Cât ți-e plapuma?

black_money

Am tot citit în ultima vreme în presă şi pe blogurile celor mai mari articole despre un subiect foarte la modă acum: creditele în franci elveţieni. Păreri diferite, comentatori mulţi… Unele de bun simţ, altele emise de “economişti” crescuţi peste noapte. Unii strigă să-i ajute statul, iar eu mă întreb dacă, la rândul lor, erau şi ei dispuşi să îi ofere acestuia ajutor dacă francul ar fi avut o evoluţie inversă, alţii spun (şi pe bună dreptate) că nu sunt de acord ca din banii lor să fie susţinute proastele investiţii ale altora. Două lucruri am impresia că nu s-au spus (sau poate că eu nu le-am văzut eu, e posibil și așa).

Înainte de a le enunţa o să deschid o paranteză: anul acesta este primul an din viaţa mea de om care primeşte lunar un salariu în care nu am rate. Prin urmare, aproape 29 de ani, am fost în situaţia de a rambursa, lună de lună, mai mulţi sau mai puţini bani. Că aşa a fost situaţia, am pornit în viaţa fără de niciunele şi împrumutul a fost singura soluţie. Că am avut rate la magazinul de mobilă (înainte de 1989), la C.A.R., la vreo bancă sau că a trebuit să achit un credit în franci elveţieni (7 ani, unul după altul), tot timpul o parte din veniturile familiei  au avut ca destinație o rată, lucru care nu a însemnat că trebuie să cer ajutor de la stat sau să-mi vând un rinichi.

Revenind la cele două lucruri care ar trebui să le dea multora de gândit, ele s-ar putea enunţa cam aşa:

1. Chiar dacă banca se oferă să îți dea 100.000 de euro și, normal, ai fi tentat să îi ai în buzunar că doar ai avea ce face cu ei, calculează-ți tu singur rata de îndatorare. Nu lua în calcul doar coșul zilnic și facturile la utilități și nu considera ca riscuri doar creșterea dobânzii sau a cursului de schimb. Gândește-te că, că în următorii ani, s-ar putea să ți se nască un copil sau să ai unul de trimis la facultate, ia în calcul că s-ar putea să-ți pierzi job-ul sau că, Doamne ferește, s-ar putea să te îmbolnăvești. Viața e plină de surprize și fie că sunt plăcute sau neplăcute, te pot destabiliza financiar.

2. Când iei un credit chibzuiește bine la ce folosești banii și dacă acel ceva mult dorit merită efortul. Că dacă te împrumuți ca să mergi două săptămâni în Caraibe, să îți cumperi ultimele gadget-uri la modă sau să achiziționezi o mașină scumpă pentru care nici bani de Casco nu ai, ai pierdut din start.

Revenind la discuția atât de des întâlnită în ultima vreme despre cât de oportună este intervenția statului sau nu, vă mărturisesc că pe mine amploarea ei mă sperie un pic. Pentru că îmi aduc aminte că ultima (și încă actuala zic eu) criză, de la sitemul bancar a pornit. Și nu știu de cea am eu, uneori, impresia că unele lucruri sunt de-a dreptul provocate, iar mulți dintre banii pe care instituțiile financiare i-au oferit spre împrumut nu au fost decât niște simple cifre pe o hârtie.

* ceea ce ați citit mai sus este o părere subiectivă, a unui om care nu are nici măcar cunoștințe minime în domeniu economic sau financiar-bancar.

2 thoughts on “Cât ți-e plapuma?

  1. psi

    părere: intervenţia statului în politica monetară mi se pare cel puţin aiuristică. şi o spun nu doar ca economist care a fost întotdeauna fascinat de monetică şi de mecanismele ei, ci şi ca om care vreo 15 ani a mâncat pe pâine finanţe, analize şi previziuni bancare.
    să purcedem cu paşi mititei şi să ne dăm cu părerea: a fost o vreme în care creditele în franci elveţieni păreau nu numai agreabile ci şi mari vedete în piaţă. în aceeaşi vreme normele bancare coborâseră gradul de îndatorare atât de jos încât auzeai lesne că o familie are mai multe credite. (tot cam în perioada aceea au apărut şi creditele în cascadă, că se putea). şi apoi a apărut criza creditului ipotecar american, căderea lehman brothers şi criza financiară în care ne tot zbatem. care va precede… o nouă reaşezare socială. eu aşa cred. dar până acolo revenim: după lehman brothers, sistemul bancar american a mai pierdut repejor vreo sută de bănci şi erau să cadă şi nişte asigurători, care s-au trezit cu prea mare expunere a riscului pe credit. o sută, da, am scris corect. ce s-a întâmplat în europa? păi mai nimic… berd şi bm au tot ţinut frâiele, doar doar s-o echilibra euro în moneda dst, că prea le stătea yuanul în gât.
    şi ce s-a mai întâmplat? păi ce spuneam, s-a trezit tanti germania, că doar ei sunt locomotiva euro, finanţând tot ce se putea finanţa, ca să nu cadă uniunea şi moneda vieţii. numai că francul elveţian n-are nicio treabă cu moneda coş şi cu uniunea, aşa că a început să crească frumuşel. exponenţial. vorbim de o evoluţie în timp, care a săpat precum apa. şi ne trezim acum, după şapte ani că ioi şi vai?
    eu am o vorbă şi o susţin: când eşti prost, şi viaţa-i grea. în şapte ani de zile se putea inventa o refinanţare, o reeşalonare, o soluţie, ceva. nu e treaba statului (ai cărui bani se strâng de la noi toţi) să găsească soluţii pentru oameni care nu şi-au luat în calcul toţi factorii de risc. şi nu e treaba statului să sprijine băncile în limitarea creditelor neperformante pe care le-au dau cu prea mare largheţe. din ce ştiu, legea falimentului persoanelor fizice, despre care discuta premierul nostru, e tărăgănată de ceva vreme şi adoptată tacit recent de senat.
    sistemul bancar românesc…. ştii cine sunt bancherii din românia? în majoritatea lor austriecii, nemţi şi francezii de la brd. no, să se spele pe cap cu creditele lor…

  2. Nu zic sa moara si capra vecinului, dar nici nu pot sa le plang de mila celor care au profitat de oportunitatea de a lua credit in franci elvetieni. Eu am luat in lei si am platit cu varf si indesat, aproape dublul sumei luate si nu m-a ajutat nimeni! Dar cand un milion si mai bine de bugetari au pierdut cam 40% din salariu (nu 25% cum trambitau ei!) le-a plans cineva de mila oamenilor astora? Ca poate si ei erau plini de rate, de datorii, poate ca erau doi bugetari in familie, poate unii au dat faliment sau au murit de inima rea… Unde erau statu, guvernul si politicienii atunci? De ce am impresia ca acum li s-au stricat ploile si unor persoane sus-puse si pentru ei se cauta o solutie? Ce de muritorii de rand nu cred sa le pese.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>