Daniel zice că s-a reapucat de Blog and Roll. Nu, nu este un nou stil de dans (deși domnul în discuție excelează la capitolul dansuri) ci mai degrabă un catalog în care trece dumnealui, după criterii numai de el știute, diverși bloggeri. Și nu ca să lea dea notă. Ci ca să le dea temă de casă. Adică o leapșă.
Mărturisesc, nu îmi plac lepșele. Într-un an de zile am răspuns prezent numai la una (iar ce-a de-a doua care mi s-a părut interesantă încă își așteaptă rândul). Dar, natural, pe Daniel nu l-am putut refuza. Îmi primul rând pentru că îmi place de persoana lui ( 
), iar întâlnirea noastră din offline a fost o adevărată încântare, iar în al doilea pentru că întrebările sale se leagă oarecum de un subiect despre care aveam de gând să scriu. Adică, de relația mea cu alți bloggeri și cu cititorii.
Să începem deci.
1. Cam câte bloguri citești într-o săptămâna? Unde le găsești?
Grea întrebare. Nici nu știu dacă aș putea face o evaluare corectă. Pentru curiozitatea voastră vă pot spune doar că Bloglovin mă anunță despre activitatea a 68 de bloguri, iar pe mail mai primesc notificări despre 4. E mult, e puțin? Citesc marea majoritate a articolelor de pe aceste bloguri. Marea lor majoritate nu postează zilnic. Cum de am timp pentru acest lucru, eu care sunt într-o continuă luptă cu timpul? Simplu, lucrez într-un alt oraș decât cel în care locuiesc. Cum ar veni sunt navetistă. O navetă în condiții comode, deci pot folosi timpul de deplasare pentru lectură. M-ar plăcea să vă citesc în timp ce îmi savurez cafeaua, dar aflați acum, dacă nu știați deja, că vizitele mele în casele voastre virtuale se întâmplă în timp ce călătoresc.
O altă categorie de articole pe care le citesc sunt cele despre care aflu de pe Facebook (dacă un titlu mi se pare interesant nu ezit să le vizitez) sau care sunt menționate de alții în postările lor.
2. Cum știe un blogger că l-ai citit?
Nu ezit să apăs butonul like când el există. Cu mențiunea că atunci când eu like, înseamnă chir că like. Nu-l apăs niciodată doar ca să las o urmă a trecerii mele. Nu ezit să comentez. Dacă timpul îmi permite și dacă am ceva de spus. Există însă și bloguri pe care sunt o prezență tăcută și este posibil ca “proprietarul” să nici nu știe de existența mea. E cazul blogurilor care au conținut literar (unde singurul lucru pe care l-aș putea scrie ar fi “frumos” și decât să scriu asta mai bine tac) sau al celor foarte citite, în jurul cărora s-a format deja o comunitate de comentatori, iar mie îmi lipsește îndrăzneala de a mă băga în discuții.
3. Daca tu comentezi la un blogger, te aștepți ca și bloggerul respectiv să comenteze la tine?
Nu mă aștept la nimic din partea nimănui. La debutul în blogging un comentariu era ceva fascinant și o mică victorie. Am înțeles, între timp, că oamenii vor comenta atunci când scriitura mea li se va părea interesantă, când timpul le va permite asta și mai ales am înțeles că există și vizitatori tăcuți. Normal că mă bucur când primesc feedback la articolele mele, astfel m-aș lăsa de scris și aș vorbi în fiecare zi jumătate de oră cu imaginea mea din oglindă. În același timp prețuiesc fiecare vizită pe care o primesc. Tăcută sau nu.
4. Ce bloguri nu citești? De ce?
Aici este valabilă chestia aia cu “de gustibus…”. Citesc blogurile care îmi plac. Iar în acest “îmi plac” încap o grămadă de lucruri. Coerența, umorul, forța scriiturii, diversitatea, documentarea și multe alte lucruri cărora eu le zic stil. Am crezut întotdeauna că de la fiecare om am ceva de învățat. Chiar și atunci când concluzia este “așa nu”.
5. Ca sa încheiem mai optimist, cum iți recompensezi comentatorii de pe blog?
Oare îi recompensez? Încerc. Am făcut daruri împărțind cu câte un cititor câteva premii câștigate, răspund, de cele mai multe ori, fiecărui comentariu în parte, mă străduiesc să scriu lucruri interesante, nu doar să mai bifez scrierea unui articol. Dar întrebarea îmi dă de gândit. Aș putea face mai mult? Probabil că da.
Acestea au fost răspunsurile pentru Daniel. Iar cum unei lepșe îi stă bine să meargă mai departe, i-o pasez lui Vladen. Care în ultima lui postare se plângea de mama focului rezolvând una de la soția sa. Sau se răsfăța? Iau în calcul și lucrul acesta.
Vladen, un rus curajos ca tine, nu se sperie de o amărâtă de leapsă!
Update. Vladen a răspuns rapid. Merită să citiți ce a scris. Este mai mult decât o leapșă rezolvată.
blog, cititor, comentator, leapsă
Cînd văd o leapşă, fac urticarie!
I’m so outta here!
Aoleu! Fugi repede de aici. Sper că nu te-ai contaminat deja.
Nu, nu, subiectul lepsei aleia e in particular infect!
Altfel mie imi place sa fac lepse foarte tare. Dar cu decizii, liste si planuri cincinale?! Bleah!
Doar o vorbă o să spun despre felul în care te-ai achitat de leapșa asta. Magistral!
[…] Acestea fiind spuse, leapsa doi, soc si groaza, continua sa nu fie de la Rudolph! Ci de la Sonia. Si este despe […]
imi place leapsa asta, nu promit…dar ma tenteaza nitel
era clar ca vlad va ridica manusa…dau o fuga sa-l citesc, presimt ceva amuzant!
Hai Anca, e interesantă și mi-ar plăcea să aflu și răspunsurile tale.
curand…poate azi
Si uite asa am aflat si despre cititori-calatori
Multumesc frumos!
Eu cred că sunt mulți. Până să am blog nici prin minte nu-mi trecea să îmi doresc un telefon deștept sau o tabletă. Ca să vezi cum se schimbă omul și cum se adaptează din mers.
calatoriile pot fi prilej de lucruri placute iar tu ai stiut sa faci asta. si o faci zilnic. super…
intrebarile astea cred ca ni le am pus fiecare si avem si raspunsurile in gand sau draft pe undeva. mi au placut raspunsurile tale pe care in mare parte le stiam din ceea ce ne ai mai dezvaluit prin scrierile tale.
citind postarea asta insa te am avut in fata ochilor, asa cum te am cunoscut :). si te am simtit mai aici, mai langa mine.
iar recompensele cred ca ni le luam fiecare din ceea ce citim aici , la tine, draga Sonia.
Mulțumesc Vali. Bănuiam că pentru cititorii vechi nu am spus lucruri noi.
:Probabil voi repeta de nenumărate ori că fără voi, cei care îmi călcați pragul, acest blog nu ar însemna nimic.
[…] ziua. (Am aflat că Sonia mă citește, ca și pe voi, ceilalți bloggeri, pe drum, navetistă fiind. Ne bucurăm să te […]
deci tu vii pe bloglovin… ahaaaa….
Nu întotdeauna. De cele mai multe ori vin de pe grup.
Portia de blogareala pe care ne-o servesti cu regularitate e mai mult decat o recompensa, asa sa stii.Poate ca ma repet dar mie mi-a creat dependenta.Care va sa zica si eu exist.Pentru ca te citesc pe tine si prin tine mai ajung si pe la altii.Nu am indraznit sa comentez decat foarte rar la Anca, nu si la altii, din motive pe care le-ai exprimat si tu la leapsa cu pricina.Si faci foarte mult, asa sa stiiMacar de am face fiecare dintre noi ce faci tu.Asa ca sa ne traiesti, sanatoasa si voioasa si a ne tii mereu aproape asa cum ne-ai obisnuit.
Mulțumesc Tatiana. Încă o dată. Niciodată îndeajuns.
Circula leapsa asta ceva de speriat…zici ca i gripa aviara!
Poate pentru că e faină?
[…] afara, se lasa asteptate. E liniste in capul meu si imprejur, asa ca-i loc de-o leapsa, de la Sonia si onorata cu mult amuzament de […]
Abia de curand m-am obisnuit si eu sa apas butonul de like de pe blog, atunci cand imi place articolul gasit. Culmea este ca tot de atunci, dau numai peste articole care imi plac atat de mult, incat as da si cate doua like.