Mândra că sunt femeie

Ieri, pe o ploaie măruntă, într-un București pe care nu l-am mai văzut de foarte mulți ani, ici-colo, în mâinile unor trecători grăbiți care purtau fiecare în sine povara gândurile, am zărit câte un trandafir, câte o zambilă sau, uneori, câte un buchet sofisticat. Mi-am amintit că este Dragobetele și mi-am spus, aproape zâmbind, că este tare fain să fii femeie într-o astfel de zi, iar mai apoi gândurile mi-au zburat mult mai departe, către lucruri asupra cărora nu știu dacă m-am aplecat vreodată cu prea multă stăruință.

Femeie sau bărbat? Voi v-ați întrebat măcar și o singură dată dacă vă place ceea ce sunteți sau dacă, nu cumva, v-ar fi plăcut să aparțineți celeilalte categorii? Mărturisesc că eu nu și asta fără să iau faptul că sunt femeie ca pe un dat, ci pentru că mă simt foarte bine în pielea mea, iar uneori am chiar motive de mândrie pentru acest lucru.

Nu vă voi spune că femeia este muza care îi inspiră pe pictori și pe poeți sau că există doamne care au făcut cariere impresionante în toate domeniile, chiar și în acelea în care bărbații par să fie capetele de afiș. Nu o să vă vorbesc nici măcar despre empatie, familie sau copii pentru că sunt lucruri atât de mult discutate încât orice aș scrie s-ar putea dovedi prea mult. Mă voi referi doar la un lucru mult mai simplu care pentru mine este motiv de mândrie că m-am născut așa și nu altfel.

Sunt mândră, deci, că mă pot adapta din mers vieții de zi cu zi și că știu să găsesc un echilibru (chiar dacă uneori fragil) între proiecte ambițioase pe plan profesional sau construirea unor Amandine și îmi crește sufletul când, fără să fac compromisuri dureroase, reușesc să gestionez situații care par adevărate tragedii, să găsesc o cale acolo unde pare că toate drumurile se înfundă sau să mă ridic atunci când viața mă înghiontește cu răutate și cu ceva mai multă forță. Și sunt mândră că, fără să fiu duplicitară, pot fi diplomată restabilind, de cele mai multe ori, puțină ordine acolo unde poposește haosul. Găsesc că femeile au o capacitate de adaptare mult mai mare decât bărbații și consider că acest lucru este un motiv întemeiat de mândrie.

Vă scriu toate aceste lucruri pentru că sunt convinsă că și voi aveți destule motive de mândrie, iar dacă este așa pentru a vă ivita la un concurs prilejuit de Ziua Femeii și de apariția a celui de-al doilea număr al revistei online alegria. Cum puteți participa la “Mândra că sunt femeie”? Simplu! Concursul are o pagina a lui  și sunteți invitate să vă înscrieți motivele de mândrie (domnii curajoși nu sunt excluși, punctele lor de vedere fiind binevenite) pentru cele 3 premii care puse în joc:

- Stackers Set 3 cutii bijuterii

- Portofel Anuschka Dazzling Rose (după care, recunosc, eu tânjesc grozav)

- Set manichiura Balance

Concursul a început luni, 23 februarie 2015, iar participanții se pot înscrie până duminică, 1 martie, orele 23:59. Câștigătorii sunt aleși prin tragere la sorti și vor fi anunțați în paginile revistei alegria, pe 2 martie, în ziua lansării.

participa

Bonus un dulce oferit de Chocolissimo.

bonus

Voi de ce sunteți mândre că sunteți femei? Mărturisesc că sunt foarte curioasă să aflu motivele voastre, iar provocarea venită de la iLux (care, apropo, au cadouri pentru 8 martie foarte faine) mi se pare foarte tentantă.

5 thoughts on “Mândra că sunt femeie

  1. Eu m-am întrebat adeseori cât de greu este să fii bărbat. Am încercat nu odată să trec dincolo de calmul aparent al soțului meu, din care răzbate rar, chiar foarte rar în tinerețe, zbuciumul trăit pentru fiecare zi. Cât de greu este să ți se spună mereu că ești responsabil pentru bunăstarea familiei. Că în primul rând tu ai responsabilități față de siguranța zilei de mâine a copiilor. Nu că eu, aș fi fost lăsată să mă bucur doar de relaxare dar, recunosc că eu am avut un sprijin deosebit din partea lui.
    Altfel, nu mi-am dorit niciodată să fiu bărbat, mi-a plăcut grozav să fiu femeie.Am muncit cât doi bărbați pe șantier și niciodată nu m-am folosit de faptul că sunt femeie pentru a refuza să-mi fac datoria. Nu îmi place sintagma de ”femeie puternică”, puterea mea stă în forța interioară, în dreptul meu unic de a fi mamă!
    https://calatorprintaramea.wordpress.com/2012/02/04/despre-putere-la-feminin/

  2. Dana Elena

    Oo, nu numai că sunt mândră, dar, ador să fiu femeie. Pot să fac ce vreau, pot sa mă alint și să ma pisicesc iar in secunda următoare să-mi scot unghiile și să sfâșii, pot să mângâi cu privirea și la fel de bine să umilesc cu ea, pot să duc cu mine și dincolo de lume, dulcea amintire a celor nouă luni de sarcină și bucuria de nedescris de a fi mamă.
    Nu mi-am dorit niciodată să fiu bărbat și, nici nu am încercat să mă pun în postura soțului vreodată, rușinos ar spune unii.
    Viața nu a fost totdeauna blândă cu mine și atunci când m-a îngenunchiat, mi-am permis, înainte de a mă ridica, să plâng, pentru că…sunt femeie.

  3. Nu ştiu dacă întotdeauna mi-a plăcut că sunt fată şi nu băiat. În vremea copilăriei poate că era mai usor pentru ei. Totuşi din adolescenţă am schimbat optica şi am devenit mândră că sunt femeie. Dar doar în momentul în care am devenit mama am înţeles ce important este să fii femeie, cât de acut şi apropiat eşti parte din copilul tău chiar şi după naştere. Consider că lumea este mai frumoasă datorită femeilor şi că există tot datorită lor :)

    • Subscriu. E exact ce aş fi vrut să scriu şi eu. Sufeream în tinereţe că nu sunt băiat şi că nu pot merge singură la cinema, restaurant sau pe munte. Aşa era atunci. Bine că nu mai e.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>