Drept, corect, ușor?

Nu că m-aş fi plictisit sau că duceam lipsă de activitate intensă, dar de câteva zile am ales să mă aflu în postura de elev studios şi serios. Trecând peste aşteptările pe care le am de la cele două cursuri pe care le frecventez (deocamdată virtual, pe skype, şi doar spre sfârşitul lunii într-o sală de clasă din Bucureşti) şi  fără legătură cu lucrurile tehnice care se discută acolo, constat că, din vorbe răzleţe, deja adun subiecte pentru blog. Lucru care mă bucură enorm pentru că în ultima vreme intrasem într-un cerc vicios din care, oricât am încercat, nu am reuşit să ies: fascinaţia pentru evenimentele curente care au loc în lumea politică.

De exemplu, ieri discutam despre calea corectă spre a executa un anumit task. Ei bine, astăzi gândul mă duce în viaţa de zi cu zi, la toate drumurile pe care le avem de străbătut (şi nu mă refer la şosele sau poteci) şi la multitudinea de sfaturi care ne asigură că, urmându-le, vom ajunge dacă nu la succes, măcar la realizări pe care să le considerăm mulţumitoare pentru noi. Fie că este vorba de cărţi de dezvoltare personală, de încercarea de a copia acţiunile altora sau de stupidele articole cu “10 paşi ca să ajungi la…”, am constatat că, de fapt, ni se vând (de multe ori fără bani) iluzii.

Nu există o cale care sa fie cea dreaptă, cea corectă, cea uşoră. Exceptând anumite norme de la care nu ar trebui să ne abatem (ştiţi voi: să nu minţi, să nu furi… şi lista ar putea continua mult dincolo de cele 10 porunci) drumurile fiecăruia dintre noi sunt diferite chiar dacă uneori ajung în acelaşi loc şi în acelaşi timp. Avem ritmuri diferite, mai multă sau mai puţină imaginaţie, cunoştinţe mai profunde sau nu, suntem determinaţi să facem ceva sau, dimpotrivă, ne pare lipsit de interes.

Fără să cad şi eu în capcana oferirii de sfaturi pentru a putea atinge obiective mai mari sau mai mici, o să scriu mai jos (şi poate în primul rând pentru mine) câteva lucruri pe care le-am învăţat, uneori cu destul de mare greutate, trebuie să recunosc. Am învăţat, deci, că:

- sintagma “nu există nu pot, doar nu vreau” este falsă şi că nu toate lucrurile îmi stau în putere oricât de mult mi le-aş dori sau m-aş strădui;

- modelele sunt bune (şi necesare) ca sursă de inspiraţie, nu pentru a fi copiate în cele mai mici detalii;

- o mână de ajutor te poate scoate din multe încurcături, dar există momente în care nimeni nu va fi pe aproape ca să o întindă;

- să gândeşti în tipare este la fel de periculos ca şi dorinţa de a fi creativ cu orice preţ;

- orgoliul și diplomația nu trebuiesc confundate pentru că dacă primul este dăunător, cea de-a doua ar putea fi folositoare;

- din dorința de a obține un ritm mai alert, este posibil să se ajungă la un rezultat exact pe dos;

- uneori la capătul tunelului nu există nicio luminiță.

Cam atât pentru astăzi. Drum bun!