Săptămâna care se va încheia astăzi a fost plină de evenimente și cred că fiecare zi ar fi meritat un articol numai despre ea. N-a fost să fie. Așa că îi voi dedica, săptămânii, un jurnal. 
Luni: oboseală
După 4 zile de Târg de nunți sunt obosită. Și ușor dezamăgită. Nu, noul sezon nu se arată unul lejer, am de lucru ca de obicei. M-a dezamăgit însă, oarecum (și fără să fie o regulă generală), lipsa de entuziasm a celor care vor să își întemeieze o familie și găsesc potrivit să marcheze acest început de drum printr-un eveniment la care să fie prezentă mai multă sau mai puțină lume. Parcă a lipsit acea nerăbdare, parcă nu am simțit acel freamăt… Sper că a fost doar o părere personală. Deși m-a întristat până peste măsură un cuplu foarte tânăr care deja se certa. În prezența părinților care îl însoțea și pentru un lucru de nimic (dacă să pună sau nu lista invitaților la intrarea în sală).
Marți: 1 martie
Un 1 martie pe care l-am așteptat (sau nu, mai degrabă) fără emoție. Parcă au trecut prea repede primele 2 luni din an și parcă nici mărțișorul nu mai este ce era. Să fi dispărut această emoție pe măsură ce am înaintat în vârstă? Să se fi stins atunci când mărțișoarele au început să nu mai stea agățate la rever, ci în cutiuțe frumoase așezate pe birou? Să se fi întâmplat ceva când valoarea lor (exprimată în lei) a început să crească? Sau poate atunci când s-au transformat în tot felul de obiecte însoțite de acel șnur bicolor? Nu știu. Să nu mă înțelegeți greșit, m-am bucurat de fiecare floare și de fiecare simbol al primăverii pe care l-am primit. Și am apreciat sincer fiecare gest care mi-a fost adresat. Dar nu am putut să nu constat că, și mărțișorul, s-a schimbat.
Miercuri: Regele Mihai este foarte bolnav
Vestea că Regele Mihai are probleme de sănătate nu m-a surprins, probabil nu a surprins pe multă lume (este foarte în vârstă, nu a apărut în public de multă vreme). Nu m-au surprins nici televiziunile care au preluat subiectul și l-am întors pe toate părțile. Dar să-i cânți prohodul unui om care îmcă este în viață? Și să vorbești despre moștenitorii unei coroane care în niciun caz nu mai este de actualitate? E greu să pricepi ce este adevărat și ce nu din istoaria noastră recentă. Nu știu cât este adevăr și cât este mistificare, dar mie, fostul suveran al României îmi inspiră respect și o oarecare admirație. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că față de orice om aflat în suferință ar trebui să avem cel puțin o urmă de decență.
Joi: uite E.Coli, nu e E.Coli
Aflu că fabrica din Brădet nu are legătură cu moartea bebelușilor. Asta nu înseamnă că pot trece cu vederea faptul că un lot din produsele lor a fost infestat. Pentru că, indiferent cine ar fi producătorul, român sau străin, vreau să știu când produsele sale au o problemă. În același timp nu pot fi însă de acord cu puerea la zid înainte de “judecarea” completă a problemei. Să fi fost graba de a găsi un vinovat care trebuia aflat de mult? Cel mai probabil! Păcat că unii se joacă în felul acesta cu probleme deosebit de grave. Și păcat că, din nou, rezultatul este accentuarea lipsei de încrede.
Vineri: primii 15 refugiați ajung în România și cină în oraș cu prietenii
Vă mărturisesc că vederea refugiaților face să mi se strângă inima în mine. Și să apreciez toate câte le am la adevărata lor valoare. Cred că este cumplit să trăiești cu gândul că o bombă va cădea deasupra ta, așa cum cred că este îngrozitor să îți iei lumea în cap doar cu hainele de pe tine. 15 refugiați și o întreagă isterie. Pericol, islamizare, violuri, hoție și câte altele nu am mai auzit. Mă întreb însă, cu cât trebuie să îl înmulțesc pe acel 15 ca să aflu numărul conaționalilor mei care produc tot felul de orori? Să avem grijă și de ei!
Trecând la lucruri mai vesele vreau să vă spun că vineri, la o cină cu prietenii, senzația serii a fost pâinea cu untură și ceapă oferită din partea casei. Urmau să sosească feluri deosebit de gustoase (nu eram pentru prima data la acel restaurant), dar pâinea cu untură… Și ceapa… Acum niște ani nimeni dintre comeseni nu s-ar fi atins de ea (doar în studenție era o mâncare de luat în seamă în caz de avarie, adică zero lei în buzunar). Cumva am asociat întâmplarea cu moda hand made. Și m-am întrebat dacă aceste lucruri înseamnă, cumva, dorință de a ne întoarce la lucruri simple.
Sâmbătă: declar 2 luni de concediu de la jobul nr. 2
Începând cu 8 martie când lucrează doar jumătate de echipă (cealaltă jumătate, nu eu ) declarăm pauză de 2 luni la jobul nostru nr. 2. Asta înseamnă cărți, seriale și filme! Aștept recomandări!
Duminică: o zi mohorâtă, dar perfectă oricum ar fi ea
Dacă ar fi să îmi aleg o babă (dacă ar fi, că nu fac niciodată acest lucru), 6 martie ar fi acea zi în ficare an. Pentru că, indiferent cum ar fi ziua aceea din punct de vedere meteorologic, pentru mine ea este una perfectă. Mereu frumoasă în sufletul meu. Prietenii știu de ce!