Verba volant, scripta… :)

Când mă gândesc că nu mai este mult și, că vrem sau nu, vom fi martorii unor bătălii electorale, pe cuvânt că mă apucă groaza. Candidați, promisiuni, vorbe multe și goale, venin, “sânge”… Printre ele și accente comice. E adevărat, râsu’-plânsu’, dar vă mai amintiți?

- “Dacă voi câstiga funcția de primar, promit să plantez lângă fiecare stație de tramvai pomi fructiferi – pruni, meri, peri – pentru ca cetățenii să aibă ce mânca.” (Edu Adrian candidat la Primaria Sectorului 5 convins că “Ceauşescu a păţit ce a păţit fiindcă românilor le era foame.”) Read More

Haihui (1)

Duminică, frig, lene… Chef de scris, da sau parcă nu prea… Așa că, mai bine, haihui pe internet! :)

• Mi s-a luat o piatră de pe inimă! În sfârșit s-a dat o lege care să stopeze tendințele demografice negative și care salvează de la piere o întreagă categorie socială. Morții pot fi îngropați și fără preot!  De parcă până acum erau băgați în groapă cu el cu tot. :) Read More

Mă doare mintea :)

ExplosionSăptămâna care stă să se încheie, n-a fost una ușoară pentru mine. Așa se face că, o dată ajunsă acasă, după ce m-am rezolvat treburile casnice, am deschis televizorul ca să îmi mai liniștesc și eu creierii (aproape) varză. Fără să caut ceva anume. Poate informații despre starea vremii (că sunt navetistă și zăpada mă cam sperie), poate precizări despre noul cod fiscal (care m-a cam băgat î ceață), poate vreun film ușurel, cu happy end (că altceva nu eram în stare să procesez). Șoc și groază! Aproape peste tot, discuții despre Borcea. Poate nici nu aș fi știut cine e personajul dacă nu l-aș mai fi văzut protagonist în două momente memorabile: cea cu  Tatăl AUTOSTIVUITORUL (în timp ce citea (subliniez) Crezul și ar fi trebuit să spună Tatăl Atotțiitorul) și o nunta (a lui, nu știu a câta) prea mult mediatizată când m-a șocat rochia miresei sale (o varză cu pretenții de zeci de mii de euro). În fine, nu despre prolificul domn vreau să vorbim. Alt lucru m-a șocat Read More

Portrete robot

un-faux-portrait-robot-a-circuleAţi auzit, cu siguranţă, că o imagine ar face cât o mie de cuvinte. Din punctul meu de vedere expresia spune un adevăr: o fotografie poate imortaliza atitudini pe care ochiul liber le poate rata, o schiţă poate explica mai bine un fenomen decât o întreagă pagină de teorie scrisă, o hartă te va ajuta să te orientezi mai uşor decât toate indicaţiile primite de la cineva. Într-un fel este normal să fie aşa. Ceea ce vedem este mai uşor de înţeles, cuvintele fiind strict Read More

Fălci

crocodileDupă ce îl zărești, primul lucru pe care îl faci este să reconsideri tot ceea ce credeai că ai învățat până atunci. Începi să ai dubii despre mitul creației (sau, după caz, despre evoluționismul lui Darwin). Ce Adam, care Eva, de unde maimuță?  Devine clar ca lunina zilei că omul (sau mă rog, niște exemplerare care poartă acest nume) se trage din crocodil. Nici ceea ce știai despre biotop și biocenoză nu mai are sens. Echilibrul devine precar, circulația materiei, energiei și informației sunt lipsite de orice structură, iar ecosistemul pe care credeai că îl cunosti foarte bine nu mai este decât locul unor manifestări pe care le credeai străine regnului uman.

Omul crocodil se scaldă în ape puțin adânci, călduțe și tulburi. Uneori este vorba despre un job călduț, alteori despre o afacere încâlcită sau obscură, câteodată de nici una dintre ele pentru că țelul lui pare a fi să-și conserve Read More

Libertate te iubim!

mouth_shut_by_machihuahua-d3c15ruO melodie de jale umple încăperea in timp ce, pe ecranul televizorului, benzi de culoare roşie sau galbenă afişează numele a două femei al căror singur merit este că şi-au pus poalele în cap, în direct, pe micul ecram. Reporterii, ciorchine, se întrec în a relata de la faţa locului sau, mă rog, din faţa unei porţi închise şi o fac fiecare cum se pricepe mai bine. Nimic nu are legătură cu drama pe care o presupune moartea unui om. Asistăm la încă un spectacol ieftin de circ, iar cuvintele care curg nu sunt decât noi afronturi aduse profesiei de jurnalist. Cum adică, de Read More

Fără aplauze

escher_Ne plac spectacolele. Nu, nu ne-a crescut brusc şi fără să băgăm de seamă apetitul pentru cultură şi nici nu ne repezim să facem cozi la teatru atunci când aflăm că în urbe se joacă o piesă nouă, căci ce nevoie am avea de aşa ceva atâta vreme cât ghilotina cortul circului scena a fost montată în piaţa publică şi totul este gratis și la liberă vedere? Decorurile sunt fie luxuriante, fie înfricoșetoare: vile somptuoase, case conspirative, plaje virgine, cimitire. Recuzita întrece orice așteptare: cătușe, mascați, pungi cu bani, genți cu bani, saci cu bani, tablouri (căci ne aflăm în fața unui act artistic, ce naiba), afișe care sunt puse pe zid ca să pună la zid. Actorii? Mai buni sau mai slabi, Read More

Astăzi numărăm! (Până la) 10. Euro.

0,,17915117_303,00

În ultima vreme am prostul obicei să îmi arunc ochii peste ziare, ba să mai casc gura şi la câte o ştire de la televizor. Nu zăbovesc mult (căci mi s-a dovedit că nu chiar degeaba sunt eu Toma Necredinciosul), dar uneori există lucruri care îmi atrag atenţia şi care mă pun pe gânduri. Cum ar fi această chestiune citită ieri:  Ponta vrea ca fiecare român din diaspora să-i trimită lunar 10 euro. Read More

Ghiveci

Dacă după ce aţi citit titlul vă imaginaţi că voi posta o reţetă culinară, greşiţi. Vreau doar să cuprind într-o singură postare săptămâna care se va încheia astăzi (săptămână în care am fost puțin vizibilă în mediul on line) și cum în atâtea zile s-au petrecut tot felul de lucruri, cu siguranţă că ceea ce va ieşi va fi un amestec asemănător cunoscutului fel de mâncare. Pretenţios aş fi putut intitula articolul “Amalgam”, dar scrisul meu de astăzi va fi oricum, numai pretențios nu.

În primul rând vreau să le cer scuze celor care au comentat la ultimul meu articol și nu au primit în schimb decât tăcere. Le răspund acum. Pe cei care ați avut sarmale în congelator v-am invidiat, iar celor cărora v-am făcut poftă vreau să vă spun că ale mele nu au fost chiar o reușită. Carnea a fost prea slabă, varza a avut frunzele prea groase, mi-au ieșit comestibile, dar nu la nivelul prestațiilor de altă dată. Potecuței îi spun că titlurile de împrumut pot fi folosite de oricine (doar nu am licență pe ideea asta) și că ar fi chiar interesant să se prindă în joaca asta și alte persoane, iar Cuvântei că  încerc să nu adun dezamăgiri de pe internet, sunt destule cele de care trebuie să mă feresc în viața reală. Și tot ei, mulțumindu-i mai întâi, o să-i mărturisesc că sunt o doamnă doar de cele mai multe ori. :) Să te ferească Dumnezeu să ai prilejul să dai ochii cu mine și în celelalte (mai puține, e adevărat) prilejuri. :) Şi dacă tot fac referire la un articol în care vorbeam despre păstrarea aparenţelor, o să vă spun că acum o săptămână, prezentă fiind la un eveniment care face obiectul de activitate al jobului meu cu numărul doi, mi s-a spus de câteva ori că inspir calm celor din jurul meu. M-am bucurat că s-a întâmplat așa, dar uneori, în spatele acestui calm, se ascunde o furtună și doar faptul că știu că lucrurile trebuie să se desfășoare cât mai firesc, mă face să încerc să fiu eu mintea limpede și să le transmit și celorlalți că totul va bine. Și este bine. Mereu.

Ați înțeles acum, bănuiesc, că absența mea prelungită s-a datorat acelui eveniment, unul perfect de altfel, dar care m-a ținut în priză în fiecare minut al săptămânii trecute, iar acum că totul s-a terminat, deși îmi propusesem că ziua de astăzi o voi petrece dormind, constat că parcă nu mă pot scoate din priză și că îmi lipsește întreaga agitație, termenul limită de finalizare a unei lucrări destul de pretențioase și număratul minutelor în încercarea de a le stăpâni cât mai bine. Poate că ați pățit și voi vreodată acest lucru?

Faptul că nu am fost vizibilă pe internet, nu înseamnă că nu am mai tras cu ochiul din când în când la ce s-a întâmplat pe acolo. Așa că nu am ratat avalanșa de trafaleți și nici afișarea la “gazeta de perete” a încă unei persoane. Vă mai amintiţi de gazetele de perete de pe vremuri? Sau, ca să întreb mai corect, voi le-ați prins?

Dacă nu vă este cunoscut termenul, aflaţi că vorbesc despre niște panouri, plasate în cadrul unei şcoli, întreprinderi sau altei instituţii, unde se afişau articole, fotografii sau desene referitoare la activitatea unităţii respective şi unde exista o rubrică în care erau făcuţi de râs “copiii răi”. Cam aşa:

 maria

(Sursă foto: https://vechiulbuhusi.wordpress.com)

Anii au trecut, Maria nu-şi mai părăseşte locul de muncă înainte de încheierea programului (fie pentru că nu-l mai are, ţesătoria s-a desființat, fie pentru folosește ca să se ponteze o cartelă magnetică pe care nu o poate măslui), dar de când și-a făcut blog are toate șansele să apară într-o gazetă de perete virtuală. Nu discut motivele pentru care ar putea ajunge acolo, mă întreb doar dacă folosește cuiva acest lucru. Și dacă dorința de a îndrepta niște lucruri (a căror “strâmbătate” nu o analizez aici) este reală. Eu mă cam îndoiesc. Prea se apelează din prima la soluția extremă (căci nu cred că au existat în prealabil discuții private sau comentarii de atragere a atenției la articolele incriminate). Oare pe când și o brigadă artisitică, căci văd că mijloacele de exprimare artistică a indignării încep să fie din nou la modă.

Aud că, în vremea în care am lipsit, s-a mai petrecut și un alt eveniment de importanță capitală. A picat rețeaua de socializare numită Facebook. Nu știu care au fost reacțiile, dar constat că o dată ce este din nou la locul ei, nu pare să fi murit nimeni și nici să se fi schimbat ceva. Adriana se întreba ce s-ar întâmpla dacă internetul ar dispărea din viețile noastre și ne-am întoarce la metodele de comunicare clasice. N-ar fi o catastrofă, asta este clar, dar multora dintre noi ne-ar dispărea obiectul muncii sau o unealtă care ne este indispensabilă la locurile de muncă. Ca să nu mai vorbim de comunicarea mult mai greoaie și de posibilitățile de divertisment mult mai puține. De ce să dispară internetul? Doar pentru că mulți dintre noi nu știm să îl folosim?

Mă opresc pentru că ar fi cazul să mă apuc de pregătit prânzul, gătind ceva “pe bune”, și sperând că nu v-a produs indigiestie giveciul meu virtual. :) Și vă doresc o duminică faină, ceea ce îmi doresc și mie. Deocamdată nu am în plan decât să reved niște filme din arhiva familiei. Mi-a făcut Anca poftă atunci când a inserat o secvență în ultimul episod de pe vlog-ul ei. Nu, nu îmi este dor de tinerețea mea din acele vremuri. Tânjesc însă după bucuriile simple de atunci și după felul în care știam să le trăiesc din tot sufletul.

Nostalgii

nostalgia_8Ieri am fost la vot. Nu-mi lăudați spiritul civic pentru că, recunosc, mi-a cam lipsit (pentru prima oară de când se organizează alegeri libere în România). Noroc cu copilu’ care m-a sunat și mi-a ținut o teorie destul de bine argumentată încât să mă rușinez. Sau cu plimbarea de seară al cărei traseu trecea pe lângă locul unde s-a aflat urna? Neconcludent pentru această postare. Mai interesant este ce s-a întâmplat astăzi. Adică cele câteva ecouri slabe care mi-au ajuns la urechi, indirect proporționale cu starea generală de lehamite pe care cred că ați sesizat-o și voi. Să fi fost vreo 5-6 referi la procesul electoral, dintre care una nici măcar nu vorbea explicit despre el. Prin cine știe ce asociația, cineva a ținut să îmi spună că “era mai bine înainte”. Înainte însemnând, evident, vremea odiosului și a sinistrei sale soții.

Read More