Premianţii fără premii

premiantiiLa ora la care vă scriu, în Deva, într-un loc pe care toată lumea îl numeşte “la cal” (pentru cei care nu cunosc oraşul, în faţa Casei de cultură, lângă statuia lui Decebal) câţiva oameni robotesc de zor. Instalează o instalaţie de sonorizare, aşează cu grijă câteva steaguri tricolore, se asigură că totul este aşa cum îşi doresc şi aşteaptă să se facă ora 11. Fac acest lucru de destulă vreme şi cei mai mulţi locuitori ai Devei ştiu că urmează să se întâmple “Premianţii fără premii“.

Dacă vă întrebaţi ce se ascunde în spatele acestui nume, aflati că este vorba despre o manifestare care are loc în fiecare sâmbătă şi despre care Dan Terteci, iniţiatorul ei, spune cam aşa: “Premianții fără premii propune să redescoperim spațiul public pe care îl împărțim între noi. Este o încercare temerară de a arăta lumii că avem valori și că noi, societatea, în afara cadrului instituțional, le zărim, le vedem și le mulțumim pentru ceea ce fac pentru noi.” Premiul este unul simbolic: o diplomă pe care semnează toţi cei prezenţi (oameni care au venit special să asiste la eveniment sau simpli trecători care se opresc câteva clipe din treburile lor), o insignă şi un buchet de flori tricolor.

“Ce mare lucru? O mână de oameni, o diplomă şi o poză de grup cu un tricolor.”, aţi putea spune. Ei bine, dacă acesta este primul vostru gând, vă spun că aparenţele sunt înşelătoare. Şi ata pentru că, sâmbăta trecută am fost prezentă acolo în calitate de premiant şi pot să vă mărturisesc, cu mâna pe inimă, că încărcătura emoţională a momentului depăşeşte orice mi-am imaginat.

Am primit premiul pentru Semn SPRE carte, iar cei veniţi acolo să îmi fie alături, oameni dragi mie sau doar nişte nescunoscuţi pe care îi vedeam pentru prima oară, au adus cu ei cărţi pentru proiectul din care mulţi dintre voi sunt parte. Multe, încă nu ştiu câte pentru că săptămâna care a trecut a fost, pentru mine, una infernală (de aceea am şi amânat atât de mult scrierea acestui articol).

4000-1

Vă povestesc toate aceste lucruri nu ca să mă laud, deşi voi recunoaşte că faptul că mi-a oferit acest premiu a fost măgulitoar. Vreau să vă spun doar că Semn SPRE carte a devenit şi mai cunoscut, că am primit buchetul tricolor şi în numele vostru, al celor care aţi fost şi sunteţi alăruri de acest proiect şi că, începând din 15 septembrie, vă invit să reluăm lucrurile de acolo de unde le-am lăsat la începutul vacanţei. Vă propun să scriem (pentru a-l promova) pe marginea unui subiect care va deveni, în curând, de actualitate: “Prima mea zi de şcoală” şi să îmi semnalaţi locuri în care să trimitem cărţile adunate peste vară. Am putea face acest lucru în săptămâna 15-21 septembrie.

Vă mulţumesc tuturor şi le mulţumesc de asemenea celor care mi-au acordat premiu sau au ales sa petreacă o oră din viaţa lor împreună cu mine ca parte dintr-unul din cele mai emoţionante momente din viaţa mea.

7 thoughts on “Premianţii fără premii

  1. Am vazut pe facebook, felicitari, meriti din plin aceasta recunoastere! Frumoasa initiativa celor din Deva. Am fost in facultate, intr-o singura vizita, se insura un coleg, si am pastrat o amintire tare frumoasa despre oras.

  2. Sunt mândră de tine! Îmi pare bine că măcar aşa ţi s-a recunoscut meritele. Felicitări!! Scuză-mi, dacă poţi, lipsa fizică. N-am apucat să văd la timp despre premierea de la Cal. Mi-aş fi dorit să fiu acolo! Mi se pare de neiertat că n-am fost şi îmi pare teribil de rău. Sper să poţi să treci peste asta. În inima mea tu ai câştigat premiul pentru iniţiativa Semn spre carte, pentru care am şi votat, de altfel. Îţi doresc din suflet toate cele bune şi mult noroc şi inspiraţie pe mai departe!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge