Mica Unire ne-a găsit mai dezbinați ca niciodată. Ce horă frățească, ce flori și omenie și de unde atâta suflet care “să bată” în toată lumea la fel? Cauzele sunt multe. Circumstanțele atenuante, din punctul meu de vedere, puține. Subiect amplu, nu vreau să-l discutăm acum.
Am profitat de sărbătorirea Micii Uniri și de minivacanța destul de mare ca să ne certăm. Părinți și copii, colegii de Read More
Vă spuneam acum ceva vreme că, de cele mai multe ori, aleg să trăiesc într-o bulă. Așa s-a întâmplat și la finalul săptămânii trecute. Mall, lume multă, tineri frumoși și îndrăgostiți a căror singură grijă a fost ce model să leagă pentru invitația de nuntă, cum ar trebui să arate decorul, care sunt cele mai gustoase prăjituri sau cine să îi fotografieze și filmeze. Târg de nunți, ați înțeles ideea.
Toate bune și frumoase până aproape de spartul târgului când primesc un telefon că acasă cineva are probleme de sănătate. Adunăm în grabă, parcurgem în viteză cei 18 km Read More
De prin mai și până acum câteva zile am trăit într-o bulă. Am lăsat să pătrundă în ea puține lucruri din afară (de fapt doar pe cele care au tropăit cu prea mult aplomb la ușa ei și care au avut zgomotul cel mai tare). Am încercat să mă mișc cu grație printre termene limită, weekend-uri petrecute la muncă, zâmbete, emoții, agitație, oboseală și, mai aproape de Read More
Mi-am imaginat întotdeauna viața ca pe un traseu plin de obstacole, dar care, din fericire (sau nu), este plin de jaloane sau repere care uneori ne ajută sau, după caz, ne încurcă și mai rău. Pe unele le-au plantat alții (și le-aș “traduce” prin norme de conduită, valori general acceptate, principii considerate corecte și adevăruri despre care se spune că sunt de netăgăduit), pe altele le plantăm chiar noi și când spun asta mă gândesc la lucrurile în care credem cu toată ființa (și care ne dictează un anumit fel de comportament) sau la cele pe care le refuzăm apriori, dar Read More
Acum câteva zile m-am trezit brodând un scenariu fantezist: cum ar fi dacă un ziar online (nu contează care) ar scrie despre mine că sunt cea mai frumoasă din țara? M-aș repezi la cea mai mare oglindă din casă ca să văd dacă nu cumva am slăbit peste noapte și am mai și întinerit vreo 30 de ani? Aș ignora oglinda și m-aș umfla în pene distribuind repede și degrabă articolul pe Facebook? M-aș pregăti să particip la un concurs de miss sfidând toate evidențele? Sau m-aș ruga să nu vadă prea multă lume scriitura și să-mi crape mie obrazul de gogomăniile pe care au fost unii în stare să le debiteze?
Nu, oameni buni, nu m-a lovit fix în moalele capului anormalul val de căldură care a venit peste noi, m-a lovit o postare de pe pagina oficială de Facebook a primăriei orașului meu. Read More
… e și multă prostie. Așa zice o vorbă din popor și mă grăbesc să îi dau dreptate. Acum, nu o să mă refer în acest articol la inteligența măsurată de IQ (căci ea este, întradevăr, cea care ne împiedică să ne depășim o anumită condiție), ci la lucruri simple pe care le judecăm prost din motive care nu ar trebui să existe, în niște vremuri când lucrurile au evoluat atât de mult și informația îi este la îndemână oricui. Și care ar putea fi evitate numai și numai apelând la bunul nostru simț (a se citi intuiție, experiență de viață și, de ce nu, instinct). Aveți nevoie de argumente ca să mă credeți (sau nu)? Iată-le: Read More
Disclaimer: acest articol nu este pentru sau împotriva legii antifumat.
Am făcut precizarea de mai sus pentru că, probabil, v-ați săturat deja de toate zicerile care se situează de o parte sau de alta a acestei probleme care a devenit, peste noapte, una națională. Nici nu aș fi scris acest articol dacă, acum câteva zile, cineva nu m-ar fi întrebat ceva de genul: “acum ce-o să te faci dacă tot se dă legea care nu o să mai îți permită să fumezi în spațiul public?”. Menționez că persoana nu face parte din anturajul meu și că, niciodată, nu a fost în pericol să fie inoportunată de viciul meu. Read More
Săptămâna care se va încheia astăzi a fost plină de evenimente și cred că fiecare zi ar fi meritat un articol numai despre ea. N-a fost să fie. Așa că îi voi dedica, săptămânii, un jurnal. 
Luni: oboseală
După 4 zile de Târg de nunți sunt obosită. Și ușor dezamăgită. Nu, noul sezon nu se arată unul lejer, am de Read More
Suntem incapabili să gestionăm prezentul? Ne place să tărăgăm lucrurile și să le proiectăm într-un viitor în care fie ajung diluate, fie proiecția lor este distorsionată major? Amânăm sine die orice acțiune care ar trebui desfășurată acum? Am rămas înțepeniți într-un soi de iresponsabilitate care ne dictează să aplicăm un “dicton” care zice să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi, să lăsăm pe poimâine că poate nu mai trebuie făcut? Ne aruncăm, fără să realizăm asta, într-un soi de eutanasie total ilegală, profund imorală și absolut nenecesară, cu o inconștiență vecină cu nebunia?
Întrebări multe, răspunsuri puține. Mi-e greu, din nou, să pătrund în încrengătura tuturor întâmplărilor cu care sunt contemporană. Și dacă nu a fost destul de clar la care fapte anume mă refer și ce mă face să fiu atât de mâhnită, o să recapitulez: Read More
Când mă gândesc că nu mai este mult și, că vrem sau nu, vom fi martorii unor bătălii electorale, pe cuvânt că mă apucă groaza. Candidați, promisiuni, vorbe multe și goale, venin, “sânge”… Printre ele și accente comice. E adevărat, râsu’-plânsu’, dar vă mai amintiți?
- “Dacă voi câstiga funcția de primar, promit să plantez lângă fiecare stație de tramvai pomi fructiferi – pruni, meri, peri – pentru ca cetățenii să aibă ce mânca.” (Edu Adrian candidat la Primaria Sectorului 5 convins că “Ceauşescu a păţit ce a păţit fiindcă românilor le era foame.”) Read More