Sunetul strident al alarmei de pe telefon te anunță fără nicio milă că tocmai începe o nouă zi. Te antrenezi, aproape fără să vrei, în rutina fiecărei dimineți. Duș, două guri de cafea (ce bine că nu trebuie să o faci tu), perie de dinți, alte două guri de cafea, haine și gata, la drum. Pleoapele ți-s încă grele de somn, mintea îți este deja plină de gânduri. Ocolești cu grijă bălțile pe care le-a desenat pe asfalt ploaia rece de toamnă. Ce zi! Trafic, nervi, la radio cineva cu o voce plată citește știri. Cele mai multe vești nu sunt bune. S-a întors lumea cu fundul în sus, îți spui. Muncă. Timpul trece prea repede, lucrurile nu așează întotdeauna așa cum ți-ai dori, încerci să împaci pe toată lumea chiar dacă, uneori, asta înseamnă că cel care iese șifonat din toată ecuația asta ești chiar tu. Seară. Un supermarket aglomerat, oameni care nu au răbdare, prețuri care cresc ca voinicul de poveste, E-uri, coadă la casă. Jurnal de știri. Adevărul umblă cu capul spart, dreptatea este de multe ori legată la ochi.
Am creionat o zi obișnuită din viața ta. Trasă parcă la indigo după cea de ieri, asemenea celei de mâine. Te recunoști în ea? Simți și tu, la fel ca mine, că viața te-a înghițit într-un malaxor și te amestecă acolo cu toate câte sunt, bune și rele, și că rezultatul final este de culoare gri? Te-ncearcă vreodată gândul că lumea în care trăiești este mai murdară și mai cenușie decât îți dorești? Eu, deși sunt o optimista incurabilă, recunosc că am momente în care gândesc așa. Și că, uneori, mă las cuprinsă deznădejde.
Și totuși, merg înainte cu speranță. Închid ochii și recompun în minte frânturi de imagini pe care le-am cules cu grijă și pe care le-am adăpostit în sufletul meu. Mi-s martore că viața nu ne-a pervertit de tot și pe toți și că dincolo de întâmplările care ne murdăresc și încearcă să ne absoarbă într-o gaură neagră, există puritate. Și că deși pare pe cale de dispariție, nu este așa.
Pentru că…
Provocarea era să vă povestesc despre puritate, dar nu am găsit destule cuvinte în care să cuprind un termen atât de fragil și pe care îl pot atribui (sau nu) fără să greșesc fiecărei părticele din viața mea. Lucruri, oameni, obiecte, întâmplări, stări sufletești. Așa că, pur și simplu, am preferat să las imaginile să vorbească, pentru că o fotografie face cât 1.000 de cuvinte, nu?
Ideea nu-mi aparține, voi recunoaște acest lucru. M-a inspirat un concurs Instagram care a început în data de 11 noiembrie. Este o provocare fotografică lansată de AQUA Carpatica care ne invită să răspundem printr-o imagine la întrebarea “ce înseamnă #puritate pentru tine?”.
Mi-am făcut și eu cont și o să uploadez am uploadat, chiar astă seară, pe Instagram, folosind hashtagul #puritate, primul meu răspuns. Un print screen al acestui articol. 
Vă invit să participați și voi, aveți timp până în 24 noiembrie. Premiile sunt tentante (premiul I – o tabletă Evolio Quadra; premiul II – apă plată/carbogazoasă pura pentru 6 luni; premiul III – apă plată/carbogazoasă pentru 3 luni), tema este generoasă, iar subiectul unul la care ar trebui să ne gândim cu toții mai des.
Pentru tine ce înseamnă puritate?
Acest articol participă la SuperBlog.
Sursă foto: Google images și arhiva personală.
De multe o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte.Când sunt mai multe…deja este scris un eseu. Felicitări pentru deosebita abordare și mult succes!
Mulțumesc Maya. Am recurs la imagini pentru că începusem să scriu un articol kilometric. Și probabil plictisitor.
”Adevărul umblă cu capul spart…” Nu sunt doctori să-l oblojească, din nefericire. Nu încă…
Ce frumos ai putut-o spune, Sonia! Și-apoi am ajuns la imagini și m-am topit de tot. Ăsta-i unul dintre articolele alea pe care le voi ține minte, mulțam fain!
Irealia, mulțumesc. Așa cum am scris și la final, nu sunt toate imagile mele. Dar mă bucur dacă s-au potrivit și exprimă ce am gândit eu.
fotografii as fi incarcat si eu o mie de le as fi avut la indemana. proprii si personale. dar si ale tale sunt asa de expresive si ai imbinat asa de dragut cate un text la fiecare, ca e mai mult decat graitor. inca un articol de suflet. uite ca si SB ne mai da ocazia sa scriem si astfel. din cand in cand macar.
Am scris din suflet și cu suflet. Mi-a plăcut tema.
Nu poti defini ceva mai bine fara a-l alatura opusului sau.Puritate inseamna sa participi la un concurs de Miss unde din 5 echipe participante se acorda 4 premii iarf tu ramai pe dinafara pentru ca nu ai avut bani sa-i mituiesti pe organizatori, care sunt tot niste adolescenti , ca si tine, doar cu un an mai mari,si sa pleci cu capul sus si fara sa porti ranchiuna, desi sufletul iti plange.Asta nu are nici o legatura cu apa ci doar cu lumea in care traim.Tie iti urez mult succes, in ambele competitii!
Lumea în care trăim este nedreaptă uneori, așa este. Poate puritate înseamnă să ai capul sus, indiferent de circumstanțele în care te afli, ai dreptate.
frumos!
Mulțumesc.
Ai facut minuni cu fotografiile acelea si texul lor. Pur si simplu minunat…Asta e Sonia pe care o stiu eu…
O parte din titlul tau se repeta si la mine. Cate expresii cu “pur” pot exista, in fond? Eu nu am gasit decat pe asta si sintagma “pura intamplare” pe care o vazusem folosita.
Dana, pur și simplu nu putem reinventa limba română, nu? Aștept cu nerăbdare articolul tău.
Din motive obiective, am hotarat sa postez in ultima zi
Pur şi simplu nu ştiu ce să zic. Nu-i aşa că mai bine tac? Am tăcut.
Nu e mai bine. Dar eu îmi amintesc că am citit acum câteva zile, pe un blog al cărui nume nu mi-l amintesc, ceva despre iubire și puritate și îmi este de ajuns.
Poate conjunctura personală mă face mai dark decît de obicei, însă în clipa asta am senzaţia că puritatea e doar un ideal fantastic şi – ca orice alt ideal – a devenit o profitabilă găselniţă comercială.
“Imagine pură”, “sunet pur”, “apă pură”, “plăcere pură”, “iubire pură” etc… Toate reprezintă un ideal, nu o realizare practică durabilă. Fiindcă puritate egal perfecţiune. Iar perfecţiunea nu există nicăieri în Universul cunoscut, cu atît mai puţin fabricat de mîna unei fiinţe atît de imperfecte cum e omul.
Zău că mai bine tăceam…
la concursuri spun pas… dar pentru imaginile tale îmi permit un zâmbet de luni, de început de săptămână. ştim… şi totuşi uităm puritatea…
Să ai o săptămână plină de zâmbete, psi!
Acest articol este pur şi simplu puritate.
Mă hrănesc şi eu cu puritatea surprinsă de tine în imagini.
Mulțumesc!
Intr-adevar, puritatea inca exista, trebuie doar sa inchidem ochii si sa o cautam cu sufletul, sa ne intoarcem in copilarie si sa ne amintim ce era cu adevarat important si emotionant.
Imi place mult poza cu fetita care tine o floare galbena in mana.
Vienela, este și poza mea preferată și mi-a adus în minte în prima clipă în care am văzut-o inocența și visurile fără limite ale unui copil.
Frumos, interesant, bine pus în valoare de fotografii articolul tău. Mi-a plăcut mult, iar pozele spun, cum ziceai şi tu, o adevărată poveste. Puritatea, bunătatea, inocenta şi visele mai exista. Unii dintre noi au ocazia de-a le vedea. În jurul meu au fost multi copii. Mă miram zilnic de mirarea lor, de frumuseţea de care puteau da dovadă, uneori. Mă molipseau cu buna lor dispoziţie, cu avântul specific tinereţii. Din păcate unii cred că inocenta e naivitate, iar naivitatea – de-a dreptul prostie. Păcat de aceia. Alţii au trecut prin prea multe pentru a mai putea vedea partea plină, limpede şi cristalină a vieţii. Cei mai mulţi văd paharul – uneori gol, alteori pe jumătate plin. Pentru a rezista, pentru a putea să mergem mai departe – trebuie să umplem, cum putem, paharul acela. Cât de cristalină e “apa” – depinde de noi, de gândurile noastre. O săptămână frumoasă, ţie! Mi-ar place să stăm pe banca din poză, la povesti.
Roxana, banca din poză este atât de aproape de noi.. În Parcul Dendrologic de la Simeria. Nu ne va împiedica nimeni să ne așezăm acolo. Poate într-o duminică însorită… Mai ales că tradiția plimbărilor din ultima zi a săptămânii a prins rădăcini și atrage tot mai multă lume în acel colț de rai.
Ştiu banca
Mă plimbam des, mai ales primăvara, prin Parcul de la Simeria. Deşi nu-i departe, se pare că timpul, pe care nu reuşesc să-l drămuiesc prea bine, îmi lipseşte. Totuşi, cine ştie 
Mai avem primavara!