Anul trecut, într-unul dintre primele articole de pe blogul meu nou-nouț, scriam că am luat o hotărâre genială în ceea ce privește vacanța. E drept că aveam și câteva îndoieli, dar entuziasmul, se pare, le-a eclipsat pe toate. Nu știu dacă cineva își mai amintește acel articol. La vremea aceea nu cred să fi avut mai mult de 20 de cititori. Așa că o să reiau puțin povestea.
Când vine vorba despre concediu, jumătatea mea are o singură destinație favorită. “Unde vrei tu”. Adică eu, ați înțeles. Grea misiune. Nu că nu ar fi o grămadă de locuri unde nici cu gândul nu am ajuns, dar alegerea aceasta mă copleșește uneori. Deși am ales bine de fiecare dată. Ei bine, anul trecut, n-am fost în stare să pun degetul pe hartă și să spun hotărât “aici”, așa că, până la urmă, am îmbrățișat ideea soțului meu. Care, ca să scape probabil de gura mea, m-a întrebat suav dacă nu mi-ar plăcea să nu ne mai facem planuri și, când va veni vremea, să apelăm la varianta last minute. Am fost entuziasmată. Suspans, mister, aventură, mi-am zis. Și nu m-am înșelat.
Comentarii recente