Dragul meu prieten,
Dacă citești această scrisoare, înseamnă că în viața ta există cel puțin un copil care nu a împlinit 15 ani, iar tu îi ești părinte, bunic, rudă apropiată, dascăl sau prieten mai mare. Iată de ce îți scriu.
Acum câteva zile Toyota Romania m-a contactat și mi-a propus să devin ambasador al competiției Dream Car Art Contest. Nu știam nimic despre acest concurs, dar după ce m-am documentat, am acceptat cu entuziasm. Competiția (una internațională) se află la cea de-a șaptea ediție și își propune să stimuleze talentul și imaginația copiilor. Aceștia sunt invitați să deseneze mașina visurilor lor. În fiecare an se înscriu peste 600.000 de participanți, iar premiile (printre care și o excursie în Japonia) sunt foarte atractive. Mai multe amănunte vei găsi aici.
De ce am fost aleasă printre ambasadorii acestui concurs? Nu știu. Sunt un om obișnuit cu o preocupări obișnuite. Soție, mama, uneori blogger. Poate pentru că mi-am crescut copilul îndemnându-l să viseze și spunându-i că viitorul îi aparține și lucrul acesta a dat roade? Sau pentru că am încredere în cei tineri sau foarte tineri, considerând că lumea în care trăim este lumea lor și că doar ei o vor putea face mai bună? Sunt lucruri în care cred cu tărie. Până la urmă, un om nu este decât suma visurilor lui și a drumurilor pe care le parcurge pentru a și le împlini.
Visuri… Crezi ca și mine că ele sunt motorul care a dus omenirea înainte? Răsar în inima și în mintea noastră, căutăm cheia care să le descifreze semnificația și alegem ceea ce urmează să facem. Uneori rămân doar palide amintiri din care se vor naște alte visuri, alteori adunăm toate resursele interioare de care dispunem pentru a le îndeplini. Iar când acest lucru se întâmplă, tragem concluziile. Unele visuri sunt mici și au schimbat doar o clipă a trecerii noastre prin această lume, altele sunt uriașe, ne-au schimbat viața și au influențat-o, poate, și pe a altora.
Ce-ai zice să îi vorbim copilului din viața ta despre aceste lucruri? Te temi că nu va înțelege și că aceste cuvinte sunt prea complicate pentru el? S-ar putea să ai dreptate. Dar am putea găsi o formă de abordare potrivită pentru vârsta și sufletul lui.
Am putea să îi spunem că lumea nu a fost întotdeauna așa cum este cea în care s-a născut el. Că lucrurile au evoluat în timp și că oamenii, prin puterea minții și a voinței lor, au schimbat-o mereu, adăugându-i lucruri noi. Și că la început au fost visurile, transformate mai apoi în idei în care au crezut și pe care s-au străduit să le transforme în realitate.
Cred că ar fi bine să-i dăm câteva exemple. Și poate ar trebuie să începem cu televizorul de care este atât de fascinat. Oare cum i se va părea dacă îi spunem că Philo Farnsworth l-a imaginat când avea doar 14 ani, iar 7 ani mai târziu avea deja un model funcțional? Cred că aceasta este calea spre sufletul lui. Să îi povestim despre copii ale căror visuri nu numai că au devenit realitate, dar au schimbat și felul în care trăim. Eu mi-i mai amintesc pe Frank Epperson care, la 11 ani, a creat prima înghețată pe băț, pe Joseph-Armand Bombardier (15 ani) părintele snowmobil-ului și pe George Nissen (16ani) care a construit în garajul părinților săi prima trambulină. Tu mai știi și alții asemenea lor? Copii care au redesenat fața lumii. De ce nu ar sta și în puterea copilului din viața ta acest lucru?
Hai să îl încurajăm să deseneze mașina visurilor lui. Ar putea fi mașina viitorului. Să-l învățăm să viseze și să-și lase libere visurile oricât de îndrăznețe ar fi. Să-i explicăm ce înseamnă competiție și că fiecare participant, chiar dacă nu este premiant, e un câștigător. Să-i dăm culori cu care să se joace. Joaca aceasta, și ea, îl va pregăti pentru viață. Sunt sigură de asta.
Ce zici, ești de acord să petrecem puțin timp împreună? Ne adunăm cu toții, adulți și copii, și punem, ad-hoc, bazele unui mic atelier de creație. Eu aduc hârtie pentru desen, acuarele și creioane colorate, cei mici trebuie să se înarmeze doar cu imaginația lor și cu entuziasmul specific vârstei.
Cred ca ar putea fi o întâlnire reușită. Copiii vor desena, noi, cei mari, vom depăna amintiri și, cine știe, poate unul dintre micii artiști va fi cel care va călători în Țara Soarelui Răsare. Sau peste ani vom călători într-o mașină pe care a plăsmuit-o imaginația lui?
Și m-am mai gândit la ceva. După ce vom înscrie desenele la concursul Dream Car Art Contest, le vom dărui copiilor flyere pe care să le împartă prietenilor lor. Cu siguranță ei vor fi cei mai buni ambasadori.
Vino să visăm împreună!
Te aștept cu drag,
Sonia
Acest articol participă la SuperBlog.
Sursa foto: Google images și Toyota.ro.
Nu ştiu cum reuşeşti dar scrii cele mai frumoase articole (să ştii că te invidiez), mereu cititul la tine e lin, mereu citesc pe nerăsuflate şi când ajung la final mă întreb “gata? Când am terminat de citit?”.
Sper ca prichindeii să deseneze măcar pe jumătate la cât de frumos ai scris tu.
Mulțumesc mult, ești tu prea drăguță și s-a nimerit să îți placă ce scriu. Iar prichindeii… oooo prichindeii au în vârful creioanelor izvor nesecat de frumusețe. Pentru că inocenta copilărie este frumoasă.
Intr-adevar, mai importanta este participarea, puterea de a visa de care dispune orice copil de pe pamant. Nu spun ca premiile nu sunt atractive, ci numai ca visurile se nasc fara sa astepte recompense.
Competiția îl învață pe un copil multe lucruri. Să se evalueze, să își respecte partenerii de concurs, să persevereze. Au și premiile rolul lor în motivarea celor mici, dar pe termen lung altele sunt beneficiile.