagină de teorie scrisă, o hartă te va ajuta să te orientezi mai uşor decât toate indicaţiile primite de la cineva. Într-un fel este normal să fie aşa. Ceea ce vedem este mai uşor de înţeles, cuvintele fiind strict limitate la limbile cunoscute, la cât de bogat este vocabularul unui vorbitor sau la cât de mare este puterea de a pătrunde figurile de stil sau sensurile. Şi totuşi…
Să alcătuieşti imagini pe baza cuvintelor pe care le citeşti, mi se pare a fi mecanismul cel mai important care ne îndeamnă la lectura. Imaginaţia prinde aripi şi, dincolo de intrigă, începem să fim fascinaţi de creionarea personajele. Culegem detaliile pe care ni le dă autorul (uneori împrăştiate în mai multe pagini), adăugăm atidudini şi gesturi şi… gata, avem impresia că îi cunoaştem pe eroii unei cărţi ca şi când ar locui în blocul de alături. Apoi, câteodată, când vorbim despre o carte cu mare succes la public, apare filmul. Ne grăbim să îl vedem şi… surpriză! Nu întotdeauna există asemănări între ce ne-am imaginat noi şi ce şi-a imaginat regizorul (oare el alege actorii?). Vi s-a întâmplat asta, cu siguranță! Și poate v-ați întrebat, ca și mine, cine este mai aproape de ceea ce a gândit autorul.
Mi-am amintit toate aceste lucruri astăzi când am descoperit joaca unor oameni mari: portretele robot realizate de specialiști din poliție, după descrierile din cărți ale unor faimoase personaje literare. Evident, am încercat să le compar cu imaginile din filme și cu ale mele din timpul lecturii. Și am ales câteva exemple pe care vreau să vi le arăt şi vouă:
Tom Ripley (din Talentatul domn Ripley, 1999)