A mai trecut o săptămână de muncă. La fel de repede cum trec de ceva vreme toate săptămânile. Acum e luni, acum este vineri… Mă sperie cumplit cât de repede trece timpul, cum nu mai ajunge, cum ne plângem de lucrul ăsta, făcându-ne totuși planuri și parcă dorindu-ne să treacă și mai repede. Ca să vină vremea când… Ne mișcăm amețitor printre tot felul de jaloane. Uneori este doar o probă impusă. De divinitate, de soartă sau de întâmplare? Alteori le plantăm cu bună știință, mai departe, tot mai departe, transformând linia dreaptă într-una plină de meandre. Și alergăm spre ele, printre ele, iar la unele nu ajungem niciodată.
A mai trecut aproape o primăvară. La fel de repede cum trec toate primăverile de la o vreme încoace. Am început-o jelindu-mă că m-am săturat de vreme urâtă, de frig și de ploaie. Am transformat meandrele în cercuri concentrice și o închei la fel. Aceași jelanie, dar parcă mai acută. E vreme urâtă și frig și ploaie și mă sperie că toate lucrurile astea se întâmplă. Pentru că mâine ar trebui fie vară.
Printre clipe care s-au scurs haotic și picături imense de ploaie am trăit de câteva ori o experiență ciudată. Momente de liniște apăsătoare, însoțite de un timp care parcă se târăște, iar eu întinzând cu un fel de disperare ultima comandă de pe masă sau încă o țigară. Cu (aproape) o certitudine că după ce astea se vor termina, va urma doar… nimic. Pe mine mă sperie de moarte nimicul. Din fericire nu s-a întâmplat așa.
Parcă urmând starea mea de spirit, Google Reader, locul în care îmi dau eu (încă) întâlnire cu blogurile, a avut un comportament asemănător. Uneori o liniște ciudată. Niciun articol nou. Alteori timid câte unul, doar de câteva ori senzația că nu știu pe care să-l citesc mai întâi.
Și dacă tot am vorbit despre o zi de vineri și despre obiceiul de a citi bloguri, o să dau curs unei promisiuni pe care mi-am făcut-o în primul rând mie. Aceea de a recomanda articole în fiecare astfel de zi din săptămână.
La Jacqueline am ajuns duminică după masă. Cred că via unei recomandări de pe Facebook. Și am citit o poveste fascinantă. Cea a tuturor femeilor dinaintea ei. Dinaintea mea și foarte posibil dinaintea oricărei alte femei. Este un articol despre care nu poți să povestești. Doar îl citești și apoi te cauți printre rândurile lui.
“Toate femeile dinaintea mea au distrus deja toate lucrurile pe care voiam să le protejez. Acolo, în pielea lor și cuvintele aruncate în palma sufletului tău flamand, se adăpostesc ruinele a tot ceea ce aș fi putut fi eu.”
Drama makes the world go around zice Vlad aflându-se în fruntea unui șir de coincidențe care mi-au punctat în săptămâna aceasta plimbarea prin blogosferă. În ceea ce-l privește, coincidența s-a numit “Ţapul ispăşitor”. Dacă al meu era doar răspunsul la un comentariu în care mi s-a părut că am fost acuzată de toate relele pe care le trăim azi, al lui a avut ca punct de plecare o carte scrisă de filozoful şi istoricul francez René Girard. Nu auzisem de el până acum, dar l-am trecut pe lista de priorități la capitolul lectură. Drama face într-adevăr lumea să se învârtească? Nu vă promit că o să găsiți răspunsul în articolul despre care am pomenit. Vă asigur însă că veți afla multe lucruri foarte interesante.
Tu cum ți-ai petrece sfârșitul de viață? se întreabă și ne întreabă Dana. Nu este un articol vesel. Pune niște întrebări la care eu nu am știut să răspund. Dar mai ales ne îndeamnă să ne oprim o clipă din goana nebună și să reflectăm. La “clipa în care începi să numeri și să bifezi rând pe rând, cu un termen folosit în armată, ce A Mai Rămas…”.
Într-o anumită împrejurare eu și Nautilus ne-am aflat fiecare de o altă parte a aceleași baricade. 
Asta nu înseamnă că nu îi apreciez scriitura. Mai ales când dă dovadă de ironie și umor fin. Așa cum face când povestește despre Matrimonialele nigeriene. Articolul descrie mecanismul unei noi păcăleli care circulă pe internet (asta ca să mă exprim ca o doamnă). Ușor de depistat, zic eu, căci seamănă cu multe altele care s-au derulat în decursul timpului. Din păcate exemplul oferit nu cred că va fi folositor cuiva. Ăia care se simt atrași ca biata muscă de Muscamor de asemenea chestii nu au în obișnuința lor lectura de niciun fel. Poate pentru că sunt prea ocupați să facă bani din afaceri rapide și cu randament maxim. Și mai nou să găsească la un SMS distanță, fericirea veșnică.
Speranță în cele mai rele locuri de pe Pământ. Asta mi-a adus Ionuț-Gabriel. L-am descoperit doar ieri, nu am apucat să îi citesc prea multe articole, dar acesta este foarte aproape sufletului meu. Și credinței mele că oamenii nu au ajuns cu toții niște brute mânate doar de ură sau de interese meschine. Încă mai există iubire față de aproapele nostru și povești în care binele învinge răul. Și sunt cu atât mai impresionante când le descoperi acolo unde nici nu te-ai fi așteptat.
Nu sunt singurele articole care mi-au plăcut. Mă opresc însă aici, cu promisiunea de a reveni și vinerea viitoare.
(Iniţiativa acestor postări îi aparţine lui Blogatu care găzduieşte la sfârşitul fiecărei săptămâni toate articolele pe această temă.)
Sursa foto.
Am fost cuminte si am citit toate linkurile. Toate interesante si toate noi pentru mine. Multumesc. Sa ai un sfarsit de saptamana placut si linistit.
Mă bucur că ţi-au plăcut articolele. Un weekend fain să ai şi tu.
Prima recomandare m-a lasat cu gura cascata, Jacqueline scrie minunat. Nu stiu de unde gasesti tu bloguri noi si mi le aratai si mie. Trebuie sa fiu harnica, mai harnica, pentru ca rar reusesc sa descopar lucruri noi si ma multumesc sa le savurez pe cele vechi.
Multumesc mult pentru recomandare, nu m-am gandit ca articolul meu, nascut dupa experienta dureroasa a catorva zile ar putea ajunge in postura de recomandare. Desi a fost scris cu sufletul.
Sa ai un sfarsit de saptamana frumos!
Articolul lui Jacqueline a circulat prin blogosfera toata saptamana, cred ca are mii de vizualizari. L-am citit si eu, i-am dat un like, apoi am fugit la prietenii mei, pentru ca este greu sa citesti foarte multi bloggeri si sa mai cauti noutati…
Sonia, cum reusesti sa iti faci timp si pentru prieteni si pentru bloguri noi? Voi pofita de recomandarile facute de tine pentru a cunoaste alti bloggeri. Deocamdata fug la Danuta.
Dana, mă bucur că nu a trebuit să ne tragem de mânecă. Am văzut că ai scris şi tu.
Articolul tău… Mi-a rămas ca un cui înfipt undeva. Mă tot întreb şi tot nu ştiu cum să răspund.
Dana, mă bucur că nu a trebuit să ne tragem de mânecă. Am văzut că ai scris şi tu.
Articolul tău… Mi-a rămas ca un cui înfipt undeva. Mă tot întreb şi tot nu ştiu cum să răspund.
Eu l-am scris si tot ma gandesc, sa stii…m-a atins si pe mine puternic…
Google Reader se închide începând cu 1 iulie ! Așe că acum e probabil în agonie. Uite ceva alternative care pot lua locul viitorului răposat : http://nib.ro/03/17/cele-mai-bune-alternative-pentru-google-reader/
Mulţumesc. Ştiam că se închide şi chiar mă pregăteam să lansez pe aici o întrebare ca să văd unde mă mut cu jucării cu tot. Ai anticipat-o. O să studiez diseară.
Zau,repede mai trece timpul asta,bine ai scris la inceput de articol.Paradoxal,uneori -sau de multe ori- am vrea sa treaca mai repede,ca ne petrecem viata asteptand una si alta.
Na,apropo de ,linistea din blogosfera,si pe mine m-a pocnit Necheful de postat
Weekend cu chef!
Mulţumesc pentru urări. Jumătate de weekend la muncă. Vreau nu vreau trebuie să am chef.
Weekend fain şi ţie!
Tocmai când mă bucuram și eu că aflu de o modalitate -alta decât reader-ul de WP- de-a citi bloguri, îmi spuneți că se închide?
Ok, tot sunt curioasă să văd de ce m-am lipsit în toată perioada asta, unde trebuie să intru și ce trebuie să fac să citesc și eu blogurile toate într-un loc? Reader-ul de WP îmi cere să rămân conectată la vechiul blog, pe care l-aș închide, dar n-am făcut-o tocmai din acest motiv. Hmmm.
Am început cu ce mă durea pe mine, evident. Iertare. Acum trec la lecturat articole, nu-l știu decât pe-al Danei, răvășitor. Mulțumesc.
Păi nu cred că este cazul să îți faci de lucru cu Google Reader. E pe moarte și nu are rost. Studiem și aflăm o metodă nouă. Diana și Dan ne-au dat deja un link. Apoi vedem.
şi eu citisem deja articolul danei. am comentat… dar parcă mai bine aş fi tăcut.
Și eu am comentat. Deși este unul dintre articolele acelea, despre care vorbeam nu de multă vreme, care te lasă fără cuvinte acasă.
[…] foto, Irealia Păpușarii, Minnie Monday Morning – Bed of roses, Tina Help!, Sonia O altă zi de vineri, Silving Plouă, Lili O minune în 16 zile – tehnici și exerciții de […]