Cafeneaua micuță nu părea cel mai bun loc în care dorea să se afle, dar se așeză la cea mai retrasă masă ignorând scrumiera plină de mucuri, unele purtând urme de ruj roz, și ceștile aproape pline de cafea de care, cei care stătuseră acolo mai înainte, aproape că nu atinseseră. Doamne, cât au fumat. Cu siguranță că s-au certat, își spuse amintindu-și de ultima ei ceartă cu Nathan, ceartă care nu se încheiase de mai mult de jumătate de ceas. Și acum femeia aceasta, străină și ciudată, care i-a dat întâlnire într-un asemenea loc. Când ea s-ar fi bucurat mai degrabă de compania lui Stingo. Oare o fi vreo legătură între Stingo și ea? În afară de faptul că amândoi sunt din Sud? Sorbi absentă din ceaiul negru, deși și-ar fi dorit mai degrabă un pahar cu ceva tărie, și încearcă să nu se gândească la nimic. La ce s-ar putea gândi fără să îi provoace durere? La prezentul tumultos încărcat de o iubire aproape bolnavă sau la trecutul plin de adevăruri mai puțin lăudabile? La șirul de minciuni a căror singură scuză este că nici măcar ea nu mai știe foarte clar care este adevărul? Îți alungă toate gândurile, mișcându-și dezordonat brațele în aer, ca și cum s-ar feri de un roi de albine care vor să o muște. Din fericire cealaltă femeie a sosit și s-a așezat tăcută pe scaunul din fața ei. Pare o sclifosită. Dar trebuie să recunoască că este frumoasă, așa brunetă, cu ochii ca de smarald și talie de viespe. Iar rochia ei, deși anacronică, arată impecabil. Îi pare rău că a plecat de acasă îmbrăcată cu o jachetă și niște pantaloni sport ai unor vremuri de mult apuse. Și încearcă să își așeze hainele, înlăturând chiar câteva scame imaginare, pe trupul care supraviețuise atâtor lipsuri și care, deși nu o făcea să arate ca o scândură, părea uneori o tentativă de reasamblare a celei care fusese odată. Se simțea atât de straniu încât îi venea să se ascundă într-o scorbură. Dar cum, evident, nu era niciuna pe aproape, puse ea, prima, capăt tăcerii apăsătoare dintre ele, în speranța că întâlnirea, pe care nu o ceruse și nu o dorise, s-ar putea termina mai repede.
Primele cuvinte pe care le-au schimbat au fost plate și nici măcar amabile. Întrebări banale la care și-au răspuns scurt. Ca și cum singurul scop ar fi fost să se plictisească împreună, la aceeași masă a unei cafenele murdare. Apoi, fără să-și dea seama, din vorbă în vorbă, au început să realizeze că, deși atât de deosebite, viața le-a adus, fiecăreia dintre ele, întâmplări atât de asemănătoare. Au simțit ce înseamnă să treci printr-un război, să îți pierzi soțul din cauza lui și, mai ales, cum este să pierzi doi copii. Și chiar dacă întâmplarea aceasta ultimă s-a desfășurat pentru ele după un alt scenariu, cine poate să judece a cui durere a fost cea mai mare. A polonezei care a fost silită să aleagă pe care dintre cei doi copii să îl trimită la moarte (când moartea deja era înscrisă în destinul amândurora de către o dictatură criminală)? A americancei care își pierde fetița pe care la început nu a dorit-o și mai apoi copilul nenăscut după ce alunecă pe scară?
Ce au mai vorbit cele două femei? Multe… Despre compromis, despre iubire, despre judecata celorlalți, dar mai ales despre cum poți supraviețui unui război și despre drama acestei supraviețuiri. Căci uneori supraviețuirea poate fi o dramă. Și despre moarte. Fie că ea vine într-un lagăr de exterminare sau pe un câmp de luptă, victimă a unei arme sau doar a bolii numită rujeolă.
Atât de diferite și totuși asemănătoare. Și se despart fiecare împovărată de propriile ei gânduri.
E și mâine o zi, îi spune Scarlett în loc de La revedere.
La Auschwitz, unde era Dumnezeu? Dar unde era omul?, răspunde Sophie care încă nu știe că în curând va renunța de bunăvoie la acel mâine.
*
Aceasta este o întâlnire imaginară dintre două personaje literare din cărți diferite (Sophie din Alegerea Sofiei de William Styron și Scarlett din Pe aripile vântului de Margaret Mitchell). Provocarea a venit de la Anca și are drept scop promovarea campaniei Semn SPRE carte. Dacă ați scris și voi, vă puteți înscrie în tabelul în care adunăm toate articolele.
Înscriu acest articol și printre cele participante la Duzina de cuvinte.
Pingback: Duzina de cuvinte- Re-analiză | Cățărătorii