Tinerică într-ale bloggingului, căci altfel am reușit să adun ceva ani în buletin, trebuie să fac față încă unei provocări și să vă vorbesc despre puterea parteneriatului în blogosferă. Primul impuls a fost să fug repede la dicționar (ca nu cumva să îmi scape vreun sens uitat al cuvântului partener), iar mai apoi să mă documentez, căutând pe internet păreri ale celor care au bloguri de succes. Ideea a dispărut la fel de repede cum a apărut. Până la urmă nu cred că asta așteaptă cineva de la mine. Și m-am hotărât, tot într-o clipă, să vă împărtășesc ce au însemnat pentru mine cele unsprezece luni de când există Blogul de iarnă. Raportându-le, evident, la tema pusă în discuție de cea de-a douăzeci și șaptea probă a SuperBlog-ului.
Cel mai firesc început ar fi o definiție. Nu știu cât este de exactă, dar este destul de cuprinzătoare. Un parteneriat este un aranjament în care părțile sunt de acord să coopereze, pentru a-și promova reciproc interesele.
Acum, că știm despre ce vorbim, voi încerca să detaliez. Căci există mai multe feluri de astfel de asocieri în blogosferă.
Parteneriatul bazat pe troc. Poate nu este cea mai elegantă formulare, dar el există. Primele luni de prezență în online mi-au demonstrat asta. Te pun în blogroll, mă pui și tu, comentez la articolele tale, îmi vei întoarce acest serviciu. Mulți incriminează acest fel de cooperare. Dar cum să devii vizibil dacă nu există nicăieri o urmă a existenței tale pe internet? Au aflat că ai blog câțiva prieteni și eventual cei din familie. Îți zici că scrii doar pentru tine și știi că te amăgești spunând asta. Acest fel de parteneriat te va ajuta să ai sentimentul de apartenență la o comunitate, să aduni cititori și să îți faci vocea auzită. Cu timpul lucrurile se vor așeza. Vei deveni selectiv, vei căuta conținut de calitate și vei încerca să oferi același lucru vizitatorilor tăi. Câștigul pentru toate părțile este evident. Prin acestă etapă am trecut fiecare dintre noi. Greșesc?
Parteneriatul strategic. Vorbim adesea despre modelele pe care le avem în viață. Sau ar trebui să le avem. Există, cu siguranță, și pe internet, oameni care ne inspiră. Le admirăm scriitura sau conduita fără cusur, le apreciem succesul. Cred că fiecare dintre voi poate să dea exemple care să susțină afirmația mea. Faptul că sunt “mai mari” în blogosferă ne face să fim reținuți în ceea ce privește interacțiunea cu ei. Sau ne temem să nu fim considerați oportuniști? Și totuși… Acest blog nu ar fi existat fără insistențele fiicei mele, fără susținerea primită de la Tomata cu Scufiță, fără încurajările Nebuloasei și ale CristineiTM. Ba chiar ale Chinezului, în urma unui articol care a răspuns la o provocare de-a sa. I-am amintit pe toți aceștia pentru că este timpul să le mulțumesc. Nu pentru mai mulți vizitatori în statistici, ci pentru că mi-au dat încredere în propriile mele forțe. Ce au primit ei de la mine? Un cititor fidel. Poate pare puțin, dar fără cei asemeni mie, ei nu ar fi decât niște sprinteri care aleargă de unii singuri.
Parteneriat tematic. Existența diferitelor grupuri de bloggeri vă este cunoscută tuturor. Unele, cele mai multe, sunt doar locuri în care fiecare postează link către articolele sale și nimeni nu citește niciodată nimic. Să fie toate le fel? Din fericire nu. Apartenența mea la un astfel de club s-a dovedit un parteneriat cu multe beneficii. Este vorba de clubul psi (cu litere mici). Care este câștigul celor care activează aici? Teme inedite abordate de oameni cu stiluri diferite, discuții interesante, dorința de a te autodepăși. Iar dacă adaug că unele schimburi de cuvinte s-au transformat în strângeri de mâini, cred că am spus totul.
Parteneriatul bazat pe voluntariat. Da, există încă așa ceva, chiar și pe internet. Încă sunt oameni care se înregimentează și luptă pentru cauze nobile fără să aștepte nimic în schimb. Uneori chiar fără să știe că sunt parteneri în același proiect. Nu voi ezita niciodată să afișez pe blogul meu idei în care cred, chiar dacă cei care le-au inițiat nu vor afla acest lucru niciodată. Acum este timpul cutiei de pantofi. Mâine, cine știe ce va fi…
Parteneriatul bazat pe un câștig material. Dacă am ajuns aici, tot ceea ce am scris mai sus va părea doar introducere. Nu minimalizez dorința de a evolua, prietenia și faptele bune. Cred în ele și sunt prezente în felul meu de a fi. Dar acestea nu aduc pâine pe masă și nici nu plătesc facturile. Există și colaborări care aduc bani. Cele dintre companii și bloggeri. Ele au făcut să se audă mult zgomot de taste, că cerneală nu curge pe internet. Unii le hulesc, alții le ridică în slăvi, adevărul este undeva pe la mijloc. Experiența mea în acest tip de parteneriate este destul de firavă. Am scris un singur articol plătit și urmează (peste câteva zile) unul cu un alt fel de beneficii. Asta dacă nu punem la socoteală SuperBlog-ul pentru care am răspuns la 27 de teme. Am luat de două ori 100 de puncte și am obținut două premii deloc neglijabile (de la MediaDot și de la Coty Cosmetics Romania).
Am învățat totuși, din puțina mea experiență și din ce am observat la alții, câteva lucruri pe care le voi enumera, ca la școală, cu liniuță:
- nu scrie despre produse în care nu crezi, nu te poți preface destul de bine că lucrurile stau altfel;
- abordează subiectul în stilul tău personal, altfel va fi doar o înșiruire de caracteristici tehnice și de link-uri;
- acordă unui advertorial aceeași atenție pe care o acorzi oricărui articol pe care îl scrii; nu îl privi doar ca pe o sursă aducătoare de beneficii;
- pornește de la premisa că toți cei implicați trebuie să câștige; adică și tu și sponsorul;
- încearcă să generezi comentarii; feedback-ul va fi folositor tuturor;
- fi punctual și respectă-ți promisiunile pe care le-ai făcut.
Poate că mai sunt și alte feluri de parteneriate, pe care eu nu le-am descoperit încă. Întrebarea este cât de pregătiți suntem atunci când ne angajăm să începem o astfel de relație, iar cuvântul relație nu este chiar întâmplător. Pentru că am constatat că în blogging este exact ca în viață. Văzut, plăcut, dorit, nu aduce întotdeauna beneficii. Îndrăgosteala la prima vedere poate fi înșelătoare, căsătoriile din interes pot fi urmate rapid de divorțuri, dragostea este uneori cu năbădăi. Parteneriatele pot fi o binecuvântare, dar și un blestem.
La ce concluzii am ajuns eu? Parteneriatele în blogosferă sunt necesare și obligatorii dacă vreau să merg înainte. Dar nu orice parteneriat mi se potrivește. Așa că, iar cu liniuță, iar ca la școală:
- mă voi alătura întotdeauna celor în care am încredere și care promovează valori în care cred;
- voi ocoli lucrurile care nu mi se potrivesc (cum mi-ar sta mie să scriu despre iaurt, când toată lumea știe că nu aș mânca unul nici dacă ar fi să mor de foame?);
- voi oferi respect și voi aștepta același lucru.
La final, dar nu în ultimul rând, despre SuperBlog. Nu foarte multe lucruri. Mi-am propus să public analiza participării mele la acest concurs atunci când acesta se va fi încheiat. Nu pot însă să îl trec cu vederea în acest articol. Am fost parteneră (eu așa mă consider) într-un proiect vast, intens și foarte dens. Ce le-a adus sponsorilor participarea mea, nu pot să cuantific (am totuși un blog mic și nu foarte mulți vizitatori). Ce am primit eu în afară de cele două premii? Am redescoperit competiția cu toate beneficiile ei, cu momente de agonie și extaz și cu emoții. Mi-am reconsiderat părerile despre mulți oameni întâlniți în online (în toate sensurile). Am descoperit bloguri noi pe care le voi include în lista mea de lecturi viitoare. Am înțeles că pentru acest concurs ar fi trebuit să am cu mult mai mult timp decât am putut să-i acord. Mi-a rămas de descifrat unde am greșit când notele nu au fost pe măsura așteptărilor mele și de ce ZeList m-a trântit, de pe poziția 414 de la începutul competiției, tocmai pe 765. Dar cum vine o iarnă lungă, voi avea timp să reflectez.
Acest articol lung ar trebui poate să aibă și o încheiere. Am lăsat pentru sfârșitul său un lucru pe care nu ar trebui să-l uităm niciodată atunci când scriem. Cel mai important parteneriat este cel cu cititorii. Oferă-le sinceritate, subiecte interesante, emoție și coerență. Iar ei vor reveni mereu să te citească. Din parteneriatul acesta se vor naște toate celelalte.
P.S. Mulțumesc Irealia, tu mi-ai dat ideea să mă înscriu în concursul pentru care tocmai am scris.
Acest articol participă la SuperBlog. El este dedicat tuturor celor care, colegi de blogosferă, și-au lăsat, într-un fel sau altul, o amprentă pe blogul acesta.
Ne rămâne, ce ne rămâne! Oricum ar fi, doar umbre ale unor păreri…dar, ceea ce mi se pare mai important să comentez la acest articol – fiindcă nu cred în fluturaşi pe care i-aş putea eu lansa acum din scrum şi nici în floricele, că oricum ne pregătim pentru cele de gheaţă în ferestre – e că abia te aşteptăm înapoi, în clubul psi(cu literă mică)!
Asta a sunat ca o declarație de dragoste. Și eu de abia aștept să revin. Să scriu și să citesc ce scrieți voi.
Cred ca articolul acesta mi-a placut cel mai mult, si recunosc stilul tau: cu puncte si subpuncte, cu intrebari dar si raspunsuri incluse, cu lucruri la care ader si cu multe altele despre care nu mai insist pentru ca sunt total de acord cu tine. Mă bucur enorm că vă apropiati de sfarsit cu Sb-ul şi pentru că nu ai renuntat nicio clipa la concurs, chiar daca nu totdeauna, din punctul meu de vedere, concursul parea corect. Iti doresc sa ai parte de o iarnă frumoasa, că scrisori lui Mos Craciun i-ai trimis destule şi sper că va fi darnic cu tine. In rest…să mă ierti …pentru acele daţi când am lipsit de pe blogul tau. Parteneriat sau nu…eu nu uit că ai fost printre primii mei vizitatori-comentatori şi asta e important pentru mine. Succes şi felicitari!
Adriana, a fost prea mult, știu. Cred că cititorii s-au plictisit să citească mereu și mereu advertoriale. Nu am avut timp și de alte articole. Eu îți mulțumesc. Te-am simțit întotdeauna aici.
Been there, done that!
Citindu-ti articolul am realizat ca si eu am facut exact aceleasi parteneriate ca si tine, in exact aceeasi ordine.
E haios faptul ca atunci cand m-am apucat prima data de blogging, credeam ca ceea ce gandesc eu, ceea ce fac si felul in care il fac sunt pur si simplu unice. In scurt timp am realizat ca nu eu am inventat “apa calda si mersul pe jos”.
Toti bloggerii pe care ii intalneam online incheiasera aceste parteneriate si infruntasera de-a lungul timpului tot felul de succese dar si esecuri rezultate tocmai din aceste parteneriate. Motivele si detaliile le stiu numai ei.
Pentru mine parteneriatul castigator ramane cel incheiat cu cititorii, atat cei tacuti cat si cei activi. Recompensa e cu atat mai mare cu cat unii dintre ei sunt bloggeri sau “parteneri media”. Asa ca vreau sa-ti multumesc tie ca esti cititoare si comentatoare a blogului meu, dar si tuturor celor care m-au vizitat. Si chiar daca m-am retras din SuperBlog2013 asta nu inseamna ca nu am apreciat seriozitatea si daruirea tuturor celor implicati in proiect. Pur si simplu imi pierdusem elanul de la start.
P.S.: Felicitari! Esti finalista! Pe ce loc ti-ai propus sa termini competitia acum doua luni? Ai castigat mai mult decat ai sperat? Nu-i asa ca in ciuda reticentei tale, totusi, a meritat efortul din plin?
Țelul meu se află înscris pe blogul tău.
Doar acolo l-am declarat. Sunt în parametrii, ca să zic, din păcat am uitat să înscriu 2 articole la timp și cele 20 de puncte penalizare m-au coborât câteva poziții bune.
Abia aștept să revin la vechile obiceiuri. Scris ce îmi trce prin cap, citit pe la alții pe îndelete, comentarii.
Îți mulțumesc mult Vlad că ești aici de fiecare dată.
Poate locul in ZeList e datorat faptului ca ai scris “la comanda”, in sensul de ceva ce ti s-a impus prin concurs, si nu ceea ce scrii tu de obicei, si asta s-a reflectat intr-o lipsa de interes din partea cititorilor. Zic si eu.
In alta ordine de idei, felicitari ca ai reusit sa rezisti pina la final (daca bine am inteles)!
Mai am de scris la o singură probă. Deci da, am rezistat până la final. Nici nu pun mare preț pe statistici. Contează că majoritatea celor care vin pe blogul acesta, sunt aproape sufletului meu.
Iar, din nou şi înc-o dată mi se confirmă că nu-i locul meu printre oameni normali. Nu mi se potriveşte mersu’, paşii aceia de dans perechi nu-s ai mei. Io am erhaşu’ negativ la toate felurile de adună(tu)ri. Ferice de tine că te încadrezi la combinaţii, ţi-a fi mai uşoară trecerea prin lume.
Mi-ai făcut poftă de-un puzzle. Azi am muncit cu relativ folos la unul dintre programele pe care le vînd pe multe zîmbete aşa că mi-aş permite şi oleacă de relaxare. S-auzim de bine în continuare!
Dragoș, și programul vândut pe zâmbete este tot un parteneriat. Ca și tine, nici eu nu pot trăi fără zâmbetele oamenilor. Chiar dacă de multe ori s-a întâmplat să pierd.
Combinațiile la care mă încadrez eu nu sunt niciodată împotriva lucrurilor în care cred. Îmi plac adunările, dar îmi este străin spiritul de turmă.
Vezi, am folosit o expresie care nu reflectă adevărul. Nu vînd nimic, ci ofer. Dacă se întîmplă să primesc ceva ca rezultat –
sau 
– e un cîştig; dacă nu, nici o pierdere, nu aştept recompense. Cine vinde cere de la început ceva la schimb, iar asta e o operaţiune care mă deranjează din ce în ce mai mult pe zi ce trece. Probabil ai simţit cîte ceva. Dar nu detaliem acum. 
P.S. Nu mă deranjează iaurtul – abia am în ce sufla.
Dragoș, ne place sau nu, vrem sau nu, credem sau nu, viața nu este decât un continuu troc. Nici eu nu detaliez. Iar iaurtul…. Ooooo…. nuuuuuuuu!
Femeile văd viaţa ca pe un troc; bărbaţii, firesc, o văd ca pe… o troacă.
Suntem in tot ceea ce scriem si uite, tu esti aici: organizata, dar calda, usor de citit, dar mergi exact la suflet, dand sfaturi fara mailitiozitate, fara aere de superioritate. In multe aspecte esti pentru mine un exemplu si iata, iar te aseman din nou cu perla aceea, nu a fost numai un concurs si eu nu ti-am raspuns la intamplare.
Tehnic vorbind, Elefatimea ta, imi e cumplit de ciuda ca penalizarile alea nu te lasa sa stai acolo unde iti e locul in clasament. Dar matur si cuimnte, tu ti le-ai asumat, asa cum ti le asumi pe toate, bune si rele, fara mare fanfara.
In ochii tai lucrurile au o fluenta extraordinara sau cel putin asa transmiti, fluenta care ma mira de fiecare data, desi cred mereu ca sunt obisnuita cu ea. Ma vreau (poate par aroganta… dar de fapt nu e decat simplu, atasament) partener al oricarui drum virtual pe care il vei face si de aici incolo. Declar, sustin si semnez.
Dana, cele 20 de puncte mi-ar fi dat speranțe pentru top 10. Dar prinsă în prea multe lucruri, efectiv am uitat sa pun cele două articole pe platforma. SB cere timp, ori eu nu am avut de unde să îi dau mai mult decât i-am acordat. V-am invidiat pentru zilele de concediu și pentru articolele atent elaborate. Eu am scris și… atât. Uneori târziu în miez de noapte în timp ce așteptam ca al meu calculator să facă și el treaba pe care o avea de terminat. Ca și acum.
Sfaturile sunt mai mult pentru mine, sunt prea “mică” încă. Dar mă fac eu mare cândva.
Cât despre drumurile noastre virtuale… ele merg de multă vreme în aceeași direcție.
Bine punctat!
Mulțumesc.
Zelistul e o mare porcarie nici nu-mi mai bat capul sa o descifrez. Un mecanism superficial ca tot SEO-ul. Iata-ne din ce in ce mai mediocri. In rest .. Agonie si extaz , bine spus.
Nici eu nu-mi bat capul cu statistici și clasamente. Habar nu am câtă relevanță au. Însă curioasă cum sunt îmi place să încerc să deslușesc glasul cifrelor.
Sonia, ai scris mult mai frumos decât mulţi dintre cei care au avut suficient timp pentru fiecare probă în parte (aici mă încadrez şi eu). Ţi-am mai spus (şi văd că nu sunt singura) că la tine texutul curge lin, nu se poticnește deloc, e frumos şi plăcut cititului.
Tu ai semnat cel mai frumos parteneriat…cel cu cititorii tăi.
Mulțumesc. Sunt mulți oameni care scriu frumos, ar trebui să fac cândva o listă cu toți cei care îmi ajung la suflet cu ajutorul cuvintelor lor. Mă bucur când se întâmplă ca li vorbele mele să ajungă la inima cuiva.
Frumoasă analiză !
Mulțumesc!
Te știu mai demult, de pe blogul lui Urieș, dar te-am îndrăgit de pe SuperBlog, citindu-ți articolele. Uite, ăsta cred că este marele câștig al concursului. Restul este subiectivism, atât din partea noastră, cât și din partea sponsorilor. În clasamentul sufletului meu, ești situată undeva sus, sus de tot. În toți Moșii de anul acesta și din toți anii ce vor urma, te voi vedea pe tine.
Mulțumesc Maya. Exact ca tine și eu eu cred că marele câștig stă în oamenii pe care i-am cunoscut. Mulți dintre ei vor rămâne în lista mea de lecturi și, așa cum bine zici, în clasamentul sufletului meu.
[…] lângă mine, gata să mă sprijine când mă clătinam, pe Adriana, Dana, Alma, Psi, Vavaly, Sonia. Nu am destule cuvinte pentru a le […]
Ai fost o norocoasa tu, Sonia! Cu sustinerea Ancai, a Tomatei si a Nebuloasei, bloggingul este mult mai usor de escaladat. De fapt, devine floare la ureche…
Merita sa vezi ce ochi am cascat cand te-am vazut la Tomata in blogroll, la scurt timp dupa ce ai aparut. 
Ah, si asta imi aminteste ca mi-am propus de mult timp sa iti fac un loc si la mine si inca nu am reusit. Repar zilele astea…
Bafta! Mi-a placut!
Mulțumesc Vienela. A contat mult susținerea unor oameni, fără ei probabil că Blogul de iarnă astăzi nu ar fi existat. Și da, recunosc, primii vizitatori de la ei au venit. Și mi-au dat certitudinea că nu scriu în gol.
si tu ai gasit liniutele si sinteza
– vad ca multi le ati gasit numai eu nu stiu unde erau sa fac o sinteza clara si usor de citit , asa cum ti a iesit tie. bravo!
si tu ai pomenit de ShoeBox care si pentru mine este un fenomen si o dovada ca astfel de parteneriate pot duce la ceva cu un efect urias.
imi place cat de frumos ai sintetizat parteneriatul bazat pe castigul material si ce frumos ai scris despre ce sa faci si ce sa nu faci intr un astfel de parteneriat. este ceea ce incerc si eu sa respect cat de mult pot, sa tin cont de stilul meu si sa nu ma tradez in primul rand pe mine insami prin articolele platite.
de curiozitate tot citind la tine de Tomata am intrat si eu o data sa vad ce si cum (desi a fost o vreme acum vreo doi ani cred cand o citeam frecvent) dar n am gasit atunci ceva interesant si nici energia de a ma concentra pe bloguri noi n am avut o . acum sper sa o descopar si eu pentru ca vad entuziasmul tau si cred ca e de invatat de la ea.
multumesc de dedicatie, pentru ca sper ca si eu , prin sustinere si comentarii mi am pus macar o liniuta de amprenta pe aici pe la tine. desi te citesc de putin timp , chiar cu putin inainte de SB, te am indragit si abia astept sa te cunosc.
Eu îți mulțumesc și de abia aștept să ne vedem. Am scris așa, cu liniuță, pentru că eu sunt cam ingineră de felul meu. Chiar dacă am schimbat macazul spre o altă profesie, am rămas de la prima școală cu obișnuința de a fi organizată.
Foarte bun articolul. Am intrat și eu recent în blogosferă. Am intenționat să particip și eu la unele campanii, dar am renunțat din două motive:
1. Nu am timp.
2. Îmi inventez, totuși, timp pentru a scrie pe blog doar despre bântuirile personale. Pariul cu mine însumi este: să tind către o consistență a scrisului care să mă apropie NATURAL DOAR de persoanele care gândesc-simt ca mine. Vreau 10 cititori, dar vreau SĂ ARDĂ ca și mine. Cei 10 vor valora cât 10.000 de conjuncturiști în căutare de lecturi facile.
Cred că se simte o oarecare încrâncenare în scrisul meu. Da, mi-am pierdut multe ore pe niște bloguri furajere cu niște mii de cititori unici. Dar aș fi naiv să rămân într-o uimire prelungită…
Succes!
Finalul articolului meu cred că spune multe. Parteneriatul cu cititorii este cel mai important. SuperBlog s-a încheiat, am revenit la ale mele de dinainte. Din fericire cei care mă citesc constant nu m-au abandonat datorită avalanșei de advertoriale.
Succes și ție. M-ai făcut curioasă. Te voi vizita.
Fii binesosită! Sunt o gazdă perfectă. Nu întotdeauna inspirat, dar întotdeauna ospitalier.
Acesta este blogul?
http://comicultural.blogspot.ro/
Avatarul de la semnătură nu duce nicăieri.
ai dreptate / linkul era de la gravatar, am modificat … sorry
Încă un articol care-mi demonstrează că știi să-ți păstrezi ideile în ordine.
Da, parteneriatul strategic ajută, dar ceea ce te-a adus pe tine unde ești acum și ce te va duce departe, este faptul că ești faină și la vorbă și la port și la scris. Și prin ”faină” înțeleg de încredere, spirituală, obiectivă.
Eu îți mulțumesc că ai concretizat ideea pe care spui că ți-am dat-o și sper că satisfacțiile au fost mai multe.
Te pupific!