În timp ce scriam tutorialul pe care vi l-am prezentat în ultimul articol şi mă întrebam cât de bine venit (şi primit) va fi el, 1.000 de alte gânduri mi s-au învârtit prin mine. Despre învăţat, învăţătură şi cum reacţioneză oamenii vis a vis de ea, adică atunci când este nevoie să se pună cu burta pe carte sau, dimpotrivă, ei să fie cei care îi ”luminează” pe alţii. Nu o să mă refer niciun pic la cei pentru care verbul “a învăţa” nu se conjugă la niciun timp, aveţi exemple din abundenţă, mai ales că este în plină desfăşurare examenul de bacalaureat, iar cel de capacitatea de abia s-a încheiat. Voi face referiri doar la cei pentru care această activitate chiar este una importantă şi care funcţionează după principiul că omul cât trăiește are de învaţat.
Cum înveţi?
Metode de învățare universale nu există. Depinde de fiecare om ce cale alege și mai depinde și care este informația de asimilat. Eu, de exemplu, am învățat mereu cu o foaie de hârtie în față și un creion în mână. Alții preferă să citească, să interacționeze cu cineva în timpul procesului de învățare sau, foarte vizuali fiind, să restructureze totul subliniind cu multe culori. Probabil că mai sunt și alte metode. Memoratul mecanic sau învățatul logic fiind unele dintre ele.
Ți-este rușine când constați că nu știi ceva?
Mie îmi este. Nu întotdeauna, dar sunt momente în care mă gândesc că nu stăpânesc un lucru pe care ar fi trebuit să îl ştiu. Câteodată îmi este şi ciudă. Pe mine, nu pe cel care este mai stăpân pe mine, că el oricum nu va da înapoi datorită pizmei mele. Nu este fumos ce scriu, dar este sănătos şi pentru mine, de fiecare dată, un impuls. Mă ambiţionez şi învăţ şi eu.
Cum procedezi atunci când cineva îţi cere ajutorul?
Se întâmplă uneori ca un coleg, prieten sau cunoscut să apeleze la tine ca să înveţe ceva? Nu cred că îţi este străină această situaţie, dar sunt curioasă în care tipologie te încadrezi când vine vorba de asta. Unii oameni îţi vor explica imediat cu răbdare şi tact tot ce doreşti să afli, alţii în schimb te vor refuza, pe principiul că ar trebui să te străduieşti şi singur. Evident nu toată lumea are talent pedagogic şi oricât aş fi eu de deschisă în a-mi oferi ajutorul sunt de părere că fiecare trebuie să mai înveţe şi singur, nu să primească de fiecare dată mură în gură. Tot aici mai sunt şi alte discuţii. Despre persoane care vor sări cu sfaturi pretinzând că aşa cum ştiu ei este cel mai bine (lucru pe care o să-l demontez într-un viitor tutorial arătându-vă cum poţi obţine acelaşi rezultat urmând căi diferite) sau despre oameni care sunt prea mândri ca să recunoască că nu ştiu ceva şi cu atât mai mult să roage pe cineva să îi scoată din încurcătură. Deci, natural, urmează:
Tu soliciţi ajutor când nu ştii ceva?
Nu este rușine să rogi pe cineva să te ajute să înveți anumite lucruri. Asta atâta vreme cât te-ai străduit mai înainte singur și cât nu dai telefoane la 11 noaptea ca să întrebi cum se face ceva. Este OK să te îndrume cineva, să îți explice și să îți dezvăluie căile ușoare, dar primind totul mură în gură este puțin probabil că informația se va sedimenta. Deci puțină transpirație este benefică atunci când vrei să abordezi un domeniu nou sau să aprofundezi niște teme pe care nu le stăpânești destul de bine. Mai ales că Internetul este o mină de aur și dacă ai răbdare să cauți (dar ești și destul de determinat) este imposibil să nu găsești ceea ce cauți.
Vă scriu toate acestea pentru că zilele trecute am fost pusă puțin la încercare. Un lucru simplu, de cumpărat niște imagini de pe un site. Ei bine, la capitolul cumpărături de pe Internet eu nu stau prea bine, pentru că (datorită unei diviziuni stricte a muncii dictată de timpul meu extrem de limitat uneori) eu am omul meu care face asta pentru mine. Și uite așa m-am trezit la birou, cu un card în mână și stres cât cuprinde. Dacă nu fac bine, dacă irosesc banii firmei, dacă n-am citit cu atenție termenii și condițiile și cine știe ce lege o să încalc? Până la urmă am scos-o la capăt. Recunosc, am dat și un telefon. 
Am spus mereu că blogosfera asta este locul perfect unde ne adunăm şi putem învăţa unii de la alţii. Că este vorba despre cum să faci ciorbă de perişoare sau SEO la blog, contează mai puţin. Eu una am învăţat multe de când am intrat în această lume şi dacă cineva va învăţa şi de ai câtuşi de puţin, mă declar fericită. Deci, pentru că au fost câteva voci care ar vrea să afle câte ceva despre partea de editare grafică, săptămânal pe acest blog va exista un tutorial. Atâta timp cât va exista şi interes pentru asta.
Până una alta vreau însă să vă întreb ceva. Voi când aţi învăţat ultima dată ceva? Și ați făcut-o singuri sau ați cerut și ajutor?
5 thoughts on “Omul cât trăieşte, învaţă”