Nu știu la ce s-a gândit psi când a ales tema pentru astăzi, dar mie, de ieri, îmi bubuie în minte un vechi cântec nemțesc și, nu-mi este prea clar, studențesc sau popular.
“Gândurile sunt libere, nu ne îndoim
Cum sunt rândunelele, nu le deslușim,
Nu-i pușcă să le omoare, colivie-închisoare,
Dragi prieteni, asta e, gândurile sunt libere.”
Mobilizatoare si optimiste versuri, dar mai ales curajoase dacă ne gândim că au fost scrise undeva la 1800. Revenind mai aproape de timpurile noastre, mai exact în 1949, o să descoperim, în “1984”, “Poliția gândirii”, cea care se află pe urmele tuturor celor care gândesc altfel decât permite ideologia, care încearcă să șteargă orice amintire, să uniformizeze și să controleze totul.
Anul de grație 2014 și mă întreb unde ne poziționăm între credința că orice gând al nostru este liber și ideea că profeția lui Orwell este reală și că totul conspiră împotriva oamenilor de rând, în încercarea de a-i transforma în sclavii celor care conduc fățiș sau din umbră.
Da, gândim liber, și de cele mai multe ori ne spunem gândurile cu voce tare, iar dacă tăcem este doar pentru că, uneori, autocenzura intră în acțiune. Da, visăm, de multe ori curajos și foarte departe, și se întâmplă ca visurile noastre să prindă contur și să devină realitate sau câteodată să eșueze lamentabil. Da, îndrăznim să ne spunem părerile, făcând bine sau rău după cât de pricepuți suntem în a ne susține crezurile sau de a arunca piatra. Și totuși…
Se întâmplă de multe ori să ne aliniem gândurile la ceea ce numim propagandă. Uneori ea este cea politică (și începem să credem cu tărie în promisiuni mai mult sau mai puțin deșarte), alteori consumeristă (trezindu-ne că achiziționăm lucruri de care nu avem nevoie doar pentru că ni le-au imprimat pe retină reclame colorate). Asta ca să nu mai vorbim despre modă, sau mai corect spus despre anumite trenduri ale momentului.
Până la urmă cred că, fiecare dintre noi, nu suntem decât un rezultat al vremurilor pe care le trăim, al educației pe care am primit-o și al conjuncturilor pe care le întâlnim. Evident, capacitatea fiecăruia de sinteză ori discernământul au un rol important. Dar făcând suma tuturor aceste lucruri, cât de libere ne sunt, de fapt, gândurile?
Dacă eu nu am reușit să dau un răspuns clar întrebării din titlu s-ar putea să găsiți exprimări mai clare aici.
consumerism, dictatură, gândurile sunt libere, libertate, modă
Gândim la fel, liber sau nu…
sinceră să fiu, fix la cântecul nemţesc m-am gândit. de fapt, dacă ai citit pisicafeaua de marţea trecută ştii deja, versurile acestui cântec despre care se spune că a fost scris de mahler, au fost recitate de hans litten în lagărul nazist, ca un răspuns adresat direct lui hitler. ulterior, ele au fost preluate de rezistenţa antifascistă şi mai de toată intelectualitatea germană antinazistă care se stingea prin dachau, sonnenburg sau buchenwald.
şi m-am mai gândit la ceva: la copilăria mea cu influenţe germane. cântecul acesta l-am auzit cântat în copilărie şi astăzi ştiu că era o formă de protest altfel… o moştenire transmisă. din păcate traducerea, aşa cum o primisem la vremea respectivă s-a pierdut, dar m-a ajutat eddie.
Aș fi știut și dacă nu citeam. Puțini oameni s-ar fi dus cu gândul la el, iar unul dintre ei ești tu. Eu l-am auzit, cândva, în Groapă, iar timpul l-a ascuns atâția ani într-un cotlon al memoriei.
Dacă ai auzit cântecul ăla măcar o singură dată şi l-ai ascultat cu sufletul, nu poţi să nu te duci cu gândul la el. Eu l-am auzit cu foooarte mult timp în urmă, într-un film. Nu mai ţin minte despre ce era filmul (poate chiar despre un lagăr sau o închisoare nazistă, dar nu bag mâna în foc) şi uitasem versurile şi melodia, dar nu şi mesajul şi titlul (inclusiv în limba germană).
Un om care are cu adevărat discernământ, obişnuit să treacă totul prin filtrul propriei raţiuni, un om a cărui cultură generală nu e doar o spoială şi care-a înţeles ceva din viaţă nu se lasă influenţat nici de propaganda politică, nici de reclamele comerciale
Eu aşa zic, aşa cred.
Cred sincer ca oricat de logic si rational ai fi nu poti sa nu le lasi influentat de propaganda si de regulile “morale” sau moda vremii, ce mi se pare chiar mai interesant este ca vine unul cu o idee, o expune cum trebuie si apoi 2-3 pana la sute se trezesc adept, ba chiar li se pare ca ei au ca venit cu ideea in primul rand. Mintea umana este tare ticaloasa.
Ce spui tu s-ar putea traduce prin “să te ții în pas cu vremurile”. Toți ne dorim acest lucru și de teamă că am putea rămâne în urmă uneori mai înghițim și pe nemestecate.
Eu am auzit cântecul la un grup de turiști. Era în legătură cu berea, fetele și voia buna care îi însoțea. Astăzi i-am găsit și celelalte sensuri, pentru că de atunci nu m-am mai gândit la el.
că bine zici. uitsem groapa cu tot ce a însemnat ea cândva…
Oh, cantecul este mult mai vechi de atat, dar Mahler l-a “reinterpretat” in 1898 pentru Lieder aus “Des Knaben Wunderhorn”. Uite:
http://en.wikipedia.org/wiki/Die_Gedanken_sind_frei
Scuze daca repet informatii, n-am fost pe faza pentru pisicafea, de fapt, am multe de recuperat pe bloguri, parca a fost mai activa lumea tocmai in perioada asta cand m-am hotarat eu sa hoinaresc pe meleaguri straine.
stai liniştită, kadia. la pisicafea tema fusese alta de fapt: hans litten şi conjuncturile.
completările sunt aşadar binevenite.
Pe mine mă fascinează atât istoria germană din perioada nazistă, cât și perioada imediat următoare morții lui Hitler. Amintesc doar filme precum ”The reader”, ”Lili Marleen”, ”Europa” sau ”Europa Europa”, care au oglindit superb atmosfera vremii. Bineînțeles, sunt intrigat și de cele 38 de atentate eșuate asupra lui Hitler…
În mod sigur gândurile pot fi libere!
Nu şi oamenii!
Buna intrebare!
Acum, opusul libertatii este constrîngerea de orice fel și în acest sens ne putem întreba: ne constrânge ceva să gândim ceea ce gândim sau suntem complet liberi atunci când o facem?
Eu aș zice că da, suntem constrânși de tot ceea ce înseamnă civilizație în primul rând. De valorile morale ale societății, religiei, familiei în care ne-am născut. Apoi de prejudecățile celor din jur la care am fost expuși de timpuriu și care ni s-au înfipt atât de adânc în gândire încât le tratăm ca pe adevăruri de netăgăduit.
Pe urmă, se adaugă influența a ceea ce auzim fără să vrem – sau cu vrerea noastră- care colorează gândirea așa de subtil, încât avem impresia că noi înșine am ales s-o facem, în deplină libertate. Nu în ultimul rând, chiar și emoțiile ne dictează ce anume să gândim despre un subiect, în funcție de intensitatea cu care ne copleșesc în momentul respectiv. Nu de puține ori se întâmplă să conștientizăm singuri la un moment ulterior, când ne-am liniștit, că parcă nu eram noi înșine atunci când gândeam – și poate spuneam- unele lucruri.
Spun de multe ori despre o întâmplare sau alta, despre o părere sau alta că depind de sistemul de referință din care privești lucrurile și în care te afli la un moment dat. Deși pare o exprimare ciudată, eu cred că și libertatea (a oamenilor sau a gândurilor) este discutabilă și interpretabilă.
Gândurile sunt libere. Cu adevărat libere. Materializarea lor însă depinde de o mulţime de alţi factori externi.
Citind postarea ta pe mine gândul mă duce către atâtea şi atâtea mărturii din închisorile comuniste în care oamenii au supravieţuit prin credinţă, prin gândurile lor. Exemple sunt o mulţime. Şi chiar de nu au supravieţuit, puterea gândului lor a răzbătut dincolo de zidurile închisorii sau au insuflat putere şi celor fără de putere.