Că articolele pe care le scriu au o poveste a nașterii lor deja știți. La fel se întâmplă și cu acesta pe care tocmai îl citiți. De unde a apărut tocmai astăzi când îmi propusesem să scriu altceva? Din ploaie… Știu, pentru Clubul poveștilor parfumate am scris duminică. Nu am uitat de la mână până la gură și nici nu vreau să reiau subiectul. Dar… s-a întâmplat ca jocul, aparent inofensiv, la care am participat să fie mai mult decât o simplă broderie de cuvinte. Și să nască, aparent fără nicio legătură, o întrebare. Între dragoste și ură este un singur pas? Și, ca o necesară avertizare, o să vă spun că s-ar putea ca în cele ce urmează să amestec puțin lucrurile. Iubire să însemne admirație sau plăcere, iar ură să fie înlocuit de repulsie sau dispreț. Veți înțelege de ce.
De la ploaie la iubire și ură. Gândurile au evoluat pe o traiectorie poate ciudată, dar simplă. Cele de azi, pline de înverșunare împotriva perdelei de apă care se scurge din cer, cele de ieri (un ieri care înseamnă odată) pline de zâmbete. Căci sunt și momente pline de ploaie despre care îmi aduc aminte cu drag. Cele de pe ulița copilăriei mele, cu picioarele goale frământând amestecul fin de țărână cu apă, cele din orașului tinereții mele unde ploaia era mereu la ea acasă, cele ale primei mele întâlniri cu Viena într-un august cu ploaie rece. Ce s-a pierdut pe drum? Câți pași am făcut de la iubire până la ură?
Aceasta a fost doar introducerea. Ca de obicei prea lungă.
Vă amintiți ce zicea Balzac? “Ura nu este contrarul iubirii, ci numai reversul ei”. Vă sună cunoscut? Exemplele din jurul fiecăruia cred că sunt multe. Iubiri care păreau fără sfârșit au eșuat lamentabil transformându-se în venin împroșcat fără milă și fără pic de discernământ. Cumva, uneori pe nesimțite, alteori în urma unui elaborat proces de metamorfoză (pe care nu vreau să îl detaliez), calitățile s-au transformat în defecte, zâmbetele dulci în zâmbete perfide, bunele intenții în capcane mortale. Drumurile s-au despărțit. Niciodată definitiv. Se mai întâlnesc din când în când la răspântii, nu ca să arunce bani pentru pomana defunctei iubiri, ci ca să împrăștie cu generozitate ura mai nou câștigată. Căci a murit iubirea și cum altfel să o ducem la groapă, decât așa cum se cuvine, cu alai? Iubire și ură. Câți pași le desparte?
O să continui tot cu un citat. Al cărui autor nu mi-l mai amintesc. „Orice erou devine o persoană plicticoasă într-un final”. Vă sună cunoscut? Când spun erou îi adun în acest cuvânt pe toți care s-au remarcat, într-un fel sau altul, la un moment dat. Au luptat pe o baricadă, au făcut performanță în sport, s-au remarcat prin curaj și altruism. I-am purtat pe brațe, le-am dedicat cărți, le-am desenat imaginea pe afișe mobilizatoare. Uneori le-am ridicat statui sau le-am folosit numele ca să botezăm instituții și străzi. Apoi, de cele mai multe ori, i-am uitat. Asta în cel mai bun caz. Căci s-a întâmplat, câteodată, să ne gândim că nici măcar nu au făcut mare lucru. Și să le scormonim cu încrâncenare trecutul, în dorința de a le estompa gloria. Gratuit de altfel. Meritele pierdute de ei nu se vor adăuga în niciun caz meritelor noastre. Admirație și dispreț. Câți pași le desparte?
“Prietenia unora este mare cât un cal troian”. Cât de adevărat vă sună? De câte ori speranțele s-au năruit și darurile, dezinteresate și sincere, s-au dovedit înșelătoare? Când întotdeauna s-a transformat în niciodată, iar încrederea în vorbă goală așezată într-un dicționar? Câți pași au despărțit toate astea?
Ciudat (sau poate că nu) voi încheia cu o imagine pe care nu mi-o pot scoate din minte. Aceea a călugăriței care în timpul împerecherii își devorează partenerul. Din dorința de a asigura perpetuarea speciei. Într-un fel și oamenii fac același lucru. Încearcă să distrugă (uneori) lucruri pe care altădată le-au iubit cu patimă. Dorințele sunt însă altele. Perpetuarea orgoliilor și ascunderea fricii. Frica de a nu le arăta altora ceea ce suntem.
Câți pași sunt între iubire și ură? Câte măști, câte arme, câte scuturi?
***
Prin acest articol nu vreau să generalizeze anumite lucruri. Vreau doar să nu le ignor pe unele care există.
Sursa foto.
28 thoughts on “Între dragoste și ură este un singur pas?”