Cin’ se ia cu mine bine

Dacă tot s-a dezmorţit un pic pe afară (-2 grade, deci căldură mare deja) m-am gândit că ar fi cazul să ies şi eu din amorţeală. Care amorţeală? Aia pe care am instaurat-o încă de luni, colorând cu roșu în calendar semne de unică și mare sărbătoare (una fără nicio legătură cu Revelionul și Sfântul Vasile ci mai degrabă cu deschiderea oficială a sezonului de lene, sezon care se va încheia mâine).

Bilanțuri am sps că nu fac, iar de la rezoluții mă abțin. Şi-atunci? Ce ar fi mai potrivit de așternut pe foaia virtuală în această zi de început de an? Poate câteva gânduri despre cum mi-ar plăcea mie să se poarte oamenii care îmi vor ieşi în cale şi cu care, într-un fel sau altul, voi relaţiona.

(pentru cei aflaţi la conducerea acestei ţări)

- Respectă-mă! Nu uita că ai ajuns acolo unde eşti şi datorită votului meu sau că, dacă eu nu te-am votat, te-a adus acolo o majoritate care, deşi gândeşte altfel decât mine, îşi doreşte ceea ce-mi doresc şi eu: să ne fie mai bine. Nu-mi mai vinde gogoşi despre economia care duduie şi despre frumoasa ţară bogată în care m-am născut. Lasă vorbele mari istoricilor şi cărturarilor. Mie, cea care simte şi vede toate lucrurile bune pe care le-ai sufocat (poate) şi tu, vorbeşte-mi pe limba mea. Şi hai să ne apucăm de treabă. Şi eu şi tu!

(pentru cei care lucrează în presă sau la televiziune)

- Renunţă o dată pentru totdeauna la cuvintele: incredibil, senzaţional, n-ai să crezi, ştire bombă. Caută în dicţionar ce înseamnă “informare” şi reînvaţă această vorbă pe care se pare că ai uitat-o. Şi fii uman! M-ai supărat de prea multe ori în anul care a trecut, însă apogeul lipsei tale de suflet s-a întâmplat când un elicopter s-a prăbuşit. Mi-ai arătat la nesfârşit un film (măsluit sau nu nu, nici nu contează) în care un om îşi trăia ultimele clipe de viaţă. Asta te face în ochii mei mizerabil, iar dacă îmi vei spune că nu ai vrut decât să-mi prezinţi realitatea, îţi voi răspunde că există lucruri care, din punctul meu de vedere, nu se fac. Nu poţi exploata durerea şi disperararea unor oameni doar ca să te poziţionezi cât mai sus în lista audienţelor.

(pentru cei care îmi vor fi clienţi sau cărora, dimpotrivă, le voi fi clientă eu)

- Hai să nu uităm că există o deontologie a relaţiei noastre şi să punem pe masă, la vedere, ceea ce dorim sau ceea ce putem oferi. Nu face bine nimănui dacă îmbrăcăm realitatea în straie frumoase. Nici mie şi, evident, ţie nici atât.

(pentru alte situaţii pe care viaţa ni le scoate în cale)

- Nu-mi zâmbi fals şi nu mă lăuda când nu este cazul. Prefer sinceritatea. Nu este necesar să ne iubim, este suficient să ne comportăm corect unul cu altul.

- Spune-mi ce ai de spus atunci când lucrurile sunt în desfăşurare. Voi recunoaşte dacă am greşit sau voi încerca să îţi dovedesc că poate tu m-ai înţeles greşit. Clarificările ulterioare se pot transforma în răbufniri deloc plăcute.

- Nu mă suna după trei luni de la ultimul tău apel telefonic şi nu începe conversaţia cu “auzi?”. Dacă ai nevoie de ajutorul meu ar trebui să îți amintești mai des de mine. Nu mai miza pe faptul că nu știu să spun “nu”. M-am hotărât să învăţ lucrul ăsta.

- Nu mă considera naivă. Dacă sunt (de cele mai multe ori) calmă şi la locul meu asta nu înseamnă că o să înghit la nesfârşit nesimţirea sau poveştile vânătoreşti.

- Nu încerca să-mi bagi pe gât lucruri de care nu am nevoie. Ştiu foarte bine ce îmi trebuie şi ce nu.

- Nu te lega de familia mea. Când vine vorba de ai mei, pot deveni, în sensul cel mai strict, fiară.

- Oricât de diferiţi am fi şi  în orice împrejurare ne-am întâlni, nu uita că există loc pentru toată lumea.

Poate ar trebui să adaug că toate cele câte le-am scris (mai sus) sunt valabile şi pentru mine (bine, exceptându-le pe acelea adresate oamenilor politici şi celor din televiziuni, că nu am de gând). Am spus de multe ori că, dacă dorim o ţară sănătoasă, trebuie să ne vindecăm în primul rând noi. Şi cred cu tărie în acest lucru.

Iar în altă ordine de idei… Cin’ se ia cu mine bine… Continuarea o ştiţi!

Voi ce vă doriţi de la cei din jurul vostru?