Nu e bine. Trebuie.

da

Am început ziua de azi cu un mic accident. Nu vă speriaţi, sunt bine şi nimic grav nu s-a întâmplat, ba, mai mult, m-am ales şi cu subiect de articol pentru blog. Ce s-a întâmplat? Ieri (ca în fiecare sâmbătă de altfel) am primit sticla cu lapte pe care o achiziționez săptămânal dintr-o gospodărie de la sat. Prinsă în agitația curățeniei generale și de teamă că se va strica pînă am eu timp să-i pun conținutul la fiert, am pus-o în grabă în congelator, iar azi de dimineață într-un vas cu apă la dezghețat. Nerăbdătoare să-mi beau cafeaua (care deja mirosea amețitor) și de parcă laptele condensat nu ar fi fost bun, un pitic de pe creierul meu m-a îndemnat să grăbesc procesul și să tai sticla eliberând lichidul (sau mă rog, amestecul de lichid cu gheață) la care tânjeam atât de mult. Zis și făcut.  Urmarea? O mică explozie și… apocalipsa. Lapte pe pereți, pe dulap, pe aragaz, pe jos și, evident, pe mine din creștet până în călcâie. A trebuit să curăț (și doar cu 10 secunde mai înainte bucătăria mea era lună) și să fug repede la baie pentru duș. Așa mi-am amintit că (cică) nu e bine să te speli pe cap de Florii că o să albești. Atâta bai să fie, eu eram albă deja.

Nu e bine și trebuie în contextul respectării unor obiceiuri m-a urmărit toată viața. În copilărie anumite lucruri îmi provocau fiori reci (de exemplu Joimărița care venea să-mi toace degetele dacă aveam de gând să cos în Joia Mare), astăzi însă mi se par niște chestii depășite și ușor stupide. Și nu, nu iau cele sfinte în derâdere (căci cele mai multe superstiții de acest gen sunt legate de sărbătorile religioase) ci mi se par doar depășite considerentele pentru care ele sau impus. Mai ales că diferă de la o zonă geografică la alta, dar și în cadrul aceleași religii în funcție de confesiune.

Apropierea Paștelui vine și ea cu reguli și recomandări:

Ouăle se vopsesc joi. Nu am de gând să fac asta. Le voi vopsi sâmbătă pentru că am un fix legat de prospețimea alimentelor. Știu, supermarketurile sunt deja pline cu ouă colorate deja (ceea ce înseamnă că e ok să le păstrezi o vreme în frigider), dar eu nu voi face lucrurile așa cum cred eu.

În Vinerea Mare nu se coace (sau, după alții, nu se face nimic). Își permite asta cineva care ajunge de la muncă cel mai devreme la 5?

Între Joia Patimilor și joia din Săptămâna Luminată nu se spală rufe. OK, nu e un capăt de țară să nu pui la treabă mașina de spălat o săptămână. Dar cu prosoapele de bucătărie și cu cârpele de praf sau mopul, ce faci?

De Florii se mănâncă pește. Asta am bifat, dar numai pentru că îmi place foarte mult și pentru că, de obicei, duminica gătesc acest fel de mâncare. Înțeleg obiceiul acesta pentru cei care țin post și care se bucură astfel de un aliment de dulce. Noi ceilalți însă…

În ziua de Paşte nu este bine să dormi. Rămâne de văzut. Sigur nu voi fi chiar odihnită.

Prima persoană care iți trece pragul în ziua de Paște trebuie să fie o persoană de sex masculin. La fel ca și de Anul nou voi prefera bunele maniere și în casa mea, cu siguranță va intra mai întâi o doamnă sau o domnisoară. Șansele să mă viziteze un bărbat neînsoți sunt minime.

Voi cum stați cu nu e bine și trebuie?

7 thoughts on “Nu e bine. Trebuie.

  1. :)) Am păţit-o şi eu, tot cu laptele de la congelator. Îmi pare rău, nu ştiam de superstiţia cu spălatul pe păr, dar chiar dacă aş fi ştiut-o, tot ar fi trebuit să mă spăl pe cap azi. Nici eu nu vopsesc joia ouăle, tot din considerentul prospeţimii şi nici nu am timp să fac toate sâmbăta, aşa că şi vineri este o zi bună pentru lucru. Ai dreptate, dacă ai servici nu ai timp să le faci cum le făceau pe vremuri femeile casnice. Încet şi pe rând. Nu ştiam că şi de Paşti trebuie să intre intâi un bărbat în casă. Nu am auzit de aşa ceva până acum şi deci, bineînţeles că primele care au intrat în casă au fost femeile (însoţite sau nu de bărbaţi). La Ciuc era obiceiul cu udatul cu colonie – veneau bărbaţii (băieţii) să ude femeile (fetele). Cu cât erai mai populară, cu atât veneau mai mulţi la udat, cu cât te udau cu colonie, cu atât mai mare era durerea de cap. Aşa că nu mi-a plăcut niciodată acest obicei şi de când sunt la Deva am scăpat de el, din fericire.

    • Sonia

      Bine că mi-ai spus de pățania ta cu laptele. Mă simt mai bine acum și mai normală. :) Chestia cu udatul nu-mi place nici mie. Am cunoscut-o în studenție și o uram. Mai ales că aveam colegi ingenioși care foloseau pentru această operațiune un flit încărcat cu parfum amestecat cu apă și zahăr.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge