Din (calen)dar

caseta_bijuterii_bijoux_din_piele_naturala_3De vreo săptămână mă trezesc fredonând un cântec. Și asta de mai multe ori pe zi. Partea interesantă este că știu exact cum sună melodia, dar nu-mi aduc aminte decât două versuri, probabil din refren. Soarele meu/Ai răsărit pe strada mea, stingher… Și apoi continui (în gând, că ar fi jale mare dacă aș încerca să o fac cu voce tare) cu la, la, la. Până mă plictisesc. Astăzi fenomenul s-a repetat. Caut pe Google și dau de Mandinga. Ups! N-am nicio treabă cu Mandinga, nu se află printre preferințele mele muzicale. Și nici versurile citite de la cap la coadă nu au legătură cu vreo întâmplare din viața mea. Realizez, brusc, că însuși soarele este cel care mă face atât de muzicală. Soarele de toamnă, blând și cald (asta când nu se încăpățânează să stea ascuns după nori de ploaie) pe care l-am așteptat atât de mult. Pentru că eu iubesc toamna.

Arunc ochii spre calendar de parcă aș mai avea nevoie de încă o confirmare. E toamnă și septembrie îmi pare aproape trecut. În curând mă voi confrunta cu o avalanșă de aniversări. Așa a fost să fie. Toți cei dragi mie și-au făcut intrarea în viață în lunile din următoarea jumătate de an. Câte doi sau trei în fiecare lună.

Îmi plac aceste sărbători. Ignor ideea că s-a mai scurs un an din viața noastră și aleg să trăiesc bucuria de a ne aduna cu toții laolaltă. Căci poate ați remarcat și voi, se întâmplă să ne întâlnim tot mai rar dacă nu avem un motiv serios pentru asta. Îmi plac aceste sărbători, deci. Poate pentru că îmi place să fac daruri?

Daruri… Mă gândesc că acum mulți ani era mult mai ușor. Pare paradoxal? Nu exista abundența de produse de acum (până și banala hârtie de împachetat era păstrată cu grijă și folosită de cine știe câte ori), iar banii erau puțini. Însă îmi era mult mai simplu să aleg. Toți cei din jurul meu erau la început de drum și lista lor de dorințe era lungă și conținea lucruri simple. Cești de cafea, aplică în dormitor, o eșarfă albastră, un vas pentru aromoterapie. Și aș mai putea scrie. Vi se pare banal? Acum și mie. Atunci însă erau lucruri care ne umpleau sufletul de bucurie.

Anii au trecut și listele s-au schimbat. Fiecare si-a făcut un rost, iar visurile se îndreaptă acum spre excursii exotice sau gadgeturi de ultimă generație. Ar fi frumos să-mi stea în putere asemenea cadouri pentru femei, dar…

Încerc să mă orientez spre lucruri pe măsura bugetului și îmi doresc ca ele să aducă bucurie, să fie surprize plăcute și să aibă o semnificație pentru cel care le primește. Și este atât de greu… Iau magazinele la rând, uneori fără să am măcar ideea, și mi se pare că nimic nu este potrivit, că toate lucrurile sunt la fel și că nimic nu-mi este pe plac. Și consum timp. Atât de prețios pentru mine.

Anul acesta voi schimba tactica și-mi voi cruța atât nervii cât și picioarele. Dacă jumătatea mea mai cheltuitoare bună își comandă de pe internet (de câțiva ani buni) tot felul de lucruri (de la unele aduse cu camionul, până la altele care sosesc într-un plic) de ce nu aș face și eu asta? Căci, dacă stau să mă gândesc bine, e mai comod să stau în fața calculatorului și să bântui din magazin în magazin în căutarea acelui ceva care să provoace uimire și zâmbete.

Probabil că este suficient să îl întreb pe Google și el mă va trimite în destul de multe locuri de unde să aleg. Până una alta există un loc spre care mă mai duc din când în când. A rămas în Bookmarks de când, prin primăvară, am cochetat cu ideea de a mă înscrie la un concurs. Cel pentru o geantă  Anuschka. Mi-am scris de vreo câteva ori în minte povestea, dar am ezitat să îi dau o formă finală. De ce? Parcă eu mai știu… Regretele sunt tardive, dar tot m-am ales cu ceva din vizita pe acel site. Mi-a picat cu tronc o cutie de bijuterii care i s-ar potrivi Ancăi.  În primul rând pentru că este roșie (și ea și-a făcut din culoarea asta aproape un brand) și bineînțeles pentru că astfel și-ar putea pune ordine în noianul de podoabe (nu din metale prețioase, e adevărat, dar toate foarte frumoase).

O să-mi spuneți că Anca îmi citește blogul și că mi-am desconspirat intenția. Și că un cadou este cu atât mai prețios cu cât este mai neașteptat. Așa este. Numai că atunci când vine vorba de copilul meu, treaba asta cu surpriza îmi iese numai parțial. Fie nu sunt în stare să-mi țin gura, fie nu rezist avalanșei de întrebări pe care mi le pune (conștientă fiind că urmează să primească ceva în dar). Cum să reziști la 50 de întrebări pe minut? E mare, e mic, e verde, e dulce, e de îmbrăcat? Așa că nu mă certați. Pentru că la fel de mult cum îmi place să fac daruri, îmi place sa caut idei de cadouri , idei care să aducă clipa aceea de uimire, cu ochi rotunzi și mari și fără putință de a mai rosti ceva.  Deci surpriza va fi prezentă și ea.

În primul rând nu știe când va primi cutia. Să fie de Crăciun sau de ziua ei?  Și mai apoi… nu se cade să dăruiești o cutie goală și gândul meu a zburat deja spre un obiect mic pe care să îl adăpostesc într-unul dintre sertarele acoperite de catifea moale și delicată. Categoric nu o bijuterie. Și nici un telefon de ultimă generație sau cheia de la o nouă mașină. Ai auzit Anca? :)

Dar până atunci mai este. Așa că mai fredonez un pic obsesiva melodie, oprindu-mă tot doar la primele două versuri din refren, și-i fac cu ochiul soarelui meu de toamnă și gândului că în curând oameni dragi mie îmi vor dărui zâmbete. Pentru că atunci când un cadou vine din suflet, cel care îl primește știe că are un loc în inima celui care i l-a dăruit.

33 thoughts on “Din (calen)dar

  1. Iuliana

    Gentile si portofelele Anuschka mi-au ramas si mie la suflet, tot de cand am cochetat cu ideea sa aparticip la concurs, dar n-am participat :)
    Multa inspiratie in alegerea cadourilor! Si eu am problema asta, mi se pare ca toti au de toate si e peste puterile mele sa gasesc ceva cu care sa-i mai surprind. Dar totusi ma descurc onorabil de fiecare data.

  2. Dana

    Din nou avem aceeasi problema. Mi-e foarte drag sa fac cadouri, asa cum imi si place sa primesc. Dar pe zi ce trece e tot mai greu din motivele enumerate de tine mai sus. Oricum, cutia e de vis, ce femeie nu si-ar dori- o. In decembrie e ziua mea, poate te gandesti sa ma infiezi…motivule fiind evident.

    • Dana, ar trebui să te înfiez cu toţi ai tăi. Cu băieţii mă descurc, dar cu ăla mic cu blană albă… nu ştiu. La câtă energie are, greu să ţii pasul cu el!

  3. Da, într-adevăr, e din ce în ce mai greu să facem cadouri, nu numai că e diversitate în produse, dar şi necesităţile au devenit altele.
    Pe mine mă mulţumeşte oricând o eşarfă. Am o întreagă armată de eşarfe acasă

      • Valoarea unui cadou nu constă în preţul ei exprimat în bani, ci în valoarea sentimentală pe care o oferă.
        Ţin minte că m-a emoţionat tare mult o scrisoare şi o poză pe care le pastrez cu mândria: una în cutia cu amintiri (da, am o astfel de cutie) şi pe cealaltă o am pusă pe noptieră.
        Mă amuză că al meu nu e gelos că am pe noptieră o fotografie cu prietenele şi nu cu el.

  4. Cadouri, cadouri. Si pentru mine altadata era mai usor sa decid ce sa daruiesc. Nu stiu daca erau mai putine “tentatii” dar sigur parca intuiam mai bine cine, ce isi doreste. Astazi ma tem, desi fara rost, ca nu cumva sa daruiesc ceva care nu-si gaseste loc in casa sau viata celui sarbatorit. Cred poate ca am devenit cu totii prea selectivi, prea ne dorim sa nu gresim si nu ne mai incredem in propriile alegeri. Oricum ar fi eu ador Craciunul. Luna cadourilor cum era odata denumita luna decembrie, este pentru mine cea mai asteptata. O luna intreaga de alergat dupa tot felul de cadouri de la globuri la cine stie ce-mi vad ochii prin magazine.

    • Şi eu iubesc Crăciunul. Unii spun că spiritul a dispărut, că e deja o sărbătoare comercială. Eu cred că spiritul unei sărbători vine din noi, iar sărbătoarea este exact aşa cum ne-o facem. Nu cum o vedem la televizor.

      • Pentru mine toata luna decembrie este sarbatoare. Gresim cand ne agitam doar pentru cele trei zile de Craciun si nu pretuim emotia fiecarei zile care ne apropie de marea sarbatoare. Fiecare zi din decembrie ar trebui sa fie o trepta ce en conduce catre “rotunjirea” bucuriei pe care fiecare o simte in seara de Craciun. Daca ai bucurie in sufletul tau nu ai nevoie de programe de televizor adaptate momentului pentru a trai frumos o sarbatoare.

  5. irealia

    :) Ce e, ce e? :) Hihihi!
    Tocmai negociam cu fiică-mea cadourile pentru ziua ei. Și petrecerea și invitații… Dar cadoul de ziua mea știi ce va fi? Ia să văd, oare ghicești?! ;)
    Nu m-am mai lăsat la mâna surprizelor lui Macho, că nu are mână bună, am pus eu clickul pe super-ofertă! ;)

  6. Adriana

    Toamna! O ador! Cadouri? Am gafat de vreo două ori in viata, şi am ramas marcata. Emotie? Perfecte cele 39 de lalele, florile mele preferate, sau haina pe care o avea prietena mea şi a negociat-o Mihai, contra unui tratament dentar, cu fiul ei, spre marea mea surpriza. Toate sărbătorile noastre incep cu Sfântul Mihail şi Gavril, urmează zi de nastere Mihai, socrul meu, apoi Craciunul, in jurul căruia mai avem vreo 3 aniversari. Apoi ianuarie: 2 prietene, eu, sora mea, fiul lui Mihai, soacra mea şi ar mai fi, dar mă sperii iar. Ştiu că şi tu eşti capricoarna ca mine, aşa că mai adaugam o aniversare. Mă feresc de cadouri…şi să dau, şi să primesc. Dar mă bazez pe faptul că cei dragi mie nu au asteptari mari.La fel ca mine.

  7. Adriana

    Poate nu-i place la Anca “casetuta (cutiuta) rosie”…din paleta de culori a curcubeului, cand m-am nascut am ales culoarea rosie, stii!…si mai stii ca imi plac si bijuteriile…vremuri apuse in care ofeream si primeam cadouri…dar imi suna in minte un citat: “esentele tari se pastreaza in sticlute mici!”…Cred ca ar trebui ca in fiecare moment al vietii noastre sa ne manifestam adevarata esenta a noastra…timpul trece si nu asteapta pe nimeni…sa pretuim fiecare moment pe care il traim ca pe un dar …maine va fi o amintire…

  8. cand oferta de cadouri e mare devine si mai dificil sa alegem. dar cand cel caruia ii daruim ne e drag stim exact ce ar merge la sufletul lui. iar darurile cred ca pentru asta se fac, pentru suflet, nu pentru utilitate, indestulare sau alte asemenea. o cutie de ceai exotic, o cutie de biscuiti, o prajitura facuta in casa pot fi tot atatea daruri pentru suflet. cadoul ales de tine este insa cu adevarat superb si poate face fericita orice femeie :).

    • Daruri pentru suflet… Așa este. Sunt însă cazuri în care lucrurile utile umplu un gol, acoperă o lipsă sau risipesc o frustrare. Și tot la sufletul omului ajung. :)

  9. Pingback: Noul parfum de Nou « Mirela Pete. Blog

  10. Pingback: Virtual, dar atât de real | Iubesc Viaţa

  11. elly weiss

    Greu de ales, intr-adevar! La iLUX insa se gasesc cadouri foarte frumoase. Bani sa fie :) Piesa care te-a obsedat e de pe vremea cand Mandinga era cu totul altfel. Elena Gheorghe era solista.

  12. Cam asa este si pentru mine… Multi dintre cei dragi mie isi serbeaza zilele de nastere in aceasta perioada si in ce imediat urmatoare. Pana la sfarsitul anului o tinem tot intr-o petrecere. Daca as putea, as goli site-ul celor de la iLUX si as oferi celor dragi mie cam tot ce am vazut pe acolo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge