Eu cred, tu crezi, el crede?

Mi-am imaginat întotdeauna viața ca pe un traseu plin de obstacole, dar care, din fericire (sau nu), este plin de jaloane sau repere care uneori ne ajută sau, după caz, ne încurcă și mai rău. Pe unele le-au plantat alții (și le-aș “traduce” prin norme de conduită, valori general acceptate, principii considerate corecte și adevăruri despre care se spune că sunt de netăgăduit), pe altele le plantăm chiar noi și când spun asta mă gândesc la lucrurile în care credem cu toată ființa (și care ne dictează un anumit fel de comportament) sau la cele pe care le refuzăm apriori, darcare, la rândul lor, ne influențează consistent parcursul oricare ar fi el.

În ce mai cred oamenii în general și românii în special în anul de grație 2016? Mi se pare interesant de discutat! Așa cum interesant ar fi să vedem și cum influențează anumite credințe viața lor.

Deci, fără să vreau să generalizez, în al XXI-lea secol al erei noastre, oamenii cred:

- În minuni

Când avem o problemă ne dorim ca rezolvarea ei să fie rapidă și să nu implice prea mult efort. Este normal și omenesc să vrem asta, anormal este să și credem că putem obține așa ceva. Și totuși… credem. Drept pentru care s-a dezvoltat o adevărată industrie de medicamente, dispozitive, alimente, ceaiuri (și ar mai fi câteva) care te vindecă peste noapte de cancer, monturi sau hemoroizi, care te scapă de kilogramele în plus într-o săptămână sau două, te ajută să scapi de dependențe fără efort și continuați voi lista căci sigur mai aveți ce adăuga. Pe ce se bazează strategia de marketing a acestor produse (și succesul lor)? Probabil că pe clasicele politici (beneficii, ambalaj, advertising), dar în primul rând pe slăbiciunile noastre.

Deși ar putea părea ușor sărit din context, aș include în această industrie și turismul religios. Vă amintiți de îmbulzelile de la moaște? Cu siguranță, da. Aș veni însă și cu un exemplu specific județului în care trăiesc. Hunedoara are multe obiective turistice, Castelul Corvinilor fiind unul mult promovat și lăudat. Se vorbește despre el, exagerat zic eu, ca fiind principala atracție turistică a Transilvaniei. Am căutat în presa de acum am aflat că la castel au fost (în perioada 1-3 mai) 10.000 de vizitatori, iar la Mănăstirea Prislop, 95.000. De ce fac această comparație? Pentru că Prislopul se bucură de un marketing grozav bazat tocmai pe apetitul românilor pentru minuni.

- În scheme piramidale

Nu este nevoie să fi auzit de Caritas sau de Delphin International, ci doar să ai puțină logică pentru a înțelege că o schemă piramidală este o mare păcăleală. Și totuși astfel de “jocuri” încă apar și strâng în jurul lor oameni dispuși să le dea curs. Nu de multă vreme, pe Facebook, circula ceva de genul “trimiți cuiva o carte și primești 36 la rândul tău”. M-a șocat că oameni pe care îi consideram raționali au pus (scuzați limbajul neacademic) botul. Și m-a șocat că mesajul se adresa unei categorii care, cel puțin teoretic, ar fi trebuit să aibă un bagaj solid de cultură și informații. Și poate și mai mult discernământ

- În teoria conspirației

Fiecare eveniment neașteptat sau ieșit din comun, fiecare întâmplare care lasă loc de interpretări, un personaj sau o comunitate controversată, toate (sau aproape toate), aduc după sine și o teorie a conspirației, iar lacunele lăsate de știință, lege sau explicații coerente sunt umplute cu existența unui guvern mondial sau a unei dictaturi a unor inițiați. Exemple sunt multe, iar tragedia de la Colectiv și ipoteza mult vehiculată a mâinii criminale este poate cel mai recent caz.

- În prezicători, tămăduitori, horoscop

N-aș vrea să detaliez prea mult subiectul, dar faptul că televiziunile acordă un spațiu larg chestiunilor de genul acesta mă face să cred că există mulți consumatori de  chestiuni ezoterice. Iar când printre ei se află oameni de la care ai avea pretenția să aibă ceva în cap, cuvintele sunt de prisos.

- În bătaia care este ruptă din rai

În spațiul românesc au pătruns cu repeziciune tot felul de teorii și noi modele de educație. Blogurile de mămiceală se întrec în a da sfaturi și îi învață pe părinți cum să își educe copiii, cum să le fie mai aproape, cum să facă din ei oameni întregi. Și toate astea fără bătaie sau oricare alt fel de violență. Exceptând exagerările (căci nu lipsesc nici ele), nu zic că este un lucru rău. Cu adevărat rău este că statistica contrazice: “Potrivit unui studiu al Salvaţi Copii, realizat în octombrie 2015, 63% dintre părinţii români apelează la violenţă în relaţia cu cei mici”. Aș adăuga că și în relația cu alți adulți.

- În promoții și oferte

Cu siguranță că sunt promoții și oferte reale. Le-am vânat și eu (și uneori chiar am beneficiat de ele) atunci când am cumpărat aparatură scumpă și, de ce să nu recunosc, le caut și atunci când merg la supermarket. Constat însă, uneori, că ele sunt false. Fie este vorba despre prețuri umflate artificial pentru ca mai apoi să fie scăzute, fie (și aici este o mare problemă, zic eu) vorbim de cantitate. Trei la preț de două, cinci la preț de trei… Dar ce să fac cu 3 bucăți de salam când nouă ne este prea mult și una? Dar cu 5 cutii de icre când una ne-ar fi deajuns?

- În dezvoltarea personală aducătoare de succes

Nu zic că dezvoltarea personală este un lucru rău și că nu avem nevoie sfaturi care să ne ajute să ieșim din carapace și să ne atingem țelurile la care visăm. Constat însă că prea mulți oameni cred în lozinci frumoase, în traineri care îi învață să facă bani (în timp ce lor le suflă vântul prin buzunar) sau în cărți cu vorbe goale la kilogram. Discernământul de la cine îl învățăm?

Să nu credeți că doar noi, românii, avem tot felul de credințe care nu ne sunt de ajutor. Nici “ei”, cei din țările dezvoltate, le au pe ale lor și cred:

- Că pământul e plat

Spun unii că Terra este un disc (vai, săracul Copernic) înconjurat de ceea ce noi numim Polul Sud și că toate fotografiile din spațiu (cele cu planeta noastră albastră, rotundă și frumoasă) ar fi modificate. Printre cei care susțin această teorie se numără și doctorul olandez în științe, Klaas Dijkstra, autor al mai multor cărți pe această temă.

- În extraterestrului Xenu

Cine este Xenu? Păi, conducătorul Confederaţiei Galactice, cel care, acum 75 de milioane de ani, a adus miliarde de oameni pe Pământ într-o navă spaţială. Așa spune Biserica scientologică, care mai zice pe site-ul ei că are 10.000 de biserici, misiuni şi grupe care operează în 167 de ţări și peste patru milioane de oameni care se înregistrează în fiecare an.

N-am epuizat subiectul și m-am întins cam mult. În articol viitor o să scriu despre lucrurile în care oamenii nu mai cred. Până atunci vă întreb și pe voi: în ce mai cred oamenii în general și românii în special în anul de grație 2016?