Am tot citit în ultima vreme în presă şi pe blogurile celor mai mari articole despre un subiect foarte la modă acum: creditele în franci elveţieni. Păreri diferite, comentatori mulţi… Unele de bun simţ, altele emise de “economişti” crescuţi peste noapte. Unii strigă să-i ajute statul, iar eu mă întreb dacă, la rândul lor, erau şi ei dispuşi să îi ofere acestuia ajutor dacă francul ar fi avut o evoluţie inversă, alţii spun (şi pe bună dreptate) că nu sunt de acord ca din banii lor să fie susţinute proastele investiţii ale altora. Două lucruri am impresia că nu s-au spus (sau poate că eu nu le-am văzut eu, e posibil și așa).
Înainte de a le enunţa o să deschid o paranteză: anul acesta este primul an din viaţa mea de om care primeşte lunar un salariu în care nu am rate. Prin urmare, aproape 29 de ani, am fost în situaţia de a rambursa, lună de lună, mai mulţi sau mai puţini bani. Că aşa a fost situaţia, am pornit în viaţa fără de niciunele şi împrumutul a fost singura soluţie. Că am avut rate la magazinul de mobilă (înainte de 1989), la C.A.R., la vreo bancă sau că a trebuit să achit un credit în franci elveţieni (7 ani, unul după altul), tot timpul o parte din veniturile familiei au avut ca destinație o rată, lucru care nu a însemnat că trebuie să cer ajutor de la stat sau să-mi vând un rinichi.
Revenind la cele două lucruri care ar trebui să le dea multora de gândit, ele s-ar putea enunţa cam aşa:
1. Chiar dacă banca se oferă să îți dea 100.000 de euro și, normal, ai fi tentat să îi ai în buzunar că doar ai avea ce face cu ei, calculează-ți tu singur rata de îndatorare. Nu lua în calcul doar coșul zilnic și facturile la utilități și nu considera ca riscuri doar creșterea dobânzii sau a cursului de schimb. Gândește-te că, că în următorii ani, s-ar putea să ți se nască un copil sau să ai unul de trimis la facultate, ia în calcul că s-ar putea să-ți pierzi job-ul sau că, Doamne ferește, s-ar putea să te îmbolnăvești. Viața e plină de surprize și fie că sunt plăcute sau neplăcute, te pot destabiliza financiar.
2. Când iei un credit chibzuiește bine la ce folosești banii și dacă acel ceva mult dorit merită efortul. Că dacă te împrumuți ca să mergi două săptămâni în Caraibe, să îți cumperi ultimele gadget-uri la modă sau să achiziționezi o mașină scumpă pentru care nici bani de Casco nu ai, ai pierdut din start.
Revenind la discuția atât de des întâlnită în ultima vreme despre cât de oportună este intervenția statului sau nu, vă mărturisesc că pe mine amploarea ei mă sperie un pic. Pentru că îmi aduc aminte că ultima (și încă actuala zic eu) criză, de la sitemul bancar a pornit. Și nu știu de cea am eu, uneori, impresia că unele lucruri sunt de-a dreptul provocate, iar mulți dintre banii pe care instituțiile financiare i-au oferit spre împrumut nu au fost decât niște simple cifre pe o hârtie.
* ceea ce ați citit mai sus este o părere subiectivă, a unui om care nu are nici măcar cunoștințe minime în domeniu economic sau financiar-bancar.
2 thoughts on “Cât ți-e plapuma?”