Ce ar putea povesti…

Ieri, cineva a ajuns pe blogul meu căutând “Ce ar putea povesti o carte, dacă ar vorbi?”. Am zâmbit. Aveam ideea pentru articolul pe care îl dedic lunar Semnului SPRE carte.

Ce ar putea povesti o carte, dacă ar vorbi? În primul rând ar povesti despre nașterea ei, despre frământările autorului și despre zilele și nopțile în care el a stat aplecat peste o coală albă de hârtie, așternând acolo cuvinte rupte din mintea și sufletul lui. Apoi ar vorbi despre muncă (a editorului, a tehnoredactorului, a tipografului și a librarului), iar la final, cu siguranță, ar spune câte ceva despre cititorii în mâinile cărora a poposit.

Ce ar putea povesti o carte, dacă ar vorbi? Ar povesti despre pasiune, despre dragoste, despre emoție, despre lumi fantastice, despre neprevăzut sau poate despre umor. Despre bucurii sau tristeți. Despre trecut și despre viitor. Despre oameni obișnuiți sau despre personalități gigantice.

Ce ar putea povesti o carte, dacă ar vorbi? Nimic mai mult decât citim deja parcurgându-i rândurile ordonate.

Au trecut două luni și jumătate de când proiectul Semn SPRE carte a pornit timid, încercând să aducă zâmbete și să plămădească visuri. Oare ce ar putea povesti o carte care a ajuns în mâinile unui copil? Vă mărturisesc că nu am un răspuns exact la această întrebare. Pot însă să vă spun că mi s-a vorbit despre emoție și despre încântare, despre bucurie și despre nerăbdare. A celor mici și a celor mari.

În cifre, Semn SPRE carte înseamnă acum  612 de cărți donate și 524 de cărți care au ajuns deja la copii.  Poveștile sunt numeroase, pentru că oamenii care s-au implicat sunt din ce în ce mai mulți. Le-ați aflat deja (sau sunteți invitați să le aflați) de pe grupul de FaceBook în care postăm tot ce se întâmplă. Aici voi posta doar imagini, care, cred eu, descriu cel mai bine totul. Și le voi mulțumi tuturor celor care s-au implicat în proiect donând cărți, devenind mesagerul lor, făcând cunoscută inițiativa sau dând o mână de ajutor în oricare fel. Mulțumesc de asemenea Editurii All, Tipografiei Grafica Plus și revistei Șapte Seri. Și dacă tot am adus vorba despre Editura All, vreau să vă reamintesc că m-am înscris la proba propusă de ei la Spring SuperBlog și că orice eventual premiu obținut va merge către copii. Spre bucuria mea și alți participanți mi-au comunicat că vor proceda la fel.

Așa cum ne-am propus, vă invit să promovăm proiectul Semn SPRE carte în perioada 27 martie-2 aprilie și, la propunerea lui psi, să abordăm tema  “Prima carte din amintirile mele”. În toată această perioadă acest articol va avea atașat un tabel în care puteți înscrie postările voastre. Nu ca să facem prezența și nici ca să ne lăudăm. Ci pur și simplu ca să dovedim că omenia nu a dispărut și că, atunci când vrem lucrurile frumoase chiar se întâmplă. Și să facem un SEMN. Spre suflete și spre normalitate.

- Mecanismul de desfășure al campaniei: aici

- Pagina de Facebook a proiectului: facebook.com/Semn.SPRE.Carte

- Grupul de pe Facebook: https://www.facebook.com/groups/semnsprecarte

- Situația cărților primite si trimise spre viitorii beneficiari: http://atshort.com/carti

17 thoughts on “Ce ar putea povesti…

  1. Pingback: Chiar se întâmplă | Iubesc Viaţa

  2. Parca nici nu imi vine sa cred ca intr-un timp atat de scurt s-au adunat atat de multe carti. O intreaga biblioteca, o lume de povesti, ce sper din suflet sa le fie de folos copiilor alesi.
    As spune ca ideea cu ”ce ar putea povesti o carte” chiar poate fi folosita pentru una dintre urmatoarele editii lunare (blogosferice) ale Semnului SPRE carte.

    • Sonia

      Și eu cred că ar fi o temă frumoasă. Dacă nu vom avea o altă propunere o vom folosi în aprilie.
      Îți mulțumesc, Vienela!

  3. Loredana

    Și-atunci, tema este? Prima carte? Sau despre ce-ar vorbi o carte? Dacă e prima… și eu propun să folosim și a doua ca temă, e chiar drăguță… dar cel mai frumos e faptul că se-adună cărțile, că oamenii se implică…
    O zi frumoasă să fie!

    • Sonia

      Tema propusă de psi este “prima carte”. Dar, am spus de fiecare dată, nu este obligatorie.
      Cărțile se adună pentru că oameni mulți au pus și pun suflet. Tu ești unul dintre ei. Mulțumesc.

      • Loredana

        Nu-mi mai mulțumiți, vă rog eu mult! Mă simt de parcă aș face nu știu ce… și nu fac nimic măcar tot ce-aș putea și ar trebui să fac… sincer acum, cred că pentru bucuriile și ajutorul pe care-l dăm altora, nu trebuie mulțumit. Nu e un merit, e o datorie. :)

  4. Adriana

    Interesant palmares, frumoasă colaborare, fericiţi copii. Prima care din amintirile mele? Greu de spus, dar voi căuta ideea acolo unde ştiu că e, dar se bate pentru supremaţie. Ce ar putea povesti o carte …excelentă căutare, abordare şi gând.

    • Sonia

      Nici eu nu-mi amintesc prima carte pe care am citit-o, deși nu am uitat lecturile din prima parte a copilăriei. Dar care o fi fost prima, cine mai știe. Încep să îmbătrânesc? :)

  5. Cu siguranta vom ajunge si la 1000 de carti si chiar vom depasi si acest prag.

    Cautarea de pe blogul tau este atat de buna incat chiar merita sa fie inclusa ca si tema, poate pentru data viitoare. Eu am scris cam care ar fi prima mea amintire cu o carte, desi sunt sigura ca nu acesta este prima carte pe care am pus mana :). E doar prima pe care mi-o amintesc. Ar mai fi una, ceva cu Pacala, o editie ceva mai veche, dar nu mai stiu titlul exact.

    Ma bucura sa vad atatia copii fericiti. La cat mai multi!

    • Sonia

      Și eu cred că vom depăși 1.000. Și recunosc că am sperat lucrul acesta de la început. Fără să fiu sigură că se va întâmpla. Oamenii, împreună, pot face multe lucruri frumoase. Mulțumesc!

  6. Pingback: psi-words – prima carte

  7. psi

    cărţile ar putea povesti despre… primii paşi. despre iubire. despre emoţie şi convingerea că cineva vede, aude, îi pasă. despre faptul că o floare se naşte numai după ce plantez sâmânţa ei. iar cărţile cam asta sunt: seminţe…
    eu mă gândesc peste ani, când semn spre carte va fi deja o poveste ce curge de la sine, că ne vom reîntâlni cu copiii care astăzi vor fi primit … prima lor carte. unde vor fi ajuns? ce aripi le vor fi crescut?
    semne… semne, sonia. pentru care îţi mulţumesc.

  8. Pingback: Am păşit timid în universul cărţilor « Blog-ul lui Adrian

  9. Intalnirea cu un SEMN spre o carte este un moment de care iti vei aminti mai tarziu. Iti vei aminti in ziua in care te vei intalni cu zanele din padure, cand ii vei da binete lui Mos Craciun, cand vei merge la colindat, cand vei toci talpa saniei, cand vei auzi lemnele trosnind in soba, cand vei ajuta un pui sa zboare, cand vei darui primul ghiocel, cand o vei recunoaste pe Ileana Cozanzeana / pe Fat Frumos, cand vei deveni centrul universului, cand timpul iti aude dorinta si se opreste, cand pui pe un taler bogatiile materiale si pe celalat bogatiile interioare, cand scrii pe blog ca vei si tu parinte, cand iti inveti copilul sa zboare, cand mai asezi molcom un lemn in semineu. Sunt doar cateva exemple.

    Unii isi aduc aminte doar ca au vazut semnul. Altii ca l-au urmat, dar nu au ajuns pana la ultima coperta. Felicitari celor care acum pot zbura datorita lui. Este meritul lor. Ei au decis singuri sa urmeze semnul.

    Am pastrat pentru final laudele pentru cei ce lasa cu ajutorul prietenilor semne catre carte. :) Multumesc!

  10. Pingback: Prima carte din amintirile mele | BLOG D'AGATHA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge