Pe scurt

O fotografie face cât 1000 de cuvinte, dar nici câteva vorbe nu îi vor face rău. Așadar…
Se spune că soarele răsare de la București. Fără să vreau să supăr pe nimeni, prefer întotdeauna, să aflu cât este ora exactă la… Sibiu. Așa am făcut și în weekend.

_DSC0081

Pentru odihnă am ales… un loc plin de culori.

_DSC0167

Am exclamat încă o dată (a câta oare?) că avem o țară minunată…

_DSC0260

Iar când am descărcat fotoografiile m-am amuzat spunându-mi că, din goana mașinii, am reușit să surprind deasupra Rășinarului un… O.Z.N-eu. :)

_DSC0264

Mi-am imaginat că acest articol, când urma să fie scris, se va numi Pe urmele lui Cioran. Îmi propusesem să văd casa în care s-a născut scriitorul și să vă povestesc ce sentimente m-au încercat. Nu este să fie așa. Casa, proprietate privată, este părăsită de 10 ani. Doar un bust auriu dă o anumită însemnătate locului. Și o placă atașată pe fațada casei care va ajunge în curând o ruină.

_DSC0185

Nu mi-am propus să văd casa în care s-a născut Goga.

_DSC0188

Cumva însă, pașii m-au purtat spre ea și am avut parte de o experiență incredibilă. Casa este tot proprietate privată, dar din când în când moștenitorii poposesc în ea. Unul dintre ei, la doar câteva clipe după ce ajunsesem în fața ei, ne-a deschis poarta și ne-a poftit înăuntru dacă dorim să o vizităm.

_DSC0231

Ne-a poftit într-un colț de rai! Totul este îngrijit și perfect conservat, ne-a însoțit și ne-a spus povestea familiei Goga, iar singura răsplată pe care a acceptat-o au fost cele câteva cuvinte pe care le-am scris într-un caiet studențesc.

_DSC0213

_DSC0206

_DSC0211

Mi-am dorit să văd Calfele călătoare și le-am văzut! Mă fascinează povestea lor!

_DSC0096

_DSC0109

Nu mi-am dorit să ajung la festivalul de folclor, dar am ajuns. La timp ca să văd spectacolul oferit de dansatorii ucrainieni. Am privit cu uimire măiestria și risipa lor de energie….

_DSC0154

Și am lăcrimat când au cântat imnul țării lor și ne-au urat să fim feriți în veci de război.

_DSC0161

Mi-am băut cafeau la câțiva centimetri de o Potecuță. De dor. A fost o bucurie și un privilegiu în același timp. Nu pun poza. O să mă credeți pe cuvânt. :)

11 thoughts on “Pe scurt

  1. Poteci de dor

    Bucuria a fost a mea! Mare, mare, mare! A fost o zi în care am cunoscut oameni tare frumoşi cu suflet maaaare, cât două Pieţe Mari. Şi vă mulţumesc că m-aţi lăsat să vă cunosc. Te pup, Sonia!

  2. Frumoasa vacanta, sincer. Sibiul este un oras superb, am fost de 2 ori pentru ca simteam ca sunt prea multe locuri pe care n-am apucat sa le vad inca. Peisajele sunt geniale, intr-adevar o tara minunata, pacat ca nu e promovata cum trebuie.

  3. Pingback: după 32 de ani - psi-words

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge