A trecut 1 aprilie (pentru mine) aproape neobservat. N-am asistat la prea multe farse și nici nu am auzit despre unele care să provoace stupoare. Poate doar cea de la Google a tulburat puțin apele, dar eu am ratat-o și pe aceea. Să fi fost eu prea prinsă cu treburi și nu am fost pe fază? Sau s-a săturat lumea de păcăleli și a lăsat-o mai moale? Cum care păcăleli? Cele de zi zi cu zi. Datorită cărora aproape că aș declara 1 aprilie zi națională. Politicienii ne păcălesc în campanii electorale pentru ca mai apoi să continue practicarea acestui “sport” încă 4 (sau 5) ani, comercianții “se joacă” cu termenele de valabilitate și cu lista Read More
Haihui (2)
Duminică, deci haihui pe internet:
- Oricât de curioasă și de nerăbdătoare sunt de felul meu, nu mi-aș dori nicio clipă să știu ce mi se va întâmpla peste o zi, un an sau zece. De ce să stric surpriza unei bucurii sau să trăiesc o dramă mult mai devreme? Bașca, nici măcar nu cred în horoscoape, numerologi sau ghicitoare de orice fel. În fine, asta este părerea mea, dar se pare că multă lume își apleacă urechile la chestiuni din acestea. Altfel nu îmi explic de unde avalanșa de previziuni de tot felul care invadează spațiul virtual și pe cel de la televizor. Read More
Descântece
Că eu nu cred în boscoane, horoscoape, preziceri, descântece, ghiceli în cafele şi alte alea, am mai scris pe aici, pe blog, de mai multe ori (cred). Şi totuşi, astăzi o fac şi, mai mult decât atât, parcă aş vrea ca toate prostiile astea să aibe un sâmbure de adevăr, iar eu să fiu foarte pricepută în domeniu astfel încât să obţin rapid nişte rezultate notabile în probleme care au devenit (cel puţin pentru mine) foarte, foarte supărătoare. Cel mai uşor mi s-ar părea să prestez în zona în zona descântatului. Ce poate fi atât de Read More
Babacul
După ce articolul în care mă întrebam “unde am greşit” s-a bucurat de un succes (recunosc) nesperat şi neaşteptat, am tot răsucit în minte întrebări şi răspunsuri care, mi se părea mie, aveau să îl continue în mod firesc. Ei bine, mi-am imaginat că mă voi întreba “de ce greşim” şi că voi scotoci dincolo de neştiinţă sau de rea voinţă pentru a ajunge la momentele în care pierdem din vedere imaginea de ansamblu, ne pripim sau suntem prea siguri pe noi, ne copleşim cu prea multe alegeri sau, dimpotrivă, alegem dintr-o suflarea calea care ni se pare cea mai uşoară. S-a întâmplat însă ceva în timpul în care încercam să-mi ordonez ideile: am realizat că generalizez și că aveam să duc discuția în lumea în care mă mișc eu (și în imediata ei vecinătate), uitând că, dincolo de ea, viața ne dăzvăluie manifesteri care nu au nicio legătură cu ea. Și uite așa, am ajuns la o categorie de părinți (căci vă aduceți aminte, desigur, că despre părinți era vorba în articolul anterior) cărora copiii le spun babaci.
babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți
Sursa: Argou (2007)
Portrete robot
Aţi auzit, cu siguranţă, că o imagine ar face cât o mie de cuvinte. Din punctul meu de vedere expresia spune un adevăr: o fotografie poate imortaliza atitudini pe care ochiul liber le poate rata, o schiţă poate explica mai bine un fenomen decât o întreagă pagină de teorie scrisă, o hartă te va ajuta să te orientezi mai uşor decât toate indicaţiile primite de la cineva. Într-un fel este normal să fie aşa. Ceea ce vedem este mai uşor de înţeles, cuvintele fiind strict Read More
Iubirea trece prin stomac
Aţi auzit, cu siguranţă, de mai multe ori în viaţa voastră că dragostea trece prin stomac. Nu-mi propun să fac o analiză amănunţită a acestor vorbe din străbuni, dar cred că ele ar putea fi adevărate indiferent de perspectiva din care le privim. Pe deoparte, nişte oameni de ştiinţă (nu ştiu dacă englezi sau americani) au demonstrat că secretul unei relaţii reuşite este legat şi de nivelul de glucoză din sânge şi că, dacă acesta este scăzut, oamenii au tendinţa de a deveni agresivi, amorul şi romantismul ducându-se de râpă. Pe de altă parte, ca şi atunci când eşti flămând, când ţi se aprin călcâiele după cineva, stomacul se transformă într-un câmp de luptă. Nu cred că trebuie să vă explic amănunţit despre Read More
Prea multă culoare
Îi mai ţineţi minte pe Lolek şi Bolek, cei doi fraţi dintr-un desen animat polonez? Eu una m-am bucurat din plin de aventurile lor, ba, vă mărturisesc, stăteam cu sufletul la gură așteptând momentele când, având nevoie de ceva, scoteau creioanele și desemau rapid obiectul mult dorit și, fie că era vorba de o barcă, o bicicletă sau un cort, acesta apărea și era numai bun de folosit. Și, ca să fie destăinuirile complete, adaug și că îmi doream din tot sufletul plaivasul fermecat numai și numai al meu, pentru mine! Anii au trecut, obiectul magic nu s-a inventat încă (deși expansiunea imprimantelor 3D ar putea să anticipeze inventarea lui cîndva), dar cu ceva tot m-am Read More
Fălci
După ce îl zărești, primul lucru pe care îl faci este să reconsideri tot ceea ce credeai că ai învățat până atunci. Începi să ai dubii despre mitul creației (sau, după caz, despre evoluționismul lui Darwin). Ce Adam, care Eva, de unde maimuță? Devine clar ca lunina zilei că omul (sau mă rog, niște exemplerare care poartă acest nume) se trage din crocodil. Nici ceea ce știai despre biotop și biocenoză nu mai are sens. Echilibrul devine precar, circulația materiei, energiei și informației sunt lipsite de orice structură, iar ecosistemul pe care credeai că îl cunosti foarte bine nu mai este decât locul unor manifestări pe care le credeai străine regnului uman.
Omul crocodil se scaldă în ape puțin adânci, călduțe și tulburi. Uneori este vorba despre un job călduț, alteori despre o afacere încâlcită sau obscură, câteodată de nici una dintre ele pentru că țelul lui pare a fi să-și conserve Read More
Puţin defectă?
Trebuie să recunosc că deplasările mele zilnice se ghidează după principiul punct ochit, punct lovit şi asta pentru că, rareori, timpul îmi este prieten şi mai mereu mă grăbesc. Aşadar intru în magazine doar dacă am de cumpărat ceva, mă aşez pe o bancă numai când aştept pe cineva sau savurez o cafea, pe o terasă, atunci când locul cu pricina îmi este gazdă pentru o discuţie pe care am stabilit să o port acolo. Există totuşi şi momente în care bântui aiurea. Nu multe, dar există. Şi ce credeţi că fac atunci? Mă treyesc zgâidu-mă la toate afișele de pe stâlpi, panourile publicitare, reclamele în orice formă ar fi ele și vitrinele întâlnite în cale. Nimic neobișnuit, ați putea spune, doar că, înainte de a evalua produsele sau serviciile prezentate, eu studiez mesajul și felul în care este transmis el: fonturi, formate, culori. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, și Read More
Ghicitoare
Că reclama este sufletul comerţului, ştiţi deja. Cuvinte, sunete, culori, forme, toate se orânduiesc în diferite alcătuiri cu unicul scop de a ne prinde. Că este vorba despre un anumit produs, o instituţie sau un magzin, un politician aflat în campanie electorală sau un serviciu care ne este mai mult sau puţin indispensabil nici măcar nu mai contează, din ecranele televizoarelor, din vitrine, din cutia poştală sau pur şi simplu de pe banalii stâlpi, mii de tentacule ne ademenesc şi nu de puţine ori captivitatea în braţele lor ne este destinaţia finală. Read More