Anul acesta Moș Crăciun mi-a adus ce se vede în imagine. A știut că o să mă bucur și că nu poate greși cu un astfel de dar. Sau poate a fost doar un apropo subtil că nu am mai pus mâna de multă vreme pe o carte.
Jocurile foamei de Suzanne Collins. Primul contact cu cartea a însemnat dragoste la prima vedere. Copertă tare, hârtie volumică, timbru sec, folio roșu, plastifiere mată, big la cotor. Îmi plac cărțile frumos construite. Defect profesional :). Citirea textului de pe coperta a patra m-a descumpănit ușor. Fantasy nu este chiar în topul preferințelor mele. Dar având încredere în gusturile Moșului, m-am apucat de citit. Și nu am lasat-o din mână până ce nu am ajuns la final. Captivantă. Este singurul cuvânt cu care vreau să o descriu.
Acțiunea se desfășoară în Panem, “țară înălțată din cenușa unui loc numit cândva America de Nord”. Un stat totalitar unde un Capitoliu puternic și strălucitor guvernează cu o mână de fier 12 districte cândva rebele. Jocurile foamei au fost create tocmai pentru a le aduce aminte tutoror că acele vremuri nu trebuie să se mai repete.
“Regulile Jocurilor sunt simple. Ca pedeapsă pentru rebeliune, fiecare dintre cele douăsprezece districte trebuie să trimită doi participanţi, un băiat şi o fată, numiţi tributuri. Cei douăzeci şi patru sunt închişi într-o arenă imensă, în aer liber,care poate adăposti orice, de la un deşert arzător până la un pustiu îngheţat.Vreme de mai multe săptămâni, competitorii se luptă pe viaţă şi pe moarte. Tributul care rămâne în viaţă câştigă.”
Concursul este sadic și sângeros, o tactică de intimidare bine pusă la punct, transformată de creatorii ei în show de televiziune urmărit cu frenezie de unii, însă cu spaimă de către apropiații celor 24 de adolescenți aruncați în arenă. Doar unul va supraviețui. Se va întoarce acasă unde i se va oferi o viață ușoară, iar districtul său va uita măcar pentru un timp de foame.
Aștept cu nerăbdare să citesc următoarele cărți ale trilogiei. Mi-a devenit dragă Katniss Everdeen, fata de numai 16 ani aruncată fără voia ei într-un joc sângeros și care se va vedea nevoită să poarte pe umerii ei o victorie amară. O victorie care a însemnat moartea altor 23 22.
Poate ar mai trebui să adaug că această carte a fost publicată în 32 de țări și că a făcut ocolul pământului în mai puțin de un an.
Am vazut filmul , mi-a placut, sunt sigura ca e mai frumoasa cartea ca filmul, dar inca nu am ajuns sa cumpar cartile, am in plan, dar trebuie sa-mi conving “Mosul”.
[...] 30 decembrie al anului trecut, într-un articol stângaci (al treilea pe tânărul meu blog, cel pe care mă desfășuram atunci ca un elefant [...]
[…] eroii unor fapte pe care nu mă sfiesc să le numesc eroice. Despre celelalte două volume am scris aici și […]
[…] citi ce-au scris despre acest roman: Sonia, pe Blog de iarnă, (si vol. 2, 3- Sfidarea, Revolta); Sorin Berbecaru (Jocurile foamei, Sfidarea, Revolta) Sayuki, […]
[…] aici aici și aici […]
[…] nedreptate, încredere în oameni, ură și dorință de a trăi. Am scris despre ea aici, aici […]