Mica Unire ne-a găsit mai dezbinați ca niciodată. Ce horă frățească, ce flori și omenie și de unde atâta suflet care “să bată” în toată lumea la fel? Cauzele sunt multe. Circumstanțele atenuante, din punctul meu de vedere, puține. Subiect amplu, nu vreau să-l discutăm acum.
Am profitat de sărbătorirea Micii Uniri și de minivacanța destul de mare ca să ne certăm. Părinți și copii, colegii de Read More
Vă spuneam acum ceva vreme că, de cele mai multe ori, aleg să trăiesc într-o bulă. Așa s-a întâmplat și la finalul săptămânii trecute. Mall, lume multă, tineri frumoși și îndrăgostiți a căror singură grijă a fost ce model să leagă pentru invitația de nuntă, cum ar trebui să arate decorul, care sunt cele mai gustoase prăjituri sau cine să îi fotografieze și filmeze. Târg de nunți, ați înțeles ideea.
Toate bune și frumoase până aproape de spartul târgului când primesc un telefon că acasă cineva are probleme de sănătate. Adunăm în grabă, parcurgem în viteză cei 18 km Read More
… e și multă prostie. Așa zice o vorbă din popor și mă grăbesc să îi dau dreptate. Acum, nu o să mă refer în acest articol la inteligența măsurată de IQ (căci ea este, întradevăr, cea care ne împiedică să ne depășim o anumită condiție), ci la lucruri simple pe care le judecăm prost din motive care nu ar trebui să existe, în niște vremuri când lucrurile au evoluat atât de mult și informația îi este la îndemână oricui. Și care ar putea fi evitate numai și numai apelând la bunul nostru simț (a se citi intuiție, experiență de viață și, de ce nu, instinct). Aveți nevoie de argumente ca să mă credeți (sau nu)? Iată-le: Read More
Suntem incapabili să gestionăm prezentul? Ne place să tărăgăm lucrurile și să le proiectăm într-un viitor în care fie ajung diluate, fie proiecția lor este distorsionată major? Amânăm sine die orice acțiune care ar trebui desfășurată acum? Am rămas înțepeniți într-un soi de iresponsabilitate care ne dictează să aplicăm un “dicton” care zice să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi, să lăsăm pe poimâine că poate nu mai trebuie făcut? Ne aruncăm, fără să realizăm asta, într-un soi de eutanasie total ilegală, profund imorală și absolut nenecesară, cu o inconștiență vecină cu nebunia?
Întrebări multe, răspunsuri puține. Mi-e greu, din nou, să pătrund în încrengătura tuturor întâmplărilor cu care sunt contemporană. Și dacă nu a fost destul de clar la care fapte anume mă refer și ce mă face să fiu atât de mâhnită, o să recapitulez: Read More
Lasă-o acolo că poate ne mai trebuie… Acestea sunt cuvintele care însoțesc, mai mereu, achiziționarea unei ʺjucăriiʺ noi. Așa se face că am adunat, în timp, o grămadă de aparate și accesorii de care, nu, nu ne-am mai servit niciodată și că, după ce de mai multă vreme eu și colegul de apartament ne-am îndemnat unul pe altul să facem un cont pe OLX și să scoatem la vânzare măcar o parte din lucrurile care zac uitate, duminică am cedat. Eu.
Zis și făcut. Creat cont pe la ora 19:00 și încărcat patru anunțuri. Buuuunnnnn….. La 00:41 sosește prima notificare. Mă uitam la un film și mi-am aruncat repede ochii pe telefon. Woooow, m-am extaziat. Ce repede și ce fain! Obiectul cel mai scump era primul vizat. Read More
Că sunt sceptică când vine vorba despre alinierea planetelor, horoscoape, clarvăzători, blesteme şi altele de acest gen, ştiţi deja. Şi da, sunt sceptică şi când vine vorba despre minuni, iar ştirile care le anunţă cu surle şi trâmbiţe mă enervează la maxim. Ba, mai mult, le cataloghez din prima clipă în categoria de conţinut distribuit cu rea credinţă şi, dacă stau să mă mai gândesc puţin, cred că le pot categorisi şi ca fiind manipulări clare.
Studiu de caz:
O melodie de jale umple încăperea in timp ce, pe ecranul televizorului, benzi de culoare roşie sau galbenă afişează numele a două femei al căror singur merit este că şi-au pus poalele în cap, în direct, pe micul ecram. Reporterii, ciorchine, se întrec în a relata de la faţa locului sau, mă rog, din faţa unei porţi închise şi o fac fiecare cum se pricepe mai bine. Nimic nu are legătură cu drama pe care o presupune moartea unui om. Asistăm la încă un spectacol ieftin de circ, iar cuvintele care curg nu sunt decât noi afronturi aduse profesiei de jurnalist. Cum adică, de Read More
Ca să nu-mi crape iarăşi capul (căci motive ar fi destule) schimb urgent macazul şi abandonez subiectul pentru care mă aşezasem în faţa calculatorului. De fapt, puţin tot am să îl abordez, dar numai şi numai ca să fac o introducere pentru ce va urma.
Aşadar, tocmai am citit pe undeva că se intenţionează legalizarea (sau reglementarea, că cică n-ar fi acelaşi lucru) bacşişului pe care îl lăsăm (sau nu) atunci când mergem la restaurant. Mi-a crescut tensiunea când am Read More
Am tot citit în ultima vreme în presă şi pe blogurile celor mai mari articole despre un subiect foarte la modă acum: creditele în franci elveţieni. Păreri diferite, comentatori mulţi… Unele de bun simţ, altele emise de “economişti” crescuţi peste noapte. Unii strigă să-i ajute statul, iar eu mă întreb dacă, la rândul lor, erau şi ei dispuşi să îi ofere acestuia ajutor dacă francul ar fi avut o evoluţie inversă, alţii spun (şi pe bună dreptate) că nu sunt de acord ca din banii lor să fie susţinute proastele investiţii ale altora. Două lucruri am impresia că nu s-au spus (sau poate că eu nu le-am văzut eu, e posibil și așa).
Sunt pe aici, în fiecare zi în faţa montorului, cu o conexiune la internet care merge excelent, dar ancorată în offline mai mult decât am fost vreodată în ultimii ani.
Sunt pe aici, numărând zâmbete, cadre, zile şi ore până la termene limită, ignorând numărul de unici, de like-uri sau de comentarii nedorite care ajung (tot mai multe) în spam.
Sunt pe aici şi zilnic trec pe lângă mine lucruri despre care, dacă timpul mi-ar permite, aş putea să scriu pe blog. Cele mai multe dezamăgitoare pentru că mi se pare că traversăm o perioadă în care cuvântul s-a transformat într-o armă letală care ucide uneori dintr-o singură lovitură, alteori puţin câte puţin, singurele lucruri care nu se pot cumpăra cu bani: adevărul, speranţa şi încrederea.