UPDATE
Random.org a hotărât câștigătorul. Felicitări Iuliana!
Că particip la SuperBlog, deja știe toată lumea. De ceva vreme citiți advertorial după advertorial și doar ici-colo, când timpul îmi permite, câte un alt fel de articol. Nu mi-am propus să scriu o analiză a participării mele la această competiție și nici nu vreau să vă anunț că mă retrag (deși m-a bătut de câteva ori gândul acesta). Vreau doar o pauză de… joacă. Așa că voi sări câteva probe (la care promit să mă întorc în zilele care urmează) și voi încerca să destind atmosfera tensionată (cunoscătorii știu despre ce este vorba) cu un… concurs.
Ideea a plecat de la cerința probei cu numărul 21. Care sună cam așa: “Organizați pe blogul vostru un concurs pornind de la unul dintre videoclipurile LuxuryGifts.ro de pe Youtube”. Grea încercare mi-am spus. Și vă mărturisesc că, până acum jumătate de oră, nu aveam nicio idee. Apoi, după ce m-am plimbat ceva vreme printre cadourile pe care magazinul online le oferă (neputând să mă hotărăsc dacă să vă vorbesc despre bijuterii, decorațiuni pentru casă sau birou sau cadouri de Crăciun) mi-a atras atenția un filmuleț în care cineva îmi arăta cum se ambalează ingenios o poșetă. Nu este suficient să faci un cadou potrivit, mi-am spus, este important și modul îl care îl oferi. Și mi-am adus aminte de mine, de ziua mea, de nerăbdarea cu care desfac ambalajul (întotdeauna fără să îl stric) și de bucuria pe care mi-o aduce orice dar primit.
Dar vorba multă este sărăcie curată. Să trecem mai bine la concurs.
Enunț: Vă amintiți de proverbul “Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”? Ce-ar fi dacă l-am transforma și l-am face să sune așa: “Spune-mi ce cadouri îți place să primești ca să-ți spun care este personalitatea ta“. Și cum unui exercițiu de imaginație nu îi stă bine dacă nu este dus mai departe, vreau să vă propun ceva. Scrieți într-un comentariu ce cadou credeți că mi s-ar potrivi mie cel mai bine. Nu, nu scrieți că o excursie la Paris (nu că nu mi-ar plăcea, dar nu vreau să ajungem la S.F.-uri). Vorbiți-mi despre lucrurile care credeți că îmi bucură sufletul și îmi rămân multă vreme acolo. Cărți, bijuterii cu cristale, flori… și gata, nu vă mai dau idei. Vi se pare că sufăr de narcisism dacă subiectul central al discuției sunt eu? Nu vreau să pară așa. Concursul este și un experiment social. După terminarea SuperBlog îmi propun să scriu un articol în care să mă descriu așa cum m-ați văzut voi prin prisma cadourilor pe care (virtual) mi le-ați oferit, să vă spun dacă imaginea obținută coincide cu cea reală și să discutăm despre cât de mult alterează (sau nu) online-ul percepția pe care o avem despre o persoană pe care am întâlnit-o doar pe internet.
Surse de informare recomandate: Blogul meu. 
Cerințe tehnice: Nici una. Scrieți cum vreți voi. Nu există restricții și nici limite.
Criterii de jurizare: De data aceasta doar hazardul.
Juriu: Random.org. Este singurul în stare să aleagă drept. Eu, recunosc, pentru că-mi sunteți dragi cu toții, nu aș putea lua o decizie fără să-mi fac mustrări de conștiință mai apoi. Dacă persoana aflată pe primul loc nu dorește premiul, acesta se va acorda automat celui care se află pe locul următor.
Termen limita: 19 noiembrie 2013, inclusiv (pana la ora 23:59).
Termen de jurizare: 25 noiembrie 2013.
Premiul probei: Un voucher de reducere de 50% la produse din gama “Butoni și bijuterii de fantezie”, pus la dispoziție cu amabilitate de LuxuryGifts.ro.
Vi se pare interesantă joaca de-a hai să îi facem Soniei un portret vorbind despre darurile pe care ne imaginăm că i-ar plăcea să le primească? Dacă da, vă invit să îmi scrieți despre culori, pietre, titluri de film și de carte sau despre orice alte lucruri care vă trec prin minte.
Acest articol participă la SuperBlog.
Primul lucru care mi-a venit in minte chiar in timp ce citeam articolul, a fost: un stilou fin, frumos, elegant. Nu stiu de ce, nu sunt in stare sa argumentez si nu vreau sa-mi pun mintea la contributie pentru ca azi sunt foarte obosita. Merg doar pe intuitie si atat. Cred ca un stilou sau un instrument de scris ti-ar placea si l-ai pastra cu drag, chiar daca in epoca asta nu mai are o utilitate foarte practica. Poate ca ar fi mai mult un simbol al placerii si talentului cu care scrii. Hai ca pana la urma am si argumentat putin
Iuliana, mi-ar plăcea un stilou. Nu am nici unul. Doar pixuri pe care le rătăcesc tot timpul.
Mi-au venit mai multe idei în minte. Ar putea fi oricare dintre următoarele:
1. Un Kindle, atât pentru cărți cât și pentru feed-ul RSS de la blogurile pe care le citești.
2. O agendă cu floricele.
3. Un bilet la un spectacol de balet rusesc sau la Gheorghe Zamfir.
4. Un curs de fotografie.
5. Un chinez harnic care să deretice prin casă cât tu lucrezi.
6. O lună de vacanță în care să nu faci nimic, doar să te uiți la seriale.
7. Nu-ți spun ce e aici pentru că va fi, probabil, cadoul tău de crăciun.
Am nimerit ceva?
De unde se vede că suntem rude.:) Punct ochit, punct lovit. Și cum cu tine îmi permit… ce primesc de Crăciun? Chinezul?
Cred că-i nițel ilegal :))
Eu zic să câştige Bloodie, că dacă nici ea nu ştie ce îţi trebuie, atunci cine?!
Zice în regulament, la orice concurs, că neamurile nu au voie să participe. Au voie doar să comenteze.
Apoi tot de chinezi pălăvrăgeam mai devreme cu tanti Alma a lu’ Nahe şi tot în ceaţă am rămas de acolo.
Da’ io zic, fie ce-o fi, să nu-i aducem un chinez în frac, c-aţi văzut ce talmeş-balmeş a făcut Jackie Chan în “The tuxedo”.
Dacă face treabă în locul meu, poate să fie și în trening. Dar zice Bloodie că e ilegal. O fi știind ea ceva.
Ia s-o controlezi la geamantane, să vezi unde-l ţine ascuns pe-al ei!
Draga Sonia, daca ar fi sa-ti ofer un cadou cred ca ti s-ar potrivi o “extensie” la inima. Ai un suflet atat de mare incat de multe ori ma intreb unde mai incap atat de multe ganduri bune pentru cei din jurul tau. Cum acest lucru nu este posibil decat in lumea noastra de artist, poate o alternativa ar fi o perna maaare si pufoasa, umpluta cu vise si o zi doar pentru tine la spa. Apoi sa-ti bata Moshu’ la usa…
Edwina… la SPA… si o pernă adevărată pe care să stau cu capul 8 ore pe noapte… tu înțelegi ce spun.
Eu te cunosc foarte puţin, Sonia, şi, din păcate, n-am timp să aprofundez acum, citind tot ce mi-a scăpat de pe blogul tău.
Dar, pornind de la titlul acestui blog şi de la scrisorile pe care le “primeşti” de la Moş Crăciun, ţi-aş face cadou o carte: “Enciclopedia Crăciunului” (http://www.nemira.ro/diverse/enciclopedia-craciunului–1910)
Mulțumesc Matilda. Crăciunul este sărbătoarea mea preferată.
Eu mi-am inchipuit mereu ca ai o casa cocheta, frumos aranjata si plina de chestiute inutile, dar placute ochiului. Ceva pentru casa ti-as lua, ceva care sa iti incalzeasca inima cand te intorci noaptea tarziu de la joburile alea obositoare. Si un teanc mare de carti.
Vienela, casa mea e simplă și cât mai funcțională. Dar recunosc că îmi plac “nimicurile” împrăștiate ici-colo. Și cărțile.
Eu cred c-ar fi ceva nici prea prea, nici foarte foarte, ceva simplu si dragut. Din cate-mi amintesc eu…ziceai la un moment dat ceva de o esarfa, eu aş zice o eşarfă mai cu dichis.
O femeie nu are niciodată destule eșarfe. E un dar pe care și eu îl fac cu plăcere.
După ce vezi măcar începutul de la “Seven girlfriends” s-ar putea să te mai gîndeşti.
Eu cred că abia aştepţi să se termine ceva şi să revii la ce era. Asta apropo de portret. Un cadou potrivit cu asta, un week-end fără blog!
Cadoul nu trebuia să fie de la noi, musai…nu? 
Ce le știi tu, ca un om mare Alma Nahe.
Eu ti-as oferi tinerete, sa zambesti acum cum n-ai apucat sa zambesti, clipe sa te intorci in timp si idei sa le aplici oricum…eu nu stiu sa fac cadouri…eu doar creez emotii…sunt un emotiv…recunosc…
Cred că emoția este unul dintre cele mai frumoase daruri. Mulțumesc.
un album de arta, o bicicleta, un buchet de levantica, o pereche de sosete groase, un film alb negru, o ciocolata neagra cu menta si portocale, un glob de cristal si un stilou elegant.
cam astea mi au venit in minte asa, de a valma, din cate am apucat sa stiu despre tine in doar mai putin de doua luni de cand iti vin in vizita
Eu ti-as oferi o iesire la Clabucet sau Paraul Rece de pe vremuri.Cu Andrei Partos care pune film doar pentru grupa noastra , cuparticipare unanima si cu chef asa cum numai noi stiam sa facem cu bani putini si multa voie buna.Cu tras tare la cules de porumb pentru a putea pleca cu cateva ore mai devreme la tren, cu nas platit in monede de 1 si 3 lei, cu reducere maxima la cazare…cu tot elanul de atunci.Vrei?
Cat despre alte daruri, stiu ca apreciezi orice dar oferit din suflet, chiar si niste pietricele de la Marea Egee si niste scoici de la Marmara.,
Ce bine ar fi să primesc în dar şi măcar o singură zi din asta.
La cum te stiu eu pe tine, pragmatica dar foarte sensibila, cadoul ar trebui sa multumeasca ambele laturi, prin urmare as opta pentru o geanta eleganta dar incapatoare, de culoare maro-roscat(nu ma intreba de ce culoarea asta… cred ca ti se potriveste),in compartimentele careia sa gasesti ascunse o colectie de filme de Craciun, un roman de dragoste si o cana mare cu un Mos la fel de mare pe ea din care sa-ti savurezi cafeaua.
O geantă, mare… ştii că m-ai nimerit.
Sonia fată, interpretează cum vrei ceea ce am să spun dar, mie mi-e dor de tine …
Chiar şi mie mi-e dor….
şi mieee! dar eu ţi-aş dărui de-aş putea, un medalion în formă… ia ghici!
în formă de aparat de fotografiat. şi motivul nu-l spun, îl ştii.
Multumesc psi. Ciudat este că nu am niciun astfel de medalion. Deși Ancăi i-am dăruit unul.
Eu ţi-aş dărui timp. Timp să faci pe îndelete tot ceea ce ţi-ai dori să faci, fără presiuni, compromisuri, renunţări… Dar timp nu mai am nici eu. Sau el nu mă mai acceptă.
Aşa că nu-ţi pot dărui decît un gînd bun şi-o urare sinceră ca toate dorinţele tale frumoase să ţi se îndeplinească la timpul potrivit.
Timp, din păcate asta nu ne poate dărui nimeni. Dar gândul bun îl primesc cu drag. Și îl prețuiesc ma mult decât pe un dar material.
Cu drag ti-as oferi o carte buna, cea pe care ti-o doresti, toate sezoanele din Grey’s Anatomy pe dvd-uri de colectie, multa, multa ciocolata buna (asa sa ai cam zi de zi la serviciu cand simti nevoia de ceva delicios…). De tableta nu mai mentionez ptr. ca cineva mi-a si luat-o inainte si chiar ti-a facut-o cadou… Ptr. ca meriti… Restul de mai sus se negociaza cu Mos Craciun, la care stiu ca ai pile… Sa nu uit de o poseta magnifica…
Cristina, Cristina… cum le știi tu pe toate.
Dar ciocolata să fie neagră. Ajută la neuroni. 
1. Un chinez mai iute ca cel de la Anca …
2. Cărți, multe cărți …
3 . Cafea, multa multa cafea …
4. O vacanta cu mine, la Dublin ….
O cutie cu bomboane de ciocolata, umplute cu crema de menta de doua feluri. Pe 21 nov. le ai.
Mulțumesc Dănuț. Dar aifonu’? Unde este aifonu’?
Nu stiu de ce m-as gandi la un cadou delicat…nu neaparat romantic, dar nici la bijuterii…mmmm, mai degraba la cutiuta muzicala sau un tablou micut.
Pe-aprope ești.
Mulțumesc!
Nici eu nu te cunosc prea bine. Insa as zice asa: iubesti oamenii, locurile natale, ai nostalgii ca noi toti, romantica, pretuiesti mult copilul din tine, sarbatorile, remarci scurgerea timpului si incerci sa profiti cat mai mult de fiecare clipa, esti sensibila. Eu ti-as face cadou un perpetuum mobile. Sa ne aminteasca tuturor ca, desi suntem trecatori, sunt concepte ce vor dainui vesnic. Timpul, dragostea… Ca totul este nimic si nimicul este tot, ca energia nu se pierde, se transforma… Ca existam si vom exista intr-o forma sau alta, important este ceea ce lasam in vietile altora, chiar si daca ne-am cunoscut doar virtual, cateva clipe. Te imbratisez. Altesse
Mulţumesc Altesse. Cre că ai dreptate. Cel mai important este ce lăsăm în vieţile altora.Iar ideea de perpetum mobile îmi place. Îmi aduce aminte de toate câte le-ai spus şi îmi dă (încă) un impuls atunci când mi se pare că am obosit.
Pentru ca la nunta Andreei ai facut poze pentru arhiva personala si pentru ca stiu ca te pasioneaza domeniul eu as zice accesorii foto. Nu vreau sa intru in detalii pentru ca nu ma pricep si singurele care-mi vin in minte sunt… filtrele. Cam la asa ceva m-am gandit – http://photocrafty.net/wp-content/uploads/2012/12/IMG_1720.jpg – mai ales ca se apropie Craciunul.
Oana, într-o zi care pare că nu se mai termină, mi-ai adus un zâmbet mare cât China pe faţă. Mulţumesc!
Eu te-am perceput ca pe o persoana foarte sensibila si buna, asa ca ti-as oferi un volum de poezii, un volum al lui Nemer Ibn El Barud, iar inauntrul cartii as lasa sa se usuce bobocul unui trandafir alb, in numele bunatatii tale
Mulțumesc mult. Dar să știi că nu sunt întotdeauna bună… Însă mă străduiesc.
Niciunul dintre noi nu suntem numai lapte si miere… mai avem si momentele noastre de rautate, ca fiecare
Sonia, ce imi faci tu mie? E usoara intrebarea si totusi grea. O perla, draga mea. Asta ti-as oferi eu tie. Perfect rotunda, perfecta in tot. Chiar daca nu se stie asa. Sau tocmai prin asta perfecta. Pentru ca o perla esti in ochii mei: valoroasa, lucind discret si plina de distinctie. O doamna intre poetre pretioase, printre bloggerite, printre femei.
Sonia, dacam-am apucat de marturisiri, stii care e singurul tau defect in ochii mei? Ca ai avut chef sa locuiesti atat de departe de mine.
Dana, mă faci să mă simt prețioasă. Și crede-mă, nu sunt.
Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase.
Nu esti pretioasa. Esti valoroasa…spre nepretuita. Poftim. Vrei sa ne duelam in sinonime? Ca mai gasesc…Eu sunt sincera aici si tu ti-ai gasit sa fi modesta?
Îmi place mult cum scrii şi pentru că blogul tău în momentul de faţă are tematică de iarnă, sau nu numai pentru acest aspect, ci şi pentru că te percep ca pe o persoană foarte vertebrală şi extrem de sufletistă, ţi-aş oferi un îngeraş pe o cutiuţă muzicală care să te relaxeze după zilele obositoare…
Lolita, mulțumesc. Pentru îngeraș, dar și pentru cuvintele frumoase.
Te aştept şi la concursul meu!
Am fost ceva mai devreme.
Oi fi ajuns în spam? 
Sonia, evident ca nu puteam sa lipsesc de la concursul tau, mai ales cand are o astfel de tematica. Asa ca…
Un Mos Craciun venit direct din Laponia care sa te ia de mana si sa te plimbe prin oras intr-o sanie trasa de doi reni cred ca ti-ar umple sufletul de bucurie si de emotie. Momentul saniei urmat de o casa taraneasca in care sa fi asteptata de ajutoarele lui Mos Craciun cu o cana de vin fiert, cu un foc mare in semineu, cu un brad imens impodobit cu absolut toate simbolurile craciunului si cu o masa incarcata de bunataturi facute ca la mama acasa, cred ca ar fi suficient ca lumea sa descopere ca tu esti o persoana care apreciaza mai mult si mai mult momentele frumoase ale vietii decat obiectele care uneori parca nu ne mai spun nimic. Gresesc?
Sa ai parte de cadourile cele mai dorite.
Prea multe cadouri. Mulțumesc mult! Faptul că te-ai gândit așa la mine este cel mai mare dar!
[…] lua în considerare nota pe care vi-o acordaţi singuri). Vă aştept pe toţi (Vienela, Joker, Sonia, Spunsieu, vavaly, Nicoleta, cristian neagu, litere stacojii, psi, alma nahe, teodea, Dana Lalici, […]
Multumesc, Sonia! Mi-ai facut o surpriza minunata. Abia am deschis ochii (si imediat si laptopul, fireste :D), nici cafeaua nu mi-am baut-o, iti dai seama cum mi-a picat? Cred ca o sa ma ciupesc sa ma asigur ca nu visez inca
Mă bucur că îţi este folos. Am trimis voucherul.