Suntem incapabili să gestionăm prezentul? Ne place să tărăgăm lucrurile și să le proiectăm într-un viitor în care fie ajung diluate, fie proiecția lor este distorsionată major? Amânăm sine die orice acțiune care ar trebui desfășurată acum?  Am rămas înțepeniți într-un soi de iresponsabilitate care ne dictează să aplicăm un “dicton” care zice să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi, să lăsăm pe poimâine că poate nu mai trebuie făcut? Ne aruncăm, fără să realizăm asta, într-un soi de eutanasie total ilegală, profund imorală și absolut nenecesară, cu o inconștiență vecină cu nebunia?

Întrebări multe, răspunsuri puține. Mi-e greu, din nou, să pătrund în încrengătura tuturor întâmplărilor cu care sunt contemporană.  Și dacă nu a fost destul de clar la care fapte anume mă refer și ce mă face să fiu atât de mâhnită, o să recapitulez: Read More