Anul trecut pe 1 ianuarie v-am invitat la joacă şi sunt convinsă că cei care mă mai citesc şi după atâta vreme îşi amintesc. Pentru cei mai noi cititori (căci sunt convinsă că există şi din aceştia) sunt datoare cu o explicaţie: mai mulţi oameni am scris o poveste care se găseşte aici. Povestea anului 2013, cel care tocmai se încheiase.
Am citit pe nerăsuflate ce s-a scris atunci (şi vă mărturisesc că am avut puterea să nu deschid documentul deloc până acum), am zâmbit şi m-am încruntat, am încercat să îi ghicesc (nu întotdeauna cu succes) pe scriitori, am trecut în revistă bucurii şi tristeţi, filme şi cărţi, realizări şi dezamăgiri, gânduri pentru 2014, cel care atunci începea şi uite, parcă prea repede, mâine se va sfârşi.
Dacă am numărat bine, în textul despre care vorbesc au fost 45 de intrări, dar poate nu tot atâţi naratori pentru că este posibil ca unii să fi intervenit de mai multe ori. Și, evident, îmi pun o întrebare: câți dintre cei care au scris atunci se vor întoarce și astăzi?
Am scuturat praful de pe o poveste veche și încerc să îl îndepărtez și de pe blogul meu pe care, recunosc, l-am cam neglijat. Știu că nu va fi simplu și că va fi destul de greu să-l însuflețesc și să-l aduc acolo unde, cândva, l-am lăsat, dar risc și vă propun vouă, cititori mai noi sau mai vechi, să mai lăsăm și de data asta un semn peste timp.
Ce v-ați dori să se întâmple în 2015? Voi aduna gândurile voastre aici, iar în 2016 vom vedea câte din cele pe care le-am visat s-au îndeplinit! Iar până când vom scoate de la naftalină alte gânduri, vă doresc doar ceea ce-mi doresc și mie: să fiți sănătoși și să îi aveți alături pe toți oamenii care contează pentru voi.
Pingback: Cuvant de an nou | vavaly