Semn SPRE carte – START

Este momentul ca Semnul SPRE carte să pornească la drum. Mecanismul de desfășurare al proiectului a fost publicat, iar eu am făcut tot ce mi-a stat în puteri ca să începem cu dreptul. Așa că mă voi folosi de teorie doar pentru a o aplica în practică. Și eventual ca să lămurim eventualele neclarități. Este prima oară când scriu așa ceva, știu nu este o scuză, și am realizat că este foarte greu să pui într-o singură pagină 1000 de gânduri.

Ultima duminică din această lună este 26 ianuarie. Atunci, conform celor pe care le-ați citit în descrierea proiectului, ar trebui să se întâmple trei lucruri:

1. O persoană (în viitor sper că mai multe) ne va povesti cum și cui a dăruit cărțile.

2. O persoană (în viitor sper că mai multe) va scrie despre copiii (sau adolescenții) pe care i-a ales pentru următoarea donație.

3. Pe mai multe bloguri vor apărea articole care să promoveze Semnul SPRE carte.

Pentru că trebuie să începem de undeva, lucrurile se vor desfășura astfel:

1. Loredana ne va povesti despre copii la care au mers primele cărți (8 volume).

2. Eu voi scrie ce m-a determinat să trimit o parte din darul nostru aici, la mine acasă, la Hunedoara, iar o altă parte din el undeva într-un sat din județul Dolj (în total 15 volume).

3. Aici veți interveni voi. Publicând articole care să pună în mișcare mecanismul pe care cu toți ni-l dorim funcțional.

O să vă spun acum de ce am făcut primele două alegeri.

Am rugat-o pe Loredana să fie ea cea care dă startul, din două motive. Unul foarte practic. S-a implicat în proiectul ShoeBox și a făcut-o bine. Al doilea, subiectiv și de suflet. Blogul ei este unul dintre primele pe care le-am descoperit după ce eu mi-am făcut propriul blog. Și citind la ea despre cât suflet pune pentru a ajuta alți oameni, mi-a încolțit ideea că și eu aș putea, cândva, să întind o mână de ajutor. Este de prisos să adaug că a spus DA în prima clipă în care i-am făcut propunerea și că în următoarea oră știa deja, exact, unde vor merge cărțile.

Următoarele cărți le voi dărui eu, tot din două motive. O prietenă bună (care ar putea să-mi fie fiică) mi-a împărtășit de multe ori pasiunea cu care lucrează cu un grup de copii cu nevoi speciale, iar o alta (Dana, pe care o găsiți de multe ori în rândul comentatorilor) m-a sunat și mi-a povestit despre cazul din Dolj. Sunt două povești despre viață pe care le voi spune eu doar  pentru că cele două doamne nu au blog.

Ce avem de făcut în continuare?

Să promovăm proiectul.

Aceasta mi se pare partea cea mai ușoară. Mulți bloggeri s-au arătat interesați de idee, unii deja au scris articole și au afișat un banner pe blog. Cum scriem? Acest lucru rămâne la latitudinea fiecăruia. Fie ne folosim de tema lunii (pe care o voi propune eu), fie găsim o altă formă care ni se pare mai convenabilă.

Să adunăm cărți.

Voi fi mereu în prima linie a acestei părți a proiectului. Am speranța că, în momentul în care lucrurile vor începe să se miște, voi reuși să obțin sprijin de la librării online sau edituri. Sau de la oricine are putere financiară și dorește să se implice. Însă, până când vom avea credibilitate, trebuie să ne bazăm pe eforturile proprii. Și sunt convinsă că vom reuși. Oamenii sunt sensibili când este vorba de o idee care li se pare bună. Astăzi am comandat 15 volume care vor fi plătite de Grafica Plus, firma la care lucrez. Încă nu cerusem ajutor, dar el a sosit. Că reușim să punem o carte sau zece la temelia acestui proiect este mai puțin important. Orice gest va fi binevenit.

Să dăruim cărți.

Aceasta cred că este problema cea mai grea. În primul rând, situația materială precară și lectura nu sunt două lucruri care merg mână în mână. Iar ca munca noastră să aibă un sens, cărțile trebuie să ajungă exact acolo unde sunt dorite și prețuite. Altfel irosim bani, energie și timp. De asemenea trebuie să fim atenți ce și cui dăruim. Fiecare carte are o vârstă potrivită, iar scopul este ca ea să ajungă în mâna cuiva care o va citi cu plăcere. Și va avea ceva de învățat. Acestea sunt aspectele la care vă rog să vă gândiți în clipa în care decideți să fiți voi mesagerii Semnului SPRE carte.

La final voi mai puncta două aspecte. Lista pentru donațiile lunii februarie rămâne deschisă (în funcție de ce propuneri primim și câte cărți adunăm). Iar tema articolului pentru ianuarie (în cazul în care doriți să o folosiți) m-am gândit să fie “Mi-ar plăcea să-mi fie prieten… (și aici scrieți voi un personaj dintr-o carte preferată)”.

Deși am dat startul cu mari emoții, eu am mare încredere că acest proiect va fi unul care ne va aduce satisfacția lucrului bine făcut și bucuria de a dărui. Să ne urăm succes!

Oare câte semne de carte vom reuși să adunăm până la sfârșitul anului?

Vă pot fi de ajutor:

Mecanismul de desfășurare al proiectului

Doresc să donez cărţi

Doresc să dăruiesc eu cărțile

Grupul Semn Spre carte de pe Facebook

Bannere pentru Semn SPRE carte