Disclaimer: acest articol nu este pentru sau împotriva legii antifumat.
Am făcut precizarea de mai sus pentru că, probabil, v-ați săturat deja de toate zicerile care se situează de o parte sau de alta a acestei probleme care a devenit, peste noapte, una națională. Nici nu aș fi scris acest articol dacă, acum câteva zile, cineva nu m-ar fi întrebat ceva de genul: “acum ce-o să te faci dacă tot se dă legea care nu o să mai îți permită să fumezi în spațiul public?”. Menționez că persoana nu face parte din anturajul meu și că, niciodată, nu a fost în pericol să fie inoportunată de viciul meu.
Da, recunosc, sunt fumătoare! Nu e un lucru cu care să mă laud, dar mi-l asum. Și da, deși au trecut deja câteva zile de când legea a intrat în vigoare, fac bine, mulțumesc. Adică fac exact ce făceam și înainte. Și respect legea. Pe care, între noi fie vorba, o respectam și înainte de a fi promulgată (excepție făcând rarele vizite în restaurant când, recunosc, îmi placea să descât o cafea și să savurez câteva țigări, dar nu-i un capăt de lume că nu ve mai întâmpla așa).
Revenind la interlocutorul de mai sus și la adevăratul subiect de discuție, vreau să vă spun că am simțit atunci, în întrebarea lui, o urmă de malițiozitate și mi-am spus (lucru care avea să se adeverescă destul de repede, că iar o să asistăm la împărțirea poporului la doi și la aplicarea, fără milă, de etichete. Ceea ce s-a și întâmplat. Am devenit din nou ăștia și ăilalți. Noi și restul. Cei buni și cei răi. Automat, fumător sau nefumător a venit la pachet și cu “beneficii” suplimentare. După caz, adică după “tabără”, și într-o dinamică deloc surprinzătoare, unii (sau alții) s-au considerat mai deștepți, mai civilizați, mai… Și au vrut să și demonstreze asta.
Evident, există și categoria neutră. Fumători sau nefumători care își văd de treaba lor. Dar ei, deși sunt poate cei mai mulți, nu sunt la fel de vocali.
Revenind la fum și fumuri, la nicotină și IQ, priviți:
Q.E.D.
Să vă spun și că una dintre postări este luată de pe pagina președintelui și era comentariu la un status care nu avea nicio legătură cu fumatul?
M-a întristat foarte mult tot ce s-a întâmplat în spațiul public după ce această lege a fost aprobată. Lucrurile sunt simple, unde-i lege nu-i tocmeală și de aceea (aproape) tot ce s-a discutat pe marginea acestui subiect (sau pe lângă el, în multe din cazuri) a părut mai degrabă ceva de genul să moară și capra vecinului. Iar unii au avut o dedicare care în alte cazuri nu este prezentă. Care cazuri? Păi și viteza ucide. Și alcoolul și sărăcia și o grămadă de alte lucruri mult prea prezente în spațiul nostru mioritic. Și nu, nu vreau să începem să interzicem totul, ci să tratăm toate legile cu aceași implicare. Sau în cazul ăsta o fi fost doar înverșunare?
Vă urez weekend fain și, în ceea ce mă privește, fiți siguri că voi respecta legea. Ceea ce vă doresc și vouă.
14 thoughts on “(În)fum(urare)”