Că sunt sceptică când vine vorba despre alinierea planetelor, horoscoape, clarvăzători, blesteme şi altele de acest gen, ştiţi deja. Şi da, sunt sceptică şi când vine vorba despre minuni, iar ştirile care le anunţă cu surle şi trâmbiţe mă enervează la maxim. Ba, mai mult, le cataloghez din prima clipă în categoria de conţinut distribuit cu rea credinţă şi, dacă stau să mă mai gândesc puţin, cred că le pot categorisi şi ca fiind manipulări clare.
Studiu de caz:
“Chipul lui Arsenie Boca a apărut în Bucureşti! Pe asfaltul din faţa locuinţei unei familii s-a conturat extrem de vizibil chipul lui Arsenie Boca…“ (am citat)
Informaţia a apărut în mai multe ziare şi mai multe posturi de televiziune s-au grăbit să o difuzeze (începând încă de ieri). Aş fi trecut-o cu vederea, dar câteva lucruri mi-au atras atenţia în mod deosebit. În primul rând se vorbeşte ba despre casă, ba despre curte. Locul unde ar fi apărut presupusa minune nu este, întradevăr, relevant, dar pentru că este vorba despre o aşa chestiune importantă parcă aş fi avut pretenţia la ceva mai multă acurateţe. Apoi, m-a mai şocat ceva. Nu, nu faptul că deja au apărut (ca la minune, nu?) diverse personaje cu flori, haine (da, haine) și lumânări, ci faptul că unul dintre ele, după ce și-a lăsat obiectele de îmbrăcăminte lângă chipul răsărit din asfalt, a spus cu aplomb “nu mi le iei de acolo”. Nu tu “te rog” sau altceva de acest gen (că doar oamenilor li te poţi adresa oricum, rugăciunile sunt numai pentru cel de sus). Altfel, manipularea e făcută ca la carte: puțin contrast în zona de interes special, un layer care scoate în evidență desenul analizat și… parcă se vede ceva. Că mie mi s-a părut că acel chip seamănă cu a lui Lucian Blaga, o fi păcat? Sau poate așa mi s-o fi părut doar mie, că am citit prea multe cărți! Apogeul, căci există și un apogeu al acestei știri, este momentul în care, peste imaginea filmată este suprapusă, exact în zona de impact, o fotografie a lui Arsenia Boca. Efectul este garantat, manipularea devine ordinară.
Atenționare
Acest articol nu are nimic de-a face cu religia sau cu cei credincioși. Respect manifestările spirituale ale oricui, nu pot însă să fiu de acord cu aceste producții cu eticheta incredibil, senzațional. Cu atât mai mult cu cât sunt realizate în aceleași studiouri în care la ora 5 mi se vorbește despre blesteme, iar cândva mai târziu, în noapte, îmi sunt arătate personaje obscure cu fundurile aproape goale.
Dacă nu știți despre ce v-am povestit în acest aricol, priviți (şi vă minunaţi):
8 thoughts on “Min(ci)uni”