Ne pricepem la orice. La fotbal, la maşini, la politică. Şi suntem gata, când se cere, să îmbrăţişăm o meserie nouă fără să stăm prea mult pe gânduri. Pe vremea comunismului acestei situaţii i se spunea policalificare şi era obligatorie pentru construirea unei societăţi multilateral dezvoltate. În vremuri mai democratice este, de cele mai multe ori, nevoie de supravieţuire. Dar şi un pic de preaplin de sine. Dacă ălălalt poate, de ce să nu pot şi eu? Şi uite aşa, deşi maşinile cu capota ridicată din faţa blocului (şi nenea cu şapcă care mai tot timpul meşterea ceva) au cam dispărut, măcar la nivel de dat cu părerea tot ne pricepem. Aşa cum ne pricepem de fapt la aproape orice altceva. Unii dintre noi vor fi în primele rânduri dacă se strică o ţeavă în baie sau se arde o siguranţă şi rămân fără curent. Despre sfaturi nici nu mai vorbim… Cât despre acea recalificare despre care aminteam la început, de voie sau nevoi, absolventul de management poate fi întâlnit la casierie la supermarket, fostul strungar făcând hamburgeri la ghereta de peste drum, mai tot omul rămas fără muncă se îndreaptă cu pași iuți ca să trudească în construcții. Nu zic că e rău. Am spus mereu că nu este rușine să muncești și că, dacă ar fi să nu am ce mânca, nu m-aș sfii să mă duc și la sapă. Dar, uneori, bunele intenții nu sunt suficiente. Iar omul potrivit nu este chiar la locul lui. Și uite așa hamburgerul se dovedește prea fad, faianța stă să pice de pe pereții care nu au aflat ce înseamnă unghiul drept, agentul de vânzări nu știe ce marfă are în portbagaj, șoferul de taxi se crede la raliu și ignoră faptul că tu vrei să ajungi întreg acasă. Ca să nu mai vorbim despre noile îndeletniciri apărute de când tehnologia s-a insinuat adânc în viața noastră. La tot pasul oameni care repară computere, configurează rețele, tunează mașini, fac grafică și site-uri. Toți profesioniști. Că rezultatele sunt de mult îndoielnice, asta e altă treabă.
Și mă întreb acum, chiar suntem cu toții pricepuți la foarte multe lucruri. Și este motiv de mândrie atunci când, mediocru, facem față cât mai multor provocări? Sau e mai bine să excelăm într-un domeniu și să lăsăm să funcționeze treaba aceea cu diviziunea muncii? Din punctul meu de vedere, a doua propoziție este corectă, dar cum de multe ori se dovedește că sunt mai bună la teorie decât la practică, se întâmplă să o mai iau și eu pe arătură. Uneori rezultatele sunt catastrofale.
Acest articol este inspirat dintr-o experiență personală și dacă vi se pare că are legătură cu faptul că blogul meu nu a funcționat câteva ore, s-ar putea să fiți pe aproape. Le mulțumesc celor care m-au scos din necaz și promit să nu-mi mai bag nasul unde nu are ce căuta. Mi-a fost prea rușine astăzi că le-am dat de lucru și, în egală măsură, mi-a fost ciudă că am reușit s-o dau în bară exact când vizitele pe blog se duceau spre Semnul SPRE carte.
A fost o lecție pe care sper că am învățat-o.
blog defect, diviziunea muncii, meșteri, nepricepuți, rușine
Este un semn de ințelepciune și să știi când ai de învățat ceva. Ar fi bine să învătăm toată viața noastră, iar din greșeli învață omul cel mai bine, așa ca nu trebuie să te simți prea vinovată. Problema apare atunci când o slujbă nu-i făcută la nivel profesionist de către acel om care ar trebui să fie profesionist, expert sau măcar calificat.
Iar când “profesionistul” este medic, dascăl sau om al legii, iar ghilimelele acolo unde le-am pus eu deja, atunci să vezi jale. Au fost primele exemple care mi-au venit în minte. Cât despre mine… cel puțin o vreme voi evita să fac experimente.
Sunt oameni care incearca cate outin din fiecare…si nu ajung sa fac niciodata ceva corect.Iti dau dreptate cu diviziunea muncii si as incuraja parintii sa isi lase odraslele sa aleaga sa faca ceea ce le place , au chemare si talent , nu ceea ce parintii si-ar dori.
Soţul meu are o vorbă când eu mă ocoşesc să fac tot felul de lucruri. Lasă pe fiecare să facă ce ştie, fiecare trebuie să trăiască, noi luăm bani de la alţii, alţii de la noi.
Kadia a spus ceea ce ți-aș fi scis și eu. Se întâmplă, nu suntem roboți.
Păi tocmai pentru că nu suntem am putea evita unele lucruri.
Citind articolul tău mi-am dat brusc seama că greşesc în absolut tot ce fac. Sau poate nu chiar în toate. Uite unul dintre motivele pentru care nu vreau să mai aud în veci de guglă şi ca atare nu mă voi abona la sistemul de notificare al acestui blog, care a fost încredinţat lui de către specialişti deşi WP are propriul sistem de notificare: link
Dragoș, este alegerea ta la ce te abonezi și la ce nu. Iar faptul că a apărut acel sistem de abonare (pentru că mai mulți oameni mi-au spus că le-ar fi util) nu vine la pachet cu obligativitatea de a fi folosit. Nu fac prezența și nu pun absențe. Și, mă iartă, deși poate va suna a ignoranță, sunt unele lucruri cu care chiar nu o să mai îmi bat capul. Mi-am demonstrat singură că nu le pot știi pe toate (și ca urmare am reușit să-mi stric blogul după nici o săptămână) și, cel mai important, că este cazul să îmi canalizez energia spre lucruri la care mă pricep.
Într-o lume perfectă, unde totul e gratis, nimeni nu minte şi fiecare îşi dă silinţa ca totul să iasă bine, sînt de acord să existe specializări stricte. Maxim de specializare, maxim de abnegaţie, rezultate maxime.
Dar în lumea asta [...] în care trăim, iartă-mă dar nu am încredere în nimeni. Vreau să ştiu, trebuie să ştiu cîte puţin din orice, ca să pot face faţă instantaneu unei situaţii de criză, înainte de a chema (dacă mai e nevoie) ajutorul specializat care-mi bagă mîna în buzunar pînă la călcîi. Şi de multe ori e important să ştii ce detalii să oferi atunci cînd ceri ajutorul cuiva de la distanţă.
Acum, în ce priveşte blogul, instalează-ţi undeva pe o partiţie InstantWP (e freeware), fă un export-import la tot blogul din online în offline şi apoi joacă-te liniştită pe versiunea offline, instalează/configurează teme, plugin-uri, schimbă imagini, bannere, fă tot ce vrei fără teama de a strica blogul real. Pe de o parte poţi proba liniştită teme sau plugin-uri înainte de a modifica blogul online, pe de alta înveţi să te descurci cînd mai apar probleme şi pe de alta îţi faci o idee despre cine încearcă să te tragă pe sfoară în ce priveşte serviciile. Desigur, limita principală rămîne timpul liber.
Pentru o gamă restrînsă de setări în InstantWP care nu se pot face decît prin editarea manuală a unor fişiere, am creat un progrămel ajutător. Dacă te decizi să foloseşti sistemul, anunţă-mă să ţi-l trimit pe mail.
E adevărat: nimeni nu s-a născut învăţat. Dar la fel de adevărat e şi că nimeni nu s-a născut îmbrăcat şi totuşi cu toţii purtăm haine.
Unde o fi lumea aia perfectă? Poate în filme sau cărți, dar nici acolo pentru că povestea ei ar putea fi considerată plictisitoare și s-ar vinde. Să știi câte un pic din fiecare e OK. Te poate scoate din necaz în situații neprevăzute, bine zici. Dar de la asta și până a te considera atotștiutor e cale lungă. Și există situații în care mai rău poți strica lucrurile.
Mulțumesc pentru informații. Iar finalul (cel cu hainele) mă face să încep duminica cu un mare zâmbet.
Acelasi lucru patesc si eu, ma mai critica unii ca stau la tara, am curte si nu sunt in stare sa cresc trei gaini si sa am oua proaspete. pai daca au vecinii mei nu-i pacat sa nu cumpar de la ei, daca tot au prea multe si daca tot muncesc sa le creasca? O fi si putina comoditate din partea ea dar nici nu-mi place sa ma apuc de lucruri spre care n-am chemare. Desigur, am fost solicitata de vecini si sa le vaccinez purceaua, ca ce mare diferenta intre un om si-un porc, doar sunt de meserie! :))
Fain cu vaccinat purceaua.
Partea interesantă este la mine cu blogul. De când este cunoscut că scriu, mă trezesc la birou cu tot felul de sarcini. Stabilit cadouri la aniversări, mers pe la tot felul de evenimente unde primește firma invitație, ba și grijă de pagina de Facebook. Pentru că am blog. 
Offtopic: daca vezi un bou care tot ajunge pe “blogdeiarna” si apoi aici, acela-s eu!
Ontopic: mie alegerea asta mi se pare ca si cea cu hobby-urile: unul sau mai multe? Raspunsul fiind: cat te tin curelele. Eu-s pro ideea ca un barbat (sau o femeie, dar la asta nu m-am gandit) trebuie sa poata face orice. Dar ce e drept, ma gandeam sa poata face orice..BINE :)). Competent. Eu as cam vrea sa ma pricep la toate. Sunt convins ca nu voi reusi, dar incerc. Si mai cred ca cu suficienta motivatie, munca si instructie se poate. Si rezultatul poate fi calitativ superior.
De pe Blog de iarnă vin încă mulți oameni. Dacă îți spun să ți eu uneori mă trezesc intrând pe el, ce zici?
Sunt de acord cu tine. Și eu vreau să fac și să știu cât mai multe lucruri. Dar am o limită. Și îmi aduc aminte asta când fac câte o boacănă. Cum a fost cea cu stricatul blogului la 1 noaptea.