Despre băiatul care a strigat “Lupul!” alți “demoni”

4 Comments 12 februarie 2017 Sonia

Vă amintiți povestea despre băiatul care a strigat “Lupul!”? Dacă nu, fac eu un rezumat pentru voi: un băiat (de păstor) plictisit, în timp ce păzea oile, s-a gândit că ar putea să se distreze alertând sătenii fără niciun fel de temei. Oamenii au venit de câteva ori să salveze situația, dar atunci când pericolul a fost într-adevăr real nimeni nu l-a mai crezut și în felul acesta micul păstor a rămas fără oi.

De ce scriu toate astea? Schimbând un pic personajele și circumstanțele fabula lui Esop este foarte reală în zile noastre. Mi se spune tot mai des că protestele sunt întreținute de forțe oculte care nu vor altceva decât să destabilizeze România și să o facă o pradă ușoară pentru Read More

Un cuvânt. Un singur cuvânt.

11 Comments 30 decembrie 2016 Sonia

De prin mai și până acum câteva zile am trăit într-o bulă. Am lăsat să pătrundă în ea puține lucruri din afară (de fapt doar pe cele care au tropăit cu prea mult aplomb la ușa ei și care au avut zgomotul cel mai tare). Am încercat să mă mișc cu grație printre termene limită, weekend-uri petrecute la muncă, zâmbete, emoții, agitație, oboseală și, mai aproape de Read More

Una sută optzeci. De grade.

10 Comments 10 aprilie 2016 Sonia

Nu sunt eu o fină observatoare a lucrurilor care se întâmplă în societatea românească, dar am comentat de multe ori întâmplări care mi-au atras atenția sau “note” false care mi-au zgâriat urechea. Printre altele, am amintit de multe ori pe blog despre faptul că adorăm să ne împărțim în tabere și să pornim “războaie” unul împotriva altuia. Nu că unanimitatea ar fi de preferat, nici vorbă, dar parcă nici lupta oarbă, doar de dragul încleștării, nu este de lăudat. În fine… se întâmplă din nou în aceste zile și factorul Read More

Fericiți cei săraci cu duhul?

Sunt o babă (liberală) – titlu de împrumut

17 Comments 21 februarie 2016 Sonia

Zice Anca, în ultimul ei articol, că începe să aibă apucături de babă. De babă liberală, e adevărat, dar având în vedere că al meu copil de numai 28 de ani (~~încă~~ aproape) aduce în discuție un astfel de subiect, nu pot să nu mă gândesc decât că… aoleuuuuu… la drept vorbind, o babă devin eu.

Acum, serios, nu îmi aduc eu aminte prea des că anii au trecut și că nu mai sunt cea de acum 30 de ani, dar mă țin tare și mă mândresc că stăpânesc noua tehnologie mai bine decât mulți tineri din jurul meu, că nu mi-au luat încă mințile ăștia cu canalele lor mincinoase de la televizor (sau Read More

Învățăminte?

4 Comments 20 ianuarie 2016 Sonia

Pe vremea mea (știu că sună aiurea această exprimare, dar parcă nu îmi vine să aștern în cifre sau litere numărul anilor care ne despart de acel moment), cam în timpul claselor primare, doamna tovarășa învățătoare, după fiecare lecție din cartea de ʺCitireʺ, ne punea o întrebare: ʺCopii, ce învățăminte tragem noi de aici?ʺ. Anii au trecut, nu știu dacă pe copii îi mai întreabă cineva acest lucru și parcă nici noi, oamenii mari, nu mai tragem învățăminte din informațiile la care avem acces. Sunt multe, este adevărat, și uneori ne copleșesc, constat însă, cu tristețe, că Read More

Pe scurt

11 Comments 10 august 2015 Sonia

O fotografie face cât 1000 de cuvinte, dar nici câteva vorbe nu îi vor face rău. Așadar…
Se spune că soarele răsare de la București. Fără să vreau să supăr pe nimeni, prefer întotdeauna, să aflu cât este ora exactă la… Sibiu. Așa am făcut și în weekend. Read More

Babacul

9 Comments 29 iunie 2015 Sonia

După ce articolul în care mă întrebam “unde am greşit” s-a bucurat de un succes (recunosc) nesperat şi neaşteptat, am tot răsucit în minte întrebări şi răspunsuri care, mi se părea mie, aveau să îl continue în mod firesc. Ei bine, mi-am imaginat că mă voi întreba “de ce greşim” şi că voi scotoci dincolo de neştiinţă sau de rea voinţă pentru a ajunge la momentele în care pierdem din vedere imaginea de ansamblu, ne pripim sau suntem prea siguri pe noi, ne copleşim cu prea multe alegeri sau, dimpotrivă, alegem dintr-o suflarea calea care ni se pare cea mai uşoară. S-a întâmplat însă ceva în timpul în care încercam să-mi ordonez ideile: am realizat că generalizez și că aveam să duc discuția în lumea în care mă mișc eu (și în imediata ei vecinătate), uitând că, dincolo de ea, viața ne dăzvăluie manifesteri care nu au nicio legătură cu ea. Și uite așa, am ajuns la o categorie de părinți (căci vă aduceți aminte, desigur, că despre părinți era vorba în articolul anterior) cărora copiii le spun babaci.

babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți
Sursa: Argou (2007)

Iubirea trece prin stomac

12 Comments 15 mai 2015 Sonia

Aţi auzit, cu siguranţă, de mai multe ori în viaţa voastră că dragostea trece prin stomac. Nu-mi propun să fac o analiză amănunţită a acestor vorbe din străbuni, dar cred că ele ar putea fi adevărate indiferent de perspectiva din care le privim. Pe deoparte, nişte oameni de ştiinţă (nu ştiu dacă englezi sau americani) au demonstrat că secretul unei relaţii reuşite este legat şi de nivelul de glucoză din sânge şi că, dacă acesta este scăzut, oamenii au tendinţa de a deveni agresivi, amorul şi romantismul ducându-se de râpă. Pe de altă parte, ca şi atunci când eşti flămând, când ţi se aprin călcâiele după cineva, stomacul se transformă într-un câmp de luptă. Nu cred că trebuie să vă explic amănunţit despre Read More

Poftim?

4 Comments 3 aprilie 2015 Sonia

Aproape că nu am cuvinte să comentez imaginea pe care o să o atașez mai jos. Mă întreb doar dacă bunele intenții pavează, într-adevăr, drumul spre iad și dacă în numele unei idei totul este scuzat și permis.

Unde începe și unde se termină toleranța? Până unde suntem dispuși să mergem în susținerea propriilor noastre idei? Ce se întâmplă când nu reușim să ne armonizăm părerile ba, mai mult, ne situăm la poli opuși? Este violența o corecție pe care unii o merită, iar alții nu? Cine face alegerea? Cu ce drept devenim posesorii unor adevăruri absolute? Read More

Blogging