Sfârșitul de săptămână nu a fost pentru mine tocmai lejer. Jobul cu numărul doi m-a chemat la datorie vineri și apoi sâmbătă, lucru oarecum ciudat într-o perioadă în care, de obicei, agenda mea este mai degrabă goală. Nu a fost ușor, dar acum, după un somn bun, m-am gândit că în cele două zile am tras niște învățăminte. Nu, nu o să îmi folosească la ceva, dar cel puțin mi se par amuzante.
Primul eveniment a fost un majorat. Copii cuminți, politicoși și bine crescuți, provenind din medii, să le zicem, bune. Foarte organizați și-au adus muzica pe stick. Ca să fie siguri că DJ-ul nu va rata niciuna dintre melodiile lor preferate. Poate surprinzător pentru voi, dar deloc de mirare pentru mine (căci mai am câteva astfel de petreceri la activ) memoria USB a fost plină cu manele. Iar tinerii majori (sau mă rog, aproape majori unii dintre ei) știau pe dinafară toate versurile. Mi-am propus să rețin și eu câteva. Mi s-a părut o idee bună de articol pe blog. Constat, astăzi, că nu s-a lipit nimic de mine. În afară de câteva cuvinte disparate (bani, dușmani, noroc, fetițe, viață) nu-mi mai amintesc nimic. Versuri grele…
Al doilea eveniment a fost un botez. Lume amestecată și pusă pe distracție, manele puține, doar cât să nu se simtă neglijați câțiva împătimiți ai genului, muzică de toate felurile, dar parcă balanța s-a înclinat puțin spre cea populară. Am reluat exercițiul cu reținutul versurilor și acum constat că mi-a reușit. Și că am tras și câteva învățăminte. 
Am aflat următoarele:
- Că licorile bahice sunt de cele mai multe ori incriminate, majoritatea eroilor din melodiile populare propunându-și să nu se mai atingă de ele. Cu toate acestea chefurile descrise țin trei zile și scopul declarat este ajunsul în șanț. Asta când oamenii buni nu extind acțiunea de sâmbătă până marți sau, și mai rău, dintr-o sâmbătă în alta. Oare duminica o fi pentru odihnă? Sau pentru dezintoxicare?
- Că șoferia este o meserie foarte bine cotată și că șoferul este prezent în tot mai multe versuri din folclorul nou. Atenție însă “la iubita de liceu”. Măcar să fie majoră.
- Că vânătorii și pescarii sunt niște norocoși, fie ei oameni mari sau mai simpli de felul lor. Dar au un defect. Sunt cam mincinoși. Nimic nou spre soare. Cântecul a vrut doar să confirme o stare de fapt.
- Că șogorițele sunt periculoase. Și piromane de-a dreptul. N-ar ezita nicio clipă să ațâțe focul întru arderea nemernicei care le-a furat iubitul. Noroc că aceasta, în loc să treacă la represalii, cântă. Cu foc!
- Că dragostea trece întradevăr prin stomac. Și că un sărut se poate lăsa mult și bine așteptat dacă iubitul este mort de foame. În plus, mai există posibilitatea ca pălăria să fie cea care pune bețe în roate amorului. Dar cum dragostea învinge întotdeauna, am speranța că sunt probleme ușor de rezolvat. Eventual de un meniu al zilei și de o pălărie cu boruri mici.
- Că românu-i frate cu natura, și cu codrul în special. Care codru nu se supără când frunza îi este atinsă cu clopul. Mai ales când acțiunea descrisă de versuri se termină apoteotic cu o nuntă. Și ce nuntă!
- Că soacrele sunt cele mai versatile ființe. De unde și sentimentele foarte diferite pe care le provoacă comportamentul lor. Nici asta nu este o noutate, remarc doar că acțiunile acestor femei au fost ridicate la rang de artă. Populară, desigur.
- Că orice intreprindere bazată pe muzică, ritm și dans (popular, ați înțeles) se va desfășura mai cu spor dacă va fi susținută cu îndemnuri de genul “sus piciorul!” și “i-auzi!”.
Probabil că putem extrage și alte învățături din cântecul nostru popular. Pe unele este posibil să nu le fi ținut eu minte, altele se vor fi aflat în cântece pa care n-am avut plăcerea să le aud. Căci DJ-ul a schimbat placa și a încheiat apoteotic cu alt gen de melodii. Iar când punctul final a fost pus cu “I want to break free”, eu m-am bucurat foarte tare. Nu numai pentru că îmi place piesa aceasta. Dar oboseala începuse deja să se insinueze și singurele versuri care îmi mai veneau în minte erau unele legate de somn.
Cu un singur regret am rămas, totuși. Două petreceri și eu nu am aflat (încă?) oare ce-i pe primul loc în viață. Viața asta în care, zice tot un cântec popular, suntem doar niște simpli musafiri.
joc, muzica, petrecere, popular, versuri
De-asta nu pot eu sa “gust” muzica! Ma impiedic de versuri si pierd tot farmecul melodiei. Si ma trezesc facand analiza pe text: cum adica “hopai-tupa, puisorii stau deasupra/ si asteapta seara ca sa vina cioara”? Parca Blaga si Barbu erau mai usor de inteles…
Pe asta cu puișorii nu o știam. Și nici nu o înțeleg!
Sonia, eşti grozavã! Aşa o analizã pe text, adicã pe texte la petrecere zãu cã nu mi-a dat prin minte! Recunosc însã cã ai fost la obiect, te susţin în ceea ce priveşte imposibilitatea memorãrii textelor manelelor cãci mai întâi şi întâi ar trebui sã aibã un text, adicã sã aibã început, conţinut şi sfârşit. Adicã un refren şi mãcar acela sã fi memorabil. Adicã posibil de ţinut minte nu sã rãmânã în istorie! Dar ele – manelele- nu şi nu. Şi totuşi cum fac restul “iubitorilor” de le ţin minte? Probabil nu este vorba de vreun efort cãci doar asta au în minte: fetiţe, bani, noroc. Munca nu intrã în vreun text, nu?
Cu muzica popularã este altceva. Sã tot asculţi: plinã de învâţãminte bune, vezi partea amintitã de tine cu bãutura şi natura, dar care învãţãminte nu se prind deloc de careva cãci, de bãut se bea se uitã de unde a început petrcerea; frate, frate cu codrul dar mai bine este sã-l mai rãreascã ca sã nu se rãtãceascã mândra spre casã, cât despre fiarele codrului, a se rememora “puşca şi cureaua latã”, care vorbeşte despre cum sã fim noi feciori mândrii toatã viaţa pãzind oile. Ce mai, super postare!
Roxana, adun ;i eu subiecte pentru blog de unde pot ;i din locurile prin care umblu. :i cum au fost două petreceri subiectul de dezbătut a fost destul de generos. Asta în condițiile în care în alte amănunte nu intru. Confidențialitate.
Ai extras esenţialul din manele: bani, duşmai, fetiţe, noroc.
Popularii-s mai complecși, au văzut mai multe la viaţa lor.
Păi la populari ar trebui să fie înțelepciunea. Am constatat însă că nu prea e la locul ei întotdeauna.
Părerea mea. Viaţa e simplă, nu trebuie să o complicăm! Eu când ajung la genul ăsta de evenimente nu mă chinui să ascult versuri, vreau doar să simt ritmul muzicii!
Nu ţi s-a întâmplat niciodată să auzi o melodie cu versuri într-o limbă pe care nu o cunoşti dar care să te farmece?
Radu, eu eram la muncă, nu la distracție. De aceea mi-am permis analize pe text.
La botez???
Da. Foto-video.
Scuze, mea culpa!
Şi camera aia n-a tremurat deloc pe ritm?
N-a tremurat. Am câteva sute de evenimente în spate. Am învățat să lucrez în orice condiții.
Eu zic să nu-ţi faci griji, de la manele ai reţinut esenţialul, cred că de aia le şi plac impătimiţilor, sunt puţine cuvinte şi pe înţelesul lor, cât despre intrebarea profundă pusă pe note…oricare din răspunsurile noastre nu ar coincide cu ce a vrut să spună “poetul”.
Concluzie: după două zile de culturalizare intensivă, iţi doresc să ai o săptămână cu reuşite “fără număr – fără număr”.
Urarea ta este superbă. Râd de una singură. Fără număr să fie!
Bag de seama ca ai sintetizat foarte bine esenta maneleasca….Dar nu cred ca cineva a descoperit care este esenta din viata , asa cum nimeni nu stie cum arata perpetuum mobile!
Nici eu nu cred că cineva știe ce și cum cu viața. Poate de aceea a devenit si subiect de melodie populară. Dacă aflu cumva, te anunț.
Eşti sigură? Cu perpetuum-ul ăla? Caută pe nenea G pila lui N. Tesla!
Viata poate fi frumoasa, doar ca noi preferam sa o complicam si punem aspectele negative mai presus de cele pozitive…e vorba de cum vezi lucrurile…cum vrei sa traiesti???
Cine a spus altceva? Sau este vorba doar de un comentariu scris ca să lași un link?
Esenta vietii este sa accepti si ce-i place altuia. Acesta este un panseu din putul gandirii pe care eu nu o sa-l pun in veci in practica. Dar asta nu ma impiedica sa dau sfaturi altora. Totusi te-ai distrat pe cinste, cred ca innebuneam cu atatea manele si populara…
N-am avut de ales. Când sunt la muncă fac abstracție de lucrurile care îmi plac sau nu mie. Mă bucur că lumea se distrează și pot culege și eu material suficient. Și îi accept pe toți așa cum sunt.
Beleaua e că la genul ăsta de muzică nu există și o alternativă. Fiindcă muzică indigestă exista și pe vremea când eram eu „mic”. Doar că ne puteam refugia într-un folk de calitate și chiar și-n muzica „ușoară” găseai câteodată refugiu. Acum nici astea nu mai sunt.
Alternative există, cum nu? Cred însă că anturajul îşi spune cuvântul. Sau prea intensa lor popularizare pe toate canalele existente. Din păcate.
Am un vecin manelist care imi mananca ficatii. Cand aud manele imi vine sa-mi iau campii. Ultima oara insa nu stiu ce a patit- i s-or fi stricat cd-urile- insa a pus muzica usoara. Crezusem ca nu adormeam pt ca muzica era prea tare, insa cu ocazia aceasta am descoperit ca nu volumul ma deranja, ci calitatea muzicii.
Noroc că am vecini cumsecade. Rar aud zgomote venind din casele lor.
Sa stii ca sunt si grupuri de tineri unde manelele sunt tabu.
Ştiu. Dar eu la ultimele patru evenimente de genul ăsta am nimerit printre împătimiţi ai manelelor. Şi mi s-a părut foarte trist.
Constat cu tristeţe că nu s-a schimbat repertoriul la astfel de evenimente. Nu am mai participat de ceva vreme dar speram să se cânte şi altceva. Nu, nu la Ravel mă gândeam dar… altceva…
Stii deja despre nominalizare, probabil ca asteptai si leapsa intarziata.
Mi-ar placea sa citesc raspunsul la tine pe blog, printr-un articol, sau macar printr-un comentariu la leapsa.
Spor lepsuitor!