23 Mar 2014

Punem aripi visurilor

33 Comments Blogging, Caz umanitar, Lectură, Oameni care contează, Personal, Publicitar, Semn SPRE carte, SuperBlog

Motto: Lipsa de lectură şi lipsa de educaţie conduc la sărăcie, la infracţionalitate şi frustrare. Aceasta este legătura cauzală corectă, nu cea inversă. Nu întotdeauna se spune asta foarte răspicat. Nu sărăcia produce incultură, ci invers.*

Îi văd în fiecare dimineață, pentru că ne urcăm în același autobuz. Eu port poșeta pe umăr și apăsarea unor gânduri, ei sunt împovărați de greutatea ghiozdanelor, a instrumentului muzical așezat în husa lui sau a mapei imense în care stau cuminţi picturi sau desene. Sunt navetiști ca și mine, elevi la liceul de artă din orașul în care lucrez.

În aubobuz avem aceeași rutină: căutăm repede cu privirea un loc liber, ne așezăm cât putem de comod și scoatem din buzunare un telefon, o tabletă sau niște căști pe care le îndesăm în urechi, încercând să profităm astfel de răgazul oferit de distanţa pe care o avem de străbătut. Ne vedem fiecare de ale lui, concentraţi la gadgeturile personale sau ne lăsăm gândurile să zboare în voie, în timp ce peisajul familiar se derulează pe lângă ferestrele în mișcare. Read more

02 Feb 2014

Ce frumoasă ești…

15 Comments Blogging, Semn SPRE carte

… și cât de bine îți stă în mâinile celor care te prețuiesc.

Voi aduna aici fotografiile copiilor care deja au primit cărți.

roxana

Mesager Roxana

Read more

21 Ian 2014

Reminder

8 Comments Semn SPRE carte

rememberPentru că am primit câteva mesaje cu întrebări despre campania lunii ianuarie a proiectului Semn SPRE carte, m-am gândit că este bine să fac şi aici câteva precizări. Mai ales că am făcut câteva mici modificări în mecanismul de desfăşurare. Pe parcurs, probabil, vor mai exista şi altele, pentru că practica aduce clarificări şi vine cu soluţii mult mai comode şi mai funcţionale.
Aşadar, în ianuarie, vom începe să promovăm Semnul SPRE carte începând de joi (23 ianuarie, ora 00:00) şi până miercuri (29 ianuarie, ora 24:00). Aşa cum cei mai mulţi ştiţi deja tema articolului pentru această lună (în cazul în care doriți să o folosiți) este “Mi-ar plăcea să-mi fie prieten… (și aici scrieți voi un personaj dintr-o carte preferată)”. Read more

09 Ian 2014

Biblioteca bloggerului român

28 Comments Blogging, Lectură

book01Începutul acestui an a adus pe bloguri o avalanșă de articole despre cărțile citite în anul precedent și foarte multe planuri de lectură pentru 2014. Am citit cu uimire (și invidie, recunosc), despre liste care conțin peste 100 de cărți. Și am încercat să-mi creionez și eu, în minte, micile mele victorii. De numărat am numărat doar ieri când, pe blogul lui Chinezu, am descoperit o invitație care mi-a făcut cu ochiul. Aceea de a mă alătura, și eu, unui proiect care are drept scop să centralizeze cărțile citite în 2013 de cât mai mulți bloggeri. Îi zice, acestui proiect “Biblioteca bloggerului român“.

Read more

04 Ian 2014

Blog, blogging și un vis

98 Comments Semn SPRE carte

IntercambiomasivodelibrosPe foarte multe bloguri cititorii sunt întrebați care este, din punctul lor de vedere, cuvântul anului 2014. Undeva am răspuns sănătate, altundeva încredere, astăzi, aici, voi spune implicare.

Nu sunt inconsecventă, dar nu pot rezuma dorințele pentru anul 2014 la un singur cuvânt. Nu am uitat că am declarat, aici pe blog, că nu am o listă de dorințe frumos scrisă pe o foaie (fie ea și virtuală) de hârtie. Dar după o destul de lungă și necesară vacanță, se cuvine să încep să ies din amorțire. Și să creionez, unul câte unul, planuri. Acest articol îi este dedicat unui astfel de plan, întâiul din acest an. Dar mai înainte de a vă povesti despre el, este nevoie de puțină istorie.

Read more

01 Iul 2013

Între ghilimele…

30 Comments Întrebări
ghilimeleE luni (încă) și nici iarba nu crește. Nu știu cum o fi la voi ziua asta, dar la mine categoric nu este ziua preferată din săptămână. Am de lucru și chef nu prea, iar inspirația este plecată și ea și nu știu pe ce coclauri umblă. Îmi propusesem o zi cu pauză de blog, dar cum m-am plimbat puțin pe la alții, mi s-a făcut chef de scris. Nu ca să urmez exemplul lor ci pentru că într-un loc s-a întâmplat să adaug unui comentariu  ”La urma urmelor, e şi mâine o zi”, celebra expresie din “Pe aripile vântului”. Așa am realizat că în viața de zi cu zi folosesc adeseori replici împrumutate care, într-un fel sau altul, au ajuns renumite. Că sunt din filme sau cărți, că sunt proverbe sau expresii preluate de te miri unde, asta nici nu contează. Le folosesc și inevitabil în mintea mea se naște o întrebare. De ce? O fi lipsă de originalitate sau dorința de a întări un punct de vedere care nu mi se pare suficient argumentat? Sau poate plăcerea de a scoate de la naftalină frânturi dintr-o “înțelepciune” care nu s-a pierdut, deși uneori contextul general în care a fost rostită l-am uitat? Chiar nu știu de ce mă trezesc adesea spunând “Ei bine, nimeni nu e perfect”  ca în “Unora le place jazz-ul ” sau “O cafeluță? O biscuite?” replică aparținând sigur lui Dem Rădulescu (fără să îmi mai amintesc și titlul filmului în care am auzit-o). Mă opresc aici, nu pentru că nu ar mai fi și multe altele pe care le spun ci pentru că vreau să vă întreb și pe voi dacă aveți obiceiul acesta. Folosiți în vorbirea curentă astfel de expresii care au ajuns, să zicem, memorabile?  V-ați întrebat vreodată de ce? Sintetizează ele un adevăr pe care noi nu am putea să îl spunem mai bine? Sau personajul care le-a rostit prima dată ne-a fost atât de drag încât cuvintele sale ni s-au întipărit în minte și cu primul prilej care ni se ivește le rostim inconștient?
29 Apr 2013

Premiantă. După 32 de ani.

65 Comments Concurs, Lectură, Nostalgii, Oameni care contează, Personal

Flower childVă mai amintiți serbările școlare? Eu le îngropasem adânc, într-un colț al memoriei, firesc poate, ultima la care am participat (în calitate de elev) având loc acum vreo 32 de ani. Astăzi, un eveniment fericit, le-a scuturat puțin de praf.  Și uite așa, între un geam de spălat și readucerea hainelor de vară în prim plan, am stat și am depănat amintiri.
În cei doisprezece ani de școală (la cei cu festivități de sfârșit de an mă refer) am luat premiu de unsprezece ori. Poate surprinzător pentru voi, mi-a ridicat ceva probleme primul an. Se întâmpla ca după doar două săptămâni de la începerea cursurilor să ne mutăm la oraș. Cartier nou, școală în construcție. De fapt nici blocul în care locuiam nu era chiar gata, nu aveam ușă decât la intrare și la baie, iar mama, pentru că blocul nu era racordat la vreo conductă de gaz, gătea pe un reșou cu petrol. Dar asta este o altă poveste, una extrem de lungă. Ziceam de școală.  Exista în zonă una, improvizată. Când tatăl meu s-a dus să mă înscrie, i s-a spus că nu mai sunt locuri, dar că dacă aduce de acasă o masă, este în ordine, mă primesc și pe mine. N-a fost să fie. Până să facă ai mei rost de obiectul pe care să-mi pot sprijini coatele, eu am făcut vărsat de vânt.  După cele zece zile de consemnare la domiciliu, locul fusese ocupat de cineva mai rapid. A umblat săraca mama pe la toate ușile. Într-un final, nu știu cât timp să fi trecut, m-a primit cineva. La o școală din centrul orașului, având de mers până acolo patru stații de autobuz. N-a fost un eveniment prea fericit pentru mine. Deși așteptam cu nerăbdare ziua în care să pot merge și eu cu ghiozdanul în spate (unul din piele de porc, cei din generația mea cu siguranță și-l amintesc), m-am trezit într-o lume complet ostilă. Ceilalți copii scriau deja litere și cuvinte cu stiloul și silabiseau binișor, eu… știam doar liniuțe și creion. Ca să nu vă mai spun că, cei 50 de bani pentru autobuz, se duceau de obicei pe o jumătate de Eugenia și trebuia să fac drumul spre casă pe jos. Uneori ajungeam pe la două-trei după masă. Lucrurile aveau să se schimbe din clasa a II-a.
Nu-mi amintesc cu exactitate decât o singură serbare. Cea de la sfârșitul clasei a V-a. Pentru că eram bună la matematică, dirigintele m-a chemat să îl ajut să facă mediile (atunci nu existau calculatoare). Și pentru că urma să iau premiul I, m-a lăsat să îmi aleg singură cărțile. Multe cărți. Memoria îmi joacă feste, știu însă, cu siguranță, că am pus în pachet La Medeleni. Patru volume din colecția Biblioteca pentru toți. Și că ziua aceea a fost pentru mine una foarte fericită.
Exact așa m-am simțit astăzi când cei de la Libris.ro  m-au urcat pe podium printre premianți. Nu am luat coroniță, dar locul doi pe care l-am obținut reprezintă cu mult mai mult decât cei 400 de lei din care pot să îmi cumpăr ce cărți doresc.  Concursul acesta m-a făcut să cunosc oameni noi și să am mai multă încredere în mine în ceea ce privește scrisul pe blog.
Vă mărturisesc că îmi propusesem să scriu despre concurs, indiferent de rezultat.  Mă gândisem să vă spun că povestea mea despre cărți a fost articolul care a adunat cele mai multe comentarii (mă refer la articolele de pe blogul meu), a avut cele mai multe vizualizări și de când l-am scris a fost în fiecare zi pe locul doi (ca număr de afișări) după articolul nou apărut. Vroiam să vă dau cifre. Din păcate nu mai pot face lucrul ăsta. Nu m-am gândit să le notez, iar după anunțarea câștigătorilor s-a întâmplat o minune. Traficul pe blogul meu a luat-o razna.
Mă veți întreba ce cărți am ales. Deocamdată doar trei.  Manual de fotografie digitala – Michael Freeman (o carte pe care mi-o doresc de multă vreme, dar al cărei preț m-a descurajat de fiecare dată), De veghe in lanul de secara – J.D. Salinger și Manual De Croitorie – Lorna Knight   (dorințele Ancăi, care pe lângă citit și alte pasiuni, și-a mai descoperit una, creația vestimentară).  Restul,  nu știu încă.
Știu în schimb altceva. Îmi doresc din suflet să împart bucuria cu voi. M-am tot gândit cum aș putea să fac lucrul ăsta. O carte fiecărui cititor care a comentat la Mereu îndrăgostită nu pot să dăruiesc, mi-ar ruina bugetul. :(   Așa că, singura soluție va fi Random.org  (pe care nici eu nu-l prea iubesc). Vă invit așadar (dacă ați comentat la articolul  pe care l-am înscris în concurs și dacă doriți, bineînțeles) să vă alegeți o carte din categoria Beletristică de pe Libris.ro și să o scrieți într-un comentariu. Joi la ora 24 voi anunța cine a fost cu noroc. M-ați ajutat să câștig un premiu, acum vă rog să mă ajutați să dăruiesc măcar puțin din bucuria mea.
Vă mulțumesc tuturor! Celor care au comentat, celor care doar au citit, celor care m-au încurajat și au crezut în mine, celor care mi-au apreciat povestea și m-au așezat printre câștigători.

Felicitări tuturor participanților și celorlalți premianți  (Locul 1 – Roxana Dumitrache, Locul 3 – Diana și Dan).

Sursa foto.
–––––––––
S-au înscris pentru cartea pe care vreau să o dăruiesc:
1. Lavinia – O sută de ani la Porțile Orientului, Ioan Groșan
2. Dragoș - Tirania penitenței, Pascal Bruckner
3. Adriana – Aleph, Paulo Coelho
4. Andreea  - Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez
5. Iuliana - Capitole târzii din viața mea, Regina Maria a României
6. Sorana – Iubiri caraghioase, Milan Kundera
7. Bianca – Jurnalul perlei orientului, Maureen Lindley
8. Hapi - Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee
9. Mira – Cântul lui Ahile, Madeline Miller
10. Cristina – Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF), Anticipația Nr.1
11. Tatiana – Împărăteasa, John Burnham Schwartz
12. Dan – Photoshop CS5. Editarea foto pe intelesul tuturor