… e și multă prostie. Așa zice o vorbă din popor și mă grăbesc să îi dau dreptate. Acum, nu o să mă refer în acest articol la inteligența măsurată de IQ (căci ea este, întradevăr, cea care ne împiedică să ne depășim o anumită condiție), ci la lucruri simple pe care le judecăm prost din motive care nu ar trebui să existe, în niște vremuri când lucrurile au evoluat atât de mult și informația îi este la îndemână oricui. Și care ar putea fi evitate numai și numai apelând la bunul nostru simț (a se citi intuiție, experiență de viață și, de ce nu, instinct). Aveți nevoie de argumente ca să mă credeți (sau nu)? Iată-le: Read More
Zidul
După cum vedeţi, eu nu mi-am închis blogul în ziua votării și sper ca, măcar și un singur om, va citi ceea ce scriu acum și va reflecta asupra cuvintelor mele. Nu o să scriu despre politică și nici nu o să vă rog să votați cu un canditat sau altul. O să vă povestesc, pur și simplu, o experiență pe care am trăit-o cândva, pe la mijlocul săptămânii trecute. Despre ce este vorba? Am simțit deznădejdea în forma ei cea mai profundă, atât de mare încât, pentru câtva timp, mi s-a părut că am ajuns într-o fundătură din care, nimeni, niciodată, nu mă va mai lăsa să ies la lumină.
“Dragă” Olguţa
“Dragă” Olguţa,
Citesc prin ziare că eşti supărată pe Ardeal şi mă întreb cât de bine cunoşti tu această zonă din ţară.
“Noi suntem foarte supăraţi pe Ardeal că de fiecare dată noi câştigăm şi Ardealul pierde. Cred că ar trebui să se întâmple ceva bun şi acolo (…)”
Întâmplător eu trăiesc aici. Şi când spun întâmplător, nu greşesc prea mult. Deşi sunt născută şi crescută în Regat, acum mulţi ani (să tot fie vreo 33), am “emigrat” de acolo şi m-am stabilit aici. Şi nici când spun “emigrat” nu sunt într-o mare eroare. Cu mintea mea de atunci (18 ani, deh) am luat hotărârea că mi-e mai bine aşa. Şi mi-a fost. Am muncit cât doi ca să scap de sărăcie, am învăţat de la noii mei “compatrioţi” să nu mă mai agit inutil, să gândesc înainte de a vorbi, să fac lucrurile temeinic şi ordonat şi, poate cel mai important, să nu mai port grija caprei din ograda vecinului. Şi dacă tot veni vorba de capră şi privitul în odrada altuia, nu mi-a venit să cred că ai putut spune următoarele cuvinte:
Fata săracului cea isteață?
Vă mai amintiţi povestea “Fata săracului cea isteaţă”? Acolo, undeva, pentru a descrie o anumită situație, se spune cam așa: “nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum”. Ei bine, cam aşa mă simt eu de duminică încoace. Conjunctura fiind alta, bineînțeles. Despre ce este vorba? Despre harta de mai jos:
Promisiune încălcată
Mi-am promis că o să mă țin deoparte de evenimentele legate de campania electorală și că, în niciun caz, nu o să mai scriu despre asta pe blog, dar influențată probabil de sutele de promisiuni absurde pe care le-am auzit și de faptul că ele, evenimentele, au venit singure spre mine oricât am încercat să le evit, iacă scriu, câteva observații personale înainte de primul tur.
- Nu mai cred în nimic din ceea ce îmi spun ziarele, televiziunile sau alte canale de informare. Multe dintre lucrurile care s-au spus fac parte, din păcate, din aceeași categorie cu găina care a născut pui vii, întunericul care se va lăsa în decembrie peste Pământ, sau copilul care a venit pe lume cu o inimă mecanică în piept. Manipularea a fost ridicată la rang de artă și este din ce în ce mai greu să separi adevărul de minciună. Mi-am propus să mă bazez doar pe intuiție și bun simț, conștientă fiind că pot să greșesc.
Sunt pe aici
Sunt pe aici, în fiecare zi în faţa montorului, cu o conexiune la internet care merge excelent, dar ancorată în offline mai mult decât am fost vreodată în ultimii ani.
Sunt pe aici, numărând zâmbete, cadre, zile şi ore până la termene limită, ignorând numărul de unici, de like-uri sau de comentarii nedorite care ajung (tot mai multe) în spam.
Sunt pe aici şi zilnic trec pe lângă mine lucruri despre care, dacă timpul mi-ar permite, aş putea să scriu pe blog. Cele mai multe dezamăgitoare pentru că mi se pare că traversăm o perioadă în care cuvântul s-a transformat într-o armă letală care ucide uneori dintr-o singură lovitură, alteori puţin câte puţin, singurele lucruri care nu se pot cumpăra cu bani: adevărul, speranţa şi încrederea.